Plângere contravenţională. Sentința nr. 797/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 797/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 797/2015
Operator date cu caracter personal 3192
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 797/2015
Ședința publică de la 25.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. R. și pe intimatul I.P.J. M. prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravențională împotriva PV . Nr._ din 24.04.2015 al I. M.- Serviciul de Investigații Criminale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal și asistat de av. F. M., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C. pr. civ. procedează din oficiu la verificarea și constată că, așa cum rezultă din PV de contravenție, locul săvârșirii presupusei contravenții este Tg.M. care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Tg.M., astfel că in temeiul disp.art.32 al.1 din OG 2/2001, din oficiu invocă excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sighișoara cu judecarea pricinii, conform disp.art.128 și următoarele NCPC.
Av.F. M. având cuvântul cu privire la excepție, învederează că locul săvârșirii presupusei contravenții este municipiul Sighișoara, petentul a deținut detectorul de metale doar o singură zi în Sighișoara, după care s-a deplasat la Tg.M. pentru a depune actele în vederea obținerii autorizației .
Constatând că locul săvârșirii contravenției așa cum s-a consemnat în procesul verbal de contravenție este localitatea Tg.M., care se găsește în circumscripția teritorială a Judecătoriei Tg.M., reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4.05.2015, aleatoriu în sistem informatic, sub nr.de dosar_, petentul G. R. în contradictoriu cu intimatul I. M., a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.04.2015 de către I. M. prin care a fost sancționat cu sancțiunea avertisment în temeiul art. 5 alin.10, 28 alin. 1 lit. g din O.U.G. 43/2000 și i s-a confiscat detectorul de metale TEKNETICS T2 LTD și să se dispună restituirea detectorului de metale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că, la data de 24.04.2015 s-a deplasat la sediul paratei, departamentului de investigații criminale al I. M., cu toate actele necesare în vederea obținerii autorizației de deținere a detectorului de metale TEKNETICS 12 LTD, buletinul, factura nr. 3101, eliberata de comerciantul autorizat ISHOP LTD, chitanța în valoare de 30 Ron plătită la Trezorerie, certificatul de cazier judiciar.
Petentul a arătat că a solicitat de la biroul respectiv cererea tip pentru a o completa, însă agentul constatator i-a spus că îi va confisca detectorul de metale întrucât îl deține fără autorizație și i-a întocmit proces-verbal de contravenție prin care l-a sancționat cu avertisment și confiscarea detectorului de metale .
Petentul a învederat că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică, întrucât potrivit disp.art.5 pct.10 din OUG 43/2000, persoanele fizice și juridice care dețin sau comercializează detectoarele de metale sunt obligate să fie autorizate de inspectoratul de poliție al județului, respectiv de direcția generală de poliție a Municipiul București în a căror rază teritorială își au domiciliul sau după caz sediul, și să se înregistreze la aceste autorități, aceste dispoziții fiind preluate și în art. 1 pct. 1 din normele tehnice aprobate prin Ordinul 251/409/275N/ 31.05.2004.
S-a arătat de către petent că, pentru obținerea autorizației de deținere a detectorului de metale, potrivit art.1 al.1 din Ordinul 251/409/275/N/31.05.2004, persoana fizică trebuie să aibă vârsta de 18 ani împliniți și să depună la unitatea de poliție o cerere tip, în care să precizeze . numărul detectorului de metale, precum si factura de cumpărare a acestui detector, actul de identitate în copie și în original, actul cu care dovedește că este proprietarul detectorului de metale de asemenea în copie și în original, chitanța emisă de unitățile C.E.C., certificat de cazier judiciar.
Petentul a susținut că nu se poate ca vânzătorul să elibereze factura proformă care de altfel nu este acceptată de Ministerul de Interne și nici o altfel de factură fără ca în prealabil să se efectueze plata, astfel că înainte de prezentarea la sediul poliției, persoana fizică trebuie să fie în posesia actului de vânzare - cumpărare, respectiv factură, care cuprinde . numărul aparatului.
Petentul a arătat că a fost în eroare, aspect care potrivit art.11 din OUG 2/2001, înlătură caracterul contravențional al faptei, deoarece dispozițiile legale sunt contradictorii, apar două elemente diferite, care fac imposibilă obținerea legală a autorizației, atunci când legea nu este interpretată în scopul aplicării ei. Astfel, se cere ca înainte de cumpărarea detectorului, persoana fizică să obțină în prealabil autorizația, însă, nu are toate actele necesare obținerii acesteia, lipsindu-i chiar obiectul pe care nu are voie să-l dețină, iar după data când a devenit proprietar, prin cumpărare, când deține detectorul, inclusiv toate actele necesare în vederea obținerii autorizației, nu are în autorizația ce trebuie abținută în prealabil. .
Petentul a susținut că a respectat disp.art.2 din Ordinul 251/409/275/N/31.05.2004.
De asemenea s-a susținut că obținerea autorizației prealabile fără actul de proprietate, este imposibilă, deoarece normele juridice sunt stricte în acest sens, că, la toate inspectoratele județene din țară, procedura de eliberare a autorizației pentru deținerea de către persoane fizice a detectoarelor de metale se face potrivit disp. art. 2 din normele tehnice, cumpărătorul detectorului se prezintă la autorități cu factura în copie și original, cu detectorul, cu celelalte acte necesare înainte de a-l folosi pe teren, și că nici vânzătorul, respectiv cel care a înstrăinat detectorul, nu i-a solicitat să-i prezinte o autorizație pentru a putea să-l cumpere, vânzătorul neavând o interdicție în a comercializa asemenea aparate, deși este supus reglementarii prev. de OUG 43/2000 și normelor tehnice la care s-a făcut referire anterior.
În concluzie, s-a arătat de către petent că, în mod nelegal și netemeinic a fost sancționat contravențional și s-a dispus confiscarea detectorului de metale, care are o valoare foarte mare, respectiv 899 euro și că a fost de bună credință când a formulat cererea pentru obținerea autorizației.
S-a menționat de către petent că și la momentul la care a formulat plângerea contravențională este deținătorul unui detector de metale marca TEKNETICS ALPHA 2000 pentru care posedă autorizația nr._ din 4.12.2012 iar, în vederea obținerii acesteia, a urmat cu strictețe procedura prevăzuta de art. 2 din Ordinul 251/409/275/N/31.05.2004, a depus toate actele, inclusiv factura nr._/31.10.2012, fiind deci proprietar al detectorului pe care îl avea în posesie, și același serviciu de investigații criminale din cadrul I. M. i-a eliberat autorizația nr._ din 4.12.2012.
În drept s-au invocat disp.art. 31, art.11 din OG 2/2001 și ale Ordinului 251/409/275/N/31.05.2004.
De către petent s-au anexat următoarele înscrisuri în probațiune: chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru, Împuternire avocațială, procesul- verbal . nr._ din 24.04.2015, comanda confirmată de Rodetectors.. colet, înscrisul intitulat Comercial invoice 3101, certificat de cazier judiciar, înscrisuri intitulat Invoice nr._ din 31.10.2012, Autorizație de deținere a detectoarelor de metale de către persoane fizice emisă pe numele petentului, copia actului de identitate al petentului(f.3-12 din dosar).
De asemenea la data de 13 martie 2015, petentul a depus la dosar înscrisul intitulat Declarație(f.17-18 din dosar) .
Intimatul a depus la dosar materialul probator care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție . nr._/24.04.2015 constând din raportul agentului de politie din 21.05.2015, procesul verbal de contravenție . nr._/24.04.2015, dovada de predare a detectorului de metale ./_, declarația petentului, chitanța emisă de Trezoreria Sighișoara ./_/22.04.2015, certificat de cazier judiciar emis pe numele petentului Gogoasă R., factura comercială nr.3101/24.03.2015 emisă pe numele petentului, privind achiziționare detectoarelor de metale, redactată în limba engleză și cartea de garanție privind detectoarele de metale redactată în limba română, acestea regăsindu-se la f.21- 29 din dosar.
La data de 2 iunie 2015, intimatul I. M. a depus întâmpinare la plângerea contravențională prin care s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată .
În fapt s-a arătat că petentul a solicitat anularea procesului verbal . nr._/24.04.2015 al IPJMureș - Serviciul de Investigații Criminale.
S-a arătat că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art.16 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție care ar putea atrage anularea acestuia și că se bucură de prezumția de veridicitate, iar petentul nu a propus nici un mijloc de probă care să dovedească o situație contrară celei reținute în procesul verbal.
S-a mai susținut de către intimat că, a impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravențională să facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcină foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă și că potrivit art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, iar petentul nu a dovedit faptul că la data și ora menționate în procesul verbal nu a săvârșit contravenția pentru care a fost legal și temeinic sancționat. Susținerile sale în apărare nu sunt de natură să atragă anularea procesului verbal. Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură a atrage anularea procesului verbal.
Totodată s-a arătat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauzaVastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
Intimatul a susținut că, procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia sa răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
S-a mai solicitat de către intimat să se constate că întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrarie (în acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s. a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În concluzie,de către intimat, s-a solicitat respingerea acțiunii petentului ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în sarcina acestuia.
Cu data de 10 iunie 2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare(f.36-39 din dosar și 40-43 din dosar), prin care a susținut că a devenit proprietar al detectorului de metale marca Tekneticks T2 LTD si a detectorului de metale tip pinpointer din data de 24.03.2015 în baza comenzii online confirmată și primită pe emailul personal de către siteul romanesc RODETECTORS.. numărul: 11f10556 și a facturii cu numărul 3101 emise de comerciantul autorizat iShop Ltd. cu o valoare totala de 899 euro.
Petentul a arătat că în data de 24.04.2015, a intrat în sediul Inspectoratului Județean de Politie, M., departamentul de Investigații Criminale, cu actele necesare în vederea autorizării, menționate în ordinul nr:_ /M 115 din 31 mai 2004, la articolul 2 aliniatul 1, respectiv buletinul, actul doveditor al proprietății,chitanța emisa de ministerul finanțelor publice în valoare de 30 Ron și certificatul de cazier judiciar,
urmând ca cererea să o completeze la sediul poliției.
Petentul a arătat că a avut asupra sa și detectoarele de metale, în cutie, pentru a putea intra în legalitate.
După o discuție cu agentul constatator, a fost informat de către acesta că detectoarele de metale i se vor confisca pe motivul lipsei autorizației emise în prealabil fiind numit posesor ilegal de detector de metale și i s-a întocmit PV . nr._, prin care a primit avertisment, și i s-au confiscat aparatele în cauză, invocându-se încălcarea prevederilor prevăzute la art. 5 alin. 10 din Ordonanța nr.43/2000, privind protecția patrimoniului arheologic, aceleași prevederi prevăzute și la articolul 1 din Ordinul nr._ /M 115 din 31 mai 2004.
Petentul a învederat că i s-au confiscat aparatele din cauza interpretării greșite a legii de către agentul constatator, invocând în acest sens prev.cap.1 art.1 din Ordinul nr._ /M 115/31 mai 2004 precum și a art.2 din cap.2 din același act normativ privind cererea tip pe care persoanele fizice trebuie să o completeze și să o depună în vederea autorizării deținerii detectoarelor de metale.
Petentul a susținut că în lege apare un conflict, întrucât persoana fizică nu are cum să specifice în cerere . numărul detectorului de metale și nici nu poate depune actul care să-i dovedească proprietatea asupra acestuia, dacă nu l-a cumpărat .
În aceste condiții, agentul constatator a aplicat condiția autorizării prealabile din lege și nu a eliberat autorizația, ghidându-se doar după primul articol din ordin fără să interpreteze legea în ansamblul ei.
S-a învederat de către petent că obținerea autorizației pentru detectorul de metale devine imposibilă, persoana fizică devenind posesoare ilegală de detectoare de metale din momentul achiziționării, întrucât nu are autorizație de deținere, iar documentația privind eliberarea autorizației are nevoie de actele de proveniență, astfel că nu se poate avea autorizație prealabilă dacă nu are detectorul în proprietate, dar nici nu are cum să fie proprietar legal, din momentul achiziționării de la un comerciant specializat, dacă nu are autorizație de deținere.
Referitor la raportul agentului constatator, petentul a susținut că agentul a interpretat legea în mod subiectiv și după bunu-i plac aducând și completări personale care nu se regăsesc în lege.
Petentul a mai arătat că a achiziționat aparatul de pe site-ul românesc RODETECTORS .. primit consultanță în prealabil cumpărării aparatului, fără nici o restricție sau obligație de orice fel cu privire la achiziționare, a devenit proprietarul aparatului, iar expunerea lui fizică în fața agentului de poliție, a dus la confiscarea aparatului.
S-a menționat de către petent că, dacă nu expunea fizic aparatul la sediul de poliție, ar fi intrat în legalitate, dar fiind de bună credință, a fost alegerea sa, să se prezinte cu acesta în vederea autorizării, fără a lăsa urmă de îndoială, intrând după spusele agentului:"într-o situație de natură contravențională" pe propriul său risc.
S-a susținut de asemenea că în raportul agentului constatator s-a menționat ca sursă directă a achiziționării aparatului un agent economic bulgar, însă acest lucru este fals, fiind cumpărat de pe un site din București, având adresa de web www.RODETECTORS.. primit prin firma de curierat Fan-Courier, și că în colet s-a aflat factura emisă în Bulgaria, având nr.3101.
De asemenea s-a mai susținut de către petent că posedă autorizație pentru deținerea detectoarelor de metale, pentru un model mai vechi, marca Teknetiks Alpha 2000, având nr._/4.12.2012, pentru care a urmat aceeași pași ca și pentru obținerea autorizației menționate în plângere și că în termen de 10 zile a primit autorizația fără nici o altă problemă, însă pentru această autorizație deși este vorba despre aceeași instituție, interpretarea legii a fost în defavoarea sa.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sighișoara instanța consideră că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei .
Excepția necompetenței teritoriale este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente. De asemenea, instanța reține că potrivit art. 129 alin.2 pct.3 Cod procedură civilă, necompetența teritorială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Potrivit art. 32 alin. 1 din OG 2/2001 „plângerea contravențională se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”. Astfel, instanța reține că în materia plângerii contravenționale este consacrată o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în raza căreia contravenientul a săvârșit fapta, ceea ce presupune că excepția necompetenței teritoriale are un caracter absolut, putând fi invocată de oricare dintre părți, de către procuror sau de instanță din oficiu.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . NR._ încheiat la data de 24.04.2015 de către Inspectoratul general al Poliției Române Serviciul de Investigații Criminale (f.5 din dosar ), petentul G. R. a fost sancționat cu avertisment și confiscarea detectorului de metale TEKNETICS T2 LTD pentru încălcarea prevederilor art.5 al.10 din Ordonanța nr.43/2000, faptă sancționată de art. 28 al.1 lit.g din același act normativ.
În cuprinsul actului sancționator s-a reținut că petentul la data de 24.04.2015, orele 10,35, în Tg.M. . fost depistat că a deținut fătă autorizație detectoarele de metale marca TEKNETICS T2 LTD seria_ și TEKNETICS PINPOINTER.
Instanța, constată că este vorba despre o contravenție continuă, iar prelungirea în timp a efectelor contravențiilor continue este limitată la momentul constatării faptei care s-a realizat la sediul I. M., . că locul săvârșirii contravenției, este același cu locul constatării acesteia.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează a admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sighișoara, a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg.M., jud. M. și a dispune trimiterea dosarului la această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sighișoara, invocată din oficiu ,și în consecință:
Declină competența de soluționare a plângerii petentului G. R. domiciliat în Sighisoara, ..37, ., în contradictoriu cu intimatul I. M., cu privire la procesul verbal . nr._ emis la data de 24.04.2015, în favoarea JUDECĂTORIEI TÂRGU M..
Prezenta nu este supusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
Președinte, L. M. | ||
Grefier, M. H. |
L.M/M.H. 14 Iulie 2015
4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 923/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 995/2015.... → |
|---|
