Plângere contravenţională. Sentința nr. 633/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 633/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 633/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 633/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Grefier A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. E. T. și pe intimat I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională PV . NR._/15.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul art. 131 C.pr.civ., instanța verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 32 al. 1 din OG 2/2001.
Deliberând asupra probelor, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Apreciind suficient probatorul aflat la dosarul cauzei, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighișoara la data de 19.03.2015 sub nr. de dosar_, petentul B. E. T. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 6104 din 15.03.2015, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal atacat cu consecința anulării sancțiunii amenzii în cuantum de 195 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în data de 15.03.2015, ora 12:30 se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ dinspre Sovata spre Praid, fiind oprit de un agent al Poliției Rutiere care i-a adus la cunoștință faptul că nu purta centura de siguranță, petentul explicându-i că acesta avea centura de siguranță.
Având în vedere dispozițiile art. 16 alin 1 din OG 2/2001 petentul a invocat lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă, arătând că procesul verbal este incomplet.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune petentul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
La plângere a fost anexat exemplarul nr. 2 al procesului verbal de contravenție, copie a CI petent și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 3).
La data de 14.04.2015 s-a primit la dosarul cauzei întâmpinare depusă de către intimat prin care s-a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că la data de 15.03.2015 în timp ce conducea autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ prin Sovata, jud. M., s-a constatat că petentul nu avea cuplată centura de siguranță, făcându-se astfel vinovat de încălcarea prevederilor art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sancționată de art. 99 din OUG nr. 195/2002, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 195 lei.
S-a susținut că procesul verbal îndeplinește condițiile de validitate cerute de art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ, art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001, OUG nr. 195/2002 și HG nr. 1391/2006.
La întâmpinare a fost anexat referatul agentului constatator și originalul procesului verbal de contravenție.
La data de 06.05.2015 s-a primit la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare depus de petent prin care s-a susținut că intimatul nu a adus dovezi în susținerea cauzei ci doar a depus referatul întocmit de agentul constatator. Referitor la acest referat petentul a arătat că s-a susținut că acesta nu avea cuplată centura de siguranță și nu faptul că nu o folosea, ceea ce pune un semn de întrebare cu privire la comiterea asa zisei abateri din moment ce agentului îi este imposibil să vadă dacă centura de siguranță este cuplată, sistemul de cuplare aflându-se în partea de jos a scaunului, loc care nu este vizibil din afara autovehiculului.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând plângerea contravențională prin prisma susținerilor părților, a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 15.03.2015 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 195 lei ( 2 puncte amendă) și 2 puncte penalizare conform art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rap. la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus auto marca Audi cu nr._ pe DN 13 A în localitatea Sovata neavând cuplată centura de siguranță.
Procesul verbal a fost semnat de luare la cunoștință de petent cu mențiunea ” am pornit din apropiere, am avut centura de siguranță”.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu.
Petentul a criticat procesul verbal dat fiind că nu au fost consemnate ocupația și locul de muncă ale contravenientului.
Petentul nu invocă și nu dovedește însă nicio vătămare din această perspectivă, mulțumindu-se să se refere doar la lipsa acestor elemente; instanța nu înțelege care ar fi fost relevanța în speță a ocupației și a locului de muncă al contravenientului, mai ales că textele legale în baza cărora a fost sancționat petentul nu impun subiectului activ o anumită calitate în afara celei de conducător auto. Prin urmare, criticile acestuia sub acest aspect sunt vădit nefondate.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002 s-a prevăzut obligația persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță de a le purta în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, neîndeplinirea acestei obligații constituind contravenția prevăzută de art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002 raportat la art.108 alin.1 lit.a pct.3.
Instanța apreciază că fapta săvârșită de petent, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, a fost corect încadrată în textele legale menționate iar în ceea ce privește legalitatea sancțiunilor aplicate, acestea se încadrează în limitele prevăzute în art.98 alin.4 lit.a la care face trimitere art.99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.a pct.3 din OUG nr.195/2002, fiind aplicată amenda în cuantum de 195 lei și 2 puncte de penalizare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului ordonanței rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Având în vedere că agentul constatator a observat, prin propriile simțuri, săvârșirea faptei imputate petentului, instanța apreciază drept neverosimile susținerile petentului. Prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul nu este una absolută, ci relativă. Or, în cauză, instanța apreciază drept credibile cele consemnate de agentul constatator; nu există niciun indiciu că acesta, în calitate de agent al statului, ar fi acționat cu rea-credință, consemnând fapte nereale sau că ar fi avut vreun interes în sancționarea petentului;
Mai mult, potrivit art. 249 din C. proc.civ., revine petentului sarcina să probeze criticile aduse, a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Instanța constată că în cauză petentul nu a adus nicio probă de natură a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, mulțumindu-se doar a critica legalitatea procesului verbal. De asemenea, acesta a invocat faptul că agentul constatator l-a sancționat reținând că nu avea cuplată centura de siguranță și nu că nu o folosea, acesta neavând posibilitatea de a vedea dacă centura era cuplată sau nu. Instanța constată că folosirea centurii de siguranță impune cuplarea acesteia, petentul făcându-se astfel vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În concluzie, instanța reține că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 195 lei, minimul prevăzut de art. 98 alin.4 lit.a din OUG nr.195/2002, fiind sancționat și cu 2 puncte de penalizare.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, faptul că purtarea centurii de siguranță poate face în cazul unui accident rutier diferența dintre viață și moarte, protejându-i în mod efectiv pe cei care o poartă, ținând cont că participanții la trafic trebuie educați în sensul respectării acestei reguli pentru scăderea accidentelor grave soldate cu pierderi de vieți omenești, față de spiritul educativ al procesului civil, instanța consideră că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată și va menține ca temeinic și legal procesul-verbal contestat.
Față de soluția ce urmează a se da plângerii formulate, instanța, ținând cont și de dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ, va respinge cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. De asemenea, deși petentul a căzut în pretenții, față de împrejurarea că intimatul nu a făcut dovada existenței unor cheltuieli de judecată efectuate de acesta, ținând cont de dispozițiile art. 452 C.proc.civ instanța va respinge cererea acestuia de obligarea a petentului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de B. E. T., domiciliat în Târgu M., .. 14, jud. M., cu CNP_, în contradictoriu cu I.P.J. M., cu sediul în Târgu M., .. 16, jud. M., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 15.03.2015 ca fiind legal și temeinic încheiat.
Respinge cererea petentului de obligarea a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Respinge cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sighișoara.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2015
Președinte, A. D. | ||
Grefier, A. S. |
Red./thred. A.D.
5 ex/11.06.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 616/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 612/2015.... → |
|---|
