Contestaţie la executare. Sentința nr. 635/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 635/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 635/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 635/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . și pe intimata A. D. B. ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu ocazia pronunțării, nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc ședința publică din 21 mai 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 27.05.2015, când s-a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, aleatoriu, în sistem informatic, sub nr. de dosar_, la data de 12 decembrie 2014, contestatoarea . a formulat, în contradictoriu cu intimata A. D. B. ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., contestație la executare împotriva executării silite pornite în cadrul dosarului execuțional nr. 751/26/_ /_ de către intimată în baza Titlului executoriu nr. 3530 din data de 07.11.2014, pentru suma totală de 602.493 lei reprezentând 464.518 lei impozit pe profit și 137.975 lei impozit pe venitul persoanelor juridice nerezidente.
În fapt s-a arătat că la data de 07.11.2014, în baza titlului de creanță reprezentat de Decizia de impunere nr. 587/30.09.2014 s-au emis Titlul executoriu nr. 3530/07.11.2014 și Somația nr. 3540/07.11.2014 prin care s-a pus în vedere contribuabilului să plătească în termen de 15 zile de la comunicare suma totală de 602.493 lei reprezentând impozit pe profit și impozit pe venit datorat de persoane juridice nerezidente. S-a arătat de asemenea că Titlul executoriu nr. 3530/07.11.2014 care face referire la un titlu de creanță reprezentat de decizia de impunere nr. F-MS 587/30.09.2014 nu a fost comunicat contribuabilului, astfel că acesta nu produce efecte juridice decât de la comunicare, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă. Comunicarea actelor menționate s-a realizat la o altă adresă decât sediul social, astfel că nu poate fi reținut că titlul de creanță ar fi opozabil contribuabilului, decizia de impunere fiind comunicată la o dată ulterioară emiterii actelor de executare, acestea din urmă fiind lovite de nulitate absolută.
S-a susținut de către contestatoare că titlul executoriu este lovit de nulitate absolută în temeiul disp.art.46 din Codul de procedură fiscală, pentru neîndeplinirea cerințelor art.43 din C.pr.fiscală – OG 92/2003, acesta necuprinzând motivele de fapt, adică perioada pentru care au fost calculate sumele impuse, documentele avute în vedere la stabilirea creanței, semnătura reprezentantului emitentului.
S-a mai învederat de către contestatoare că sumele din titlul executoriu au fost indicate eronat, întrucât nu corespund cu cele din titlul de creanță, astfel că se impune anularea parțială a acestuia, fiind încălcate dispozițiile art. 141 alin. 1 ind. 1 C. pr. fiscală.
Având în vedere că executarea silită nu se poate face în lipsa unui titlu de creanță legal comunicat debitorului, titlu de creanță care să fi devenit scadent pentru a putea fi executor potrivit disp. art. 141 C. pr. fiscală, executarea silită pornită în lipsa titlului de creanță opozabil debitorului prin comunicarea acestuia și rămas definitiv prin necontestare, dă dreptul contestatorului să ceară anularea tuturor formelor de executare silită făcute împotriva sa, potrivit disp.art.172 Cod pr. fiscală.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat ca, în situația în care instanța apreciază că nu se impune anularea întregii executări silite pentru inopozabilitatea titlului de creanță fiscală, să se anuleze în parte Titlul executoriu nr. 3530/07.11.2014 pentru suma totală de 56.066 lei reprezentând 42.022 lei impozit pe profit și 14.044 lei impozit pe persoane juridice nerezidente întrucât Somația nr. 3540/7.11.2014 nu conține datele prevăzute de art. 145, art. 43 al. 2 C. pr. fiscală, sub sancțiunea nulității absolute, fiind comunicată prin publicitate și fiind emisă în baza unui titlu executoriu lovit de nulitate absolută, astfel că este la rândul său de nulă absolut. De altfel, și procedura comunicării acestei somații este lovită de nulitate, aceasta fiind realizată prin publicitate anterior încercării de a se comunica la sediul debitorului fiscal, efectele juridice ale actului administrativ-fiscal fiind condiționat de o procedură de comunicare legal îndeplinită.
Pentru toate cele învederate în cuprinsul contestației, s-a solicitat de către contestatoare admiterea contestației, cu consecința anulării tuturor actelor de executare pornite în dosarul execuțional nr. 751/26/_ /_ al AJFP M. – Serviciul de executare silită, iar în subsidiar anularea în parte a aceluiași titlu executoriu și a executării silite pentru suma de 56.066 lei stabilită în plus cu titlu de impozit pe profit și pe veniturile persoanelor nerezidente.
În drept s-au invocat prevederile art. 172-174, art.31, art. 44-45, art. 141, art. 145 C. pr. fiscală, art. 161-165, art. 174-179, art.451, art. 223 Cod pr. civilă.
La contestație au fost anexate înscrisuri constând în: Împuternicire avocațială, extras ONRC privind pe contestatoare, Somație nr. 3540/07.11.2014, Titlul executoriu nr. 3530 din 07.11.2014 emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Anunț nr. 9064/13.11.2014, Decizia de impunere F-MS 587/30.09.2014, Raport de inspecție fiscală din 30.09.2014, Proces verbal din 30.09.2014 cu Anexe 1 și 3, Notă de inventar (f. 7- 44 din dosar).
La 19 ianuarie 2015, contestatoarea a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1.000 lei (f. 56 din dosar).
La data de 22 ianuarie 2015, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția generală a Finanțelor Publice M. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a depus întâmpinare, la care s-a atașat și dosarul execuțional nr. 751/2014.
P. întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată, menținerea actelor de executare silită ca temeinice și legale și respingerea petitului privind plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele întâmpinării s-a învederat că de către contestatoare nu s-au adus critici procedurii execuționale propriu zise, astfel că Judecătoria, în cadrul procesual al contestației la executare nu se poate pronunța asupra aspectelor ce țin de fondul dreptului de creanță, că, prin acțiunea formulată, contestatoarea a solicitat desființarea întregii proceduri de executare silită, respectiv a tuturor actelor execuționale emise de A., cu motivarea că acestea sunt netemeinice și nelegale, rezumându-se, în susținerea contestației, doar la a menționa faptul că titlul de creanță reprezentat de Decizia 587/30.09.2014, nu i-a fost comunicat, motiv pentru care toate actele subsecvente acestuia sunt nule de drept.
Cu privire la ceste susțineri, s-a arătat de către intimată că, la data de 30.09.2014, în urma controlului efectuat de Inspecția Fiscală din cadrul AJFP M., s-a emis Decizia de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 587 prin care s-au stabilit în sarcina . obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 602.493 lei reprezentând 464.518 lei impozit pe profit și 137.975 lei impozit pe venitul persoanelor juridice nerezidente, că în urma semnării și ștampilării pe confirmarea de primire din 8.10.2014 societatea a intrat în posesia Deciziei de impunere nr. 587/30.09.2014 care constituie titlu de creanță și care, potrivit art. 141 din OG 92/2013 R devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă. În ce privește schimbarea sediului social s-a arătat că, potrivit Anexei nr. 1 pct. 4 din Ordinul MFP nr. 419/8.06.2007, contestatoarea avea obligația de a completa formularul 050 pe care să îl depună la organul fiscal în a cărei rază teritorială se află noul sediu social, iar în temeiul prevederilor Anexei 1 pct. 8, 9 și 10 din același ordin, organul fiscal are obligația ca în 3 zile lucrătoare să emită decizia de înregistrare a noului sediu social și a domiciliului fiscal. În ce o privește pe contestatoare, aceasta a depus formularul 050 doar la data de 20.11.2014, iar Decizia de înregistrare a sediului social și domiciliului fiscal nr._/9.357 a fost emisă și comunicată contribuabilului la 21.11.2014, sub semnătură.
În ce privește legalitatea procedurii execuționale demarate, s-a învederat că, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 136 alin. 1 și 2 din OG 92/2013, în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită, astfel că, prin acțiunile întreprinse s-a asigurat conformitatea dispozițiilor legale în vigoare privind colectarea și stingerea obligațiilor fiscale, drept pentru care contestația la executare este considerată neîntemeiată.
În ceea ce privește petitul privind cheltuielile de judecată, s-a solicitat instanței respingerea lui ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 Cod procedură civilă.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită, să fi câștigat în mod irevocabil procesul. Mai mult, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina contestatoarei pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 10 februarie 2015, contestatoarea ., a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu poate fi reținut faptul că s-ar fi formulat apărări pe fondul titlului de creanță atâta timp cât singurul motiv invocat cu privire la titlu este acela al inopozabilității datorate necomunicării acestuia și nicidecum cu privire la fondul acestuia, care de altfel a fost contestat pe cale administrativă. S-a mai arătat că la data de 8.10.2014 a fost comunicat doar procesul verbal de control nr. 473/30.09.2014 și nicidecum decizia de impunere, după cum s-a susținut de către intimată, iar din cuprinsul confirmării de primire nu reiese conținutul corespondenței transmise, ori, conform dispozițiilor codului de procedură civilă, orice comunicare trebuie făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și conținut declarat, iar sarcina probațiunii privind comunicarea titlului de creanță revine intimatei, care în acest caz nu a făcut o dovadă certă. S-a mai învederat că, remiterea sub semnătură a titlului executoriu și a somației din data de 21-11-2014 nu acoperă obligativitatea comunicării titlului de creanță, că Titlul executoriu nr. 3530/07.11.2014 face mențiune cu privire la un titlu de creanță care nu a fost comunicat și că nu s-a arătat nimic în întâmpinare despre comunicarea direct prin publicitate a titlului executoriu și somației, iar din actele depuse la dosar se poate observa că acestea au fost comunicate direct prin publicitate, făcându-se referire la Decizia Curții Constituționale nr. 536/28.04.2011.
În ce privește modificarea datelor privind sediul social s-au invocat dispozițiile art. 71 alin. 3 din Normele metodologice privind modul de ținere a Registrului Comerțului, acestea trebuind să se facă prin comunicare electronică către Ministerul Economiei și Finanțelor pentru actualizare în registrul contribuabililor, conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2594/C/10.10.2008.
În ceea ce privește sumele prevăzute în decizia de impunere și cele din titlul executoriu, acestea nu corespund, iar în cazul menținerii titlului executoriu s-a solicitat anularea în parte a acestuia pentru suma totală de 56.066 lei, pentru lipsa titlului de creanță cu privire la sumele reținute în plus.
S-a atașat răspunsului la întâmpinare și Contestația administrativă depusă la AJFP M. iar ulterior a fost depusă și Decizia nr. 51/18.03.2015 privind soluționarea contestației.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-au reținut și constatat următoarele de către instanță:
În baza Somației nr. 3540 și Titlului executoriu nr. 3530, emise la data de 7.11.2014, urmare a Deciziei de impunere nr. 587/30.09.2014 emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., s-a reținut în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 602.493 lei reprezentând 464.518 lei impozit pe profit și 137.975 lei impozit pe venit persoane juridice nerezidente.
Se constată de către instanță că intimata nu a făcut dovada comunicării titlului de creanță cu contestatoarea, întrucât, deși la fila 68 din dosar există dovada de comunicare din 8.10.2014 prin care se susține că i-au fost comunicate contestatoarei atât Procesul verbal de inspecție fiscală cât și Decizia de impunere, nu există un inventar al înscrisurilor comunicate, iar acestea nu rezultă că au fost comunicate individual cu câte o dovadă de comunicare pentru fiecare, prin urmare instanța constată, în lipsa dovezilor corespunzătoare care să fi fost înaintate instanței de către intimată, că susținerile contestatoarei din cuprinsul contestației în sensul că nu i s-a comunicat decizia de impunere care a stat la baza emiterii titlului executoriu în temeiul căruia s-a pornit executarea silită contestată în prezenta cauză, corespund realității, fiind astfel într-adevăr încălcate prevederile art. 43, 44, 45 din OG 92/2003 R, în conformitate cu care actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului, într-una din modalitățile prevăzute expres prin dispozițiile art. 44, acesta fiind necesar și să aibă conținutul prevăzut de art. 43 din același act normativ anterior citat.
Potrivit art.44 din OG 92/2003, actul administrativ fiscal, emis pe suport de hârtie și care în speță este reprezentat de decizia de impunere arătată în titlul executoriu contestat, se comunică contribuabilului/ori împuternicitului acestuia prin remiterea către acesta, sub semnătură sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Actul administrativ emis în formă electronică de comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță, ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.
De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
În raport de aceste dispoziții legale clare, instanța constată că intenția legiuitorului prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare,a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar nu numai în eventualitatea în care nu se va putea realiza în mod direct această comunicare se procedează la comunicarea prin publicitate. În situația în care organul de executare comunică actele de executare silită prin poștă, acesta trebuie să fie în măsură să poată proba cu o confirmare de primire remiterea actului către debitor, în caz contrar existând pentru aceasta obligația de a proceda la comunicarea actului administrativ prin celelalte modalități prevăzute de lege, iar borderoul recomandatelor este insuficient ca dovadă a comunicării.
Sancțiunea nerespectării cerinței de comunicare a actului administrativ fiscal potrivit art.44, este, în temeiul art.45 din OG 92/2003, lipsirea acestuia de efecte juridice și inopozabilitatea actului față de contribuabil.
P. urmare, contestatoarea, neavând cunoștință de Decizia de impunere, nu a avut posibilitatea de a o contesta conform prevederilor art. 205 și următoarele din OG 92/2003 R.
Somația nr. 3540 și Titlul executoriu nr. 3530, emise la data de 7.11.2014 au fost publicate la data de 14.11.2014 și au fost comunicate sub semnătură reprezentantului contestatoarei doar la data de 21.11.2014(filele 17, 147, 148 din dosar), astfel că nici acestea nu au fost legal comunicate contestatoarei.
În aceste condiții apare ca nelegală executarea silită demarată în temeiul acestor decizii, întrucât a fost inițiată în lipsa unui titlu de creanță emis în conformitate cu legea care să fi devenit ulterior titlu executoriu.
Sub aspectul criticilor aduse de către contestatoare referitor la comunicarea actului de executare la altă adresă decât cea a sediului fiscal, acestea nu sunt întemeiate, față de faptul cert al necomunicării cu respectarea procedurii de comunicare prevăzută de art. 44 din OUG 2/2003 cu contestatoarea a titlului de creanță și titlului executoriu, rezultând că acest ultim aspect invocat de contestatoare nu mai prezintă importanță.
În privința chestiunilor invocate în legătură cu titlul executoriu,acestea nu pot fi analizate deoarece există calea acțiunii în contencios administrativ pentru contestarea acestuia, iar de acea cale contestatoarea a și uzat.
Pentru considerentele în fapt și în drept care preced, cu observarea și a dispozițiilor art. 172 și următoarele din OG 92/2003, contestația fiind găsită întemeiată, va fi admisă, dispunându-se anularea actelor de executare silită constând din somație, titlului executoriu, ca și a tuturor actelor de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 751/26/_ /_ întocmit de către intimată, pentru debitul de 602.493,00 lei.
În baza dispozițiilor art. 453 NCPC, intimata, aflată în culpă procesuală, va fi obligată la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată probate cu înscrisurile de la filele 56-57 și de la filele 229-269, în cuantum de 12.033,70 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare a contestatoarei . – cu sediul procesual ales la Hammond, Bogaru și Asociații cu sediul în București, .. 61B, . în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. B. – cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., și în consecință:
Dispune anularea actelor de executare silită constând din Somația nr.3540 din 07.11.2014, Titlul executoriu nr.3530/07.11.2014, ca și din toate celelalte acte de executare subsecvente emise în dosarul de executare întocmit de către intimată sub nr.751/26/_ /_, pentru debit de_,00 lei.
Obligă intimata la_,70 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 27 mai 2015, în ședință publică.
Președinte, L. M. | ||
Grefier, D. C. |
Red. L.M./tehnored.D.C.
4 exemplare/ 03 Iunie 2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 544/2015.... → |
|---|
