Plângere contravenţională. Sentința nr. 4185/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4185/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 06-05-2016 în dosarul nr. 4185/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDSLA:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SLATINA
CIVIL
Sentința Civilă Nr. 4185/2016
Ședința publică de la 06.05.2016
Instanța constituită din:
Președinte: M. V. D.
Grefier: A. C. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul MEMIȘI H. și pe intimatul I. O. -S. R., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța, în temeiul art. 131 C.pr.civ., constată că Judecătoria Slatina este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având in vedere dispozițiile art. 94 pct. 4 N.C.pr.civ., raportat la art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2001 și la locul săvârșirii faptei, după care, ținând cont de împrejurările cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la acest termen de judecată.
Instanța, apreciind probele solicitate de către părți prin cererea de chemare în judecată și întâmpinare, ca fiind pertinente, concludente si utile, putând duce la soluționarea cauzei, in temeiul art. 237, 255 si art. 258 N.C.Pr.Civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri si proba materială cu înregistrarea video si respinge proba testimonială solicitată de petent, ca nefiind utilă soluționării cauzei, având in vedere teza invocată, precum și celelalte probe administrate.
După care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 244 al. 1 N.C.Pr.Civ., constată încheiată cercetarea procesului și, față de disp. art. 392 N.C.Pr.Civ., reține cauza spre soluționare asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina, la data de 22.12.2015, sub nr._, petentul Memisi H., in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului O., a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa dispuna admiterea plângerii contraventionale, anularea procesului-verbal POTX nr._, întocmit de I. O. Politia Mun. Caracal - Biroul R., prin care s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, pentru săvârșirea unor pretinse contravenții la normele legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, exonerarea de la plata amenzii și a măsurii complementare, reținerea permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce, procesul-verbal atacat fiind nelegal și netemeinic.
In fapt, petentul a aratat ca, în data de 19.12.2015, nu a săvârșit nici o abatare sau faptă de natură contravențională, așa cum a fost descris de către agenții constatatori în cuprinsul procesului-verbal contestat, deoarece circula regulamentar, respectând normele de participare la traficul rutier pe raza Comunei Stoenești, jud. O..
In jurul orelor 14:28 a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere O. și sancționat contravențional, motivându-se că ar fi depășit viteza legală în localitate, agenții constatatori reținând în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției viteza de 108 km/h.
De asemenea, pe lângă măsura amenzii contravenționale i s-a suspendat și dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, cu toate că se stabilise, în primă fază, o singură contravenție, aceea a amenzii.
Le-a învederat și faptul că se deplasa regulamentar, respectând regimul de viteză legal, în acel moment acul vitezometrului indicând o viteză peste 50 km/h, iar pe segmentul de drum pe care rula a fost nevoit să depășeasca un autocamion care se afla în pană în spatele lui formându-se o coloană de mașini ce a dus la crearea unui adevărat ambuteiaj.
Petentul a fost nevoit să accelereze pentru a efectua o manevră de depășire, iar mai apoi la ieșirea din curbă si-a continuat deplasarea pe un segment de drum drept, moment în care a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere și sancționat
A încercat să explice cu argumente pertinente situația de fapt, dar agentul constatator a reținut în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției viteza de 108 km/h, în mod abuziv a luat această măsură de natură contravențională împotriva petentului, lezându-i un interes legitim, vătămarea fiind prezumată, sancționându-l pentru o faptă contravențională ce nu subzistă. Nefiind o zonă de locuit, se deplasa pe acel segment de drum cu o viteză ridicată ca urmare a efectuării manevrei de depășire, dar nicidecum nu a depășit cu mai mult de 50 km/h limita de viteză legală impusă în localitate, aspect care să conducă la suspendarea dreptului de a conduce.
De asemenea, în acel moment nu se afla în interiorul sau pe raza localității Stoenești, jud. O., așa cum în mod eronat reține agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției contestat. A învederat agentului constatator faptul că rolul dumnealor este de prevenție și să asigure cadrul normal de deplasare la participanților la trafic.
Or, în acel moment, în loc să fluidizeze traficul, dirijând coloana de mașini, echipajul de poliție al I. O. stătea pur și simplu la pândă, pentru a amenda eventualii conducători auto ce cădeau în abatere, din motive independente de voința lor pentru că în mod obiectiv nu se putea circula pe acel tronson al drumului național din ., din cauza autocamionului ce prezenta avarii și se deplasa în pas de melc.
Astfel, agentul constatator avea obligația legală de a duce la cunoștința conducătorului auto și a consemna faptul că i s-a pus în vedere acestuia dreptul de a formula obiecțiuni, aspect pentru care procesul verbal de constatare a contravenției este nul absolut pentru că nu s-au respectat și nu s-au aplicat în concret disp. art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, coroborat cu prevederile art. 19 din același act normativ. Or, agentul constatator i-a solicitat să semneze de luare la cunoștință, fără a-i preciza dreptul la obiecțiuni și a insera eventualele sale obiecțiuni în cuprinsul procesului verbal.
Învedereaza faptul că procesul verbal este lovit de nulitate sub aspectul nerespectării dispozițiilor referitoare la: necompletarea rubricii „martor asistent", întrucât de față nu a fost niciun martor asistent, petentul consideră că nu se putea aplica în concret disp. art. 16 alin. 7, deoarece agentul constatator trebuia să facă dovada neprezenței martorului asistent sau imposibilității găsirii acestuia.
În ceea ce privește nesemnarea actului de către contravenient sau de vreun martor asistent, deși prezența contravenientului nu este necesară la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției, totuși motivul pentru care actul nu fost semnat de contravenient sau de un martor asistent, trebuie consemnat de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției rubrica „specială- martor asistent".
Încheierea procesului-verbal se poate face și în lipsa unui martor, dar agentul constatator trebuie să facă dovada imposibilității acestuia, fapt care este cât se poate de hilar având în vedere că autovehiculul a fost supus controlului de trafic pe o arteră intens circulată a drumului național, la oră de vârf 14:28.
Motivarea tipizată, potrivit căreia procesul-verbal nu poate fi semnat de niciun martor, întrucât „la fața locului sunt decât agenți constatatori, ce nu pot îndeplini calitatea de martor" nu poate fi primită, deoarece participanții la trafic sunt obligați să-și aducă aportul la solicitarea organelor de ordine sau de control la restabilirea ordinii și respectării legii.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției (și nu una generică) cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter.
Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei este aceea de cercetare a legalității actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. Or, în speță, se face o descriere generică a faptei, nefiind evidențiată obligativitatea respectării cerințelor imperative ale legii, ceea ce duce la nulitatea procesului verbal.
Alt aspect de care nu a ținut cont agentul constatator este faptul că echipajul se afla în mișcare, neținându-se cont de dispozițiile pct. 3.1.1 lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, eroare maximă tolerată fiind de +/- 4% din valoarea convențională adevărată, instanța verificând doar temeinicia și legalitatea procesului verbal, neavând posibilitatea de a schimba încadrarea juridică și de a stabili o altă sancțiune și anume aceea prevăzută de art. 108 alin. 1 iit. d) pct.3 din OUG 195/2002, cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor utilizate de Poliția Română la stabilirea vitezei de ciruclație a autovehiculelor, sunt stabilite tocmai de Norma de Metrologie Legală NML 021-05.
Măsurile efectuate cu ajutorul cinemometrelor pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă sunt respectate cerințele pct. 4.1-4.3 din Normă (ex.: dacă cinemometrul este destinat utilizării în regim de staționare, iar măsurile au fost efectuate în regim de mișcare). Paragraful 3.2.6 din NML 021-05 prevede că înregistrarea efectuată trebuie să conțină mențiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului. Această funcție trebuie să fie activata automat la fiecare punere în funcțiune a aparatului, în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea blocată. Paragraful 3.5.1 din NML 021-05 prevede că înregistrarea trebuie să cuprindă cel puțin ora, data, sensul de deplasare (unde trebuie să se distingă în clar prin elemente specifice perimetrul localității sau nu), faptul că a fost efectuat autotestarea conform cerințelor pet. 3.2.6.
In manualul de utilizare al aparatului radar la Cap. IV se arată că: „radarul Autovision trebuie să fie verificat și calibrat anual pentru a asigura o operațiune corectă, conform integratorului sistemului pentru service și mentenanță.
De altfel, în speță, există o filmare cu un aparat radar marca Autovision specificându-se . sau alte date de identificare ale aparatului, autovehicul pe care este montat, dar nu se face nicio referire asupra cinemometrului aparatului, dacă autovehiculul Poliției Rutiere este în mișcare sau în poziție statică; iar încheierea în mod obligatoriu a procesului-verbal conform Anexei I D nu a fost respectată.
Nerespectarea cerințelor de formă ale procesului-verbal poate fi o nulitate relativă, situație când se poate dispune anularea acestuia, dacă prin lipsa cerinței legale s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator.
După cum s-a reținut în cazul contravențiilor cu mijloace tehnice de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul verbal astfel că, înregistrarea făcută în mod legal dacă nu corepunde cu cele consemnate de agentul constatator se poate reține un dubiu în cauză care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu ce profită făptuitorului potrivit principiului „in dubio pro reo", principiul complementar prezumției de nevinovăție.
Din interpretarea logico-gramaticală a textului de lege (art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 R) rezultă că în ceea ce privește constatarea faptei, aceasta poate fi făcută „ex propriis sensibus" și cu mijloace tehnice, agentul constatator trebuie să îndeplinească cumulativ o . condiții:-atestat operator radar calificat;-grafic de activitate;-plan de acțiune (data, intervalul orar și segmentul de drum unde poatej supraveghea traficul).
De asemenea, este de notorietatea faptul că o . deficiente ale acestor aparate sunt scoase la iveală în condiții meteo nefavorabile și în proximitatea unor stații sau areale de emisie-recepție unde câmpurile electromagnetice interferează. Mai mult decât atât, acest aparat filmează în regim secvențial (tip cascadă) planșa foto trebuind să conține progresia sau dispersia vitezei autovehiculului în diferite momente de filmare pentru a fi stabilită în concret.
Potrivit prev. art. 181 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 R, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal potrivit modelului prevăzut în Anexa 1 D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea indentității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din NML 021-05, modificată, înregistrările trebuie să respecte prevederile paragrafului 3.2.6.
Or, tocmai aceste aspecte le-a sesizat, agentul constatator nefiind de acord cu obiecțiunile sale, a încercat să-l priveze pe petent de dreptul legal de a formula obiecțiuni, menționând cu de la sine putere „abatere înregistrată video".
Pentru respectarea dreptului la apărare și în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. vs România și G. vs România), chiar a prezumției de nevinovăție, OG 2/2001 - art. 16 alin. 7 impune o obligație pentru agentul constatator, sub sancțiunea unei nulități exprese, vătămarea fiind prezumată.
Forța probantă a proceselor-verbale lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu în momentul în care administrează probatoriul (cauza Bosoni vs Franța).
Considera că există suficiente elemente pentru a constata măsura aplicării amenzii contravenționale împotriva sa ca fiind represivă, vătămându-i un interes legitim cât și patrimonial, încălcând dreptul la liberă circulație pentru că nu a săvârșit nici o faptă de natură contravențională. Sancțiunea aplicată depășește cu mult gravitatea faptei.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea cererii așa cum a fost formulată.
In drept, OG 2/2001, OUG 195/2002 R, disp. Ordinului nr. 153/2007 privind Normele de Metrologie Legală NML 021-05/2006, art. 6 din Convenție, jurisprudența CEDO.
In dovedire, propus proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martor dacă se impune a fi necesară spre justa soluționare a cauzei.
La data de 18.01.2016, petentul a depus precizare la cererea formulată, solictând expres proba testimonială.
Intimatul, Inspectoratul de Poliție Județean O., în conformitate cu dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul Memisi H., prin care contestă procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.12.2015 întocmit de un agent constatator din cadrul I. O.
Pe cale de excepție, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine exclusiv Judecătoriei Caracal.
De asemenea, solicita să ia în considerare posibilitatea aplicării unei amenzi judiciare în sarcina petentului pentru introducerea, cu rea-credință, a unei cereri principale vădit netemeinice, în conformitate cu dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit a) din Codul de Prodecură Civilă, întrucât, în urma administrării întregului probatoriu, această cerere se va constata a fi vădit neîntemeiată și introdusă cu scopul mic de a obține amânarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, tinand cont și de faptul că plângerea a fost introdusă, cu intenție, pe rolul unei alte instanțe decât celei căreia îi revenea competența exclusivă de a se pronunța cu privire la egalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat.
Pe fondul cauzei, față de cele solicitate de petent prin plângerea contravențională, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In fapt, la data de 19.12.2015, petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție contestat, reținându-se în sarcina sa comiterea faptelor prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul indicat în cuprinsul actului sancționator cu viteza de 108 km/h în localitate.
Fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic verificat metrologic, în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Face precizarea că, la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, petentul nu a avut de formulat obiecțiuni cu privire la cele consemnate de polițistul rutier.
Referitor la susținerile petentului privind „marja de eroare", aceste marje de eroare tolerată constituie doar un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie să se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologică.
In acest sens invocă prevederile Anexei I a Normei Metrologice nr. 301 din 23.11.2005 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05, care la pct. 1.2 prevede: „Pentru a putea fi (...) puse în funcțiune (...), cinemometrele prevăzute la punctul LI. trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, (...)" și prevederile Anexei I a Ordinului nr. 106/2005 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 001-05, care prevede la pct. 1.8. „Evaluarea conformității unui mijloc de măsurare cu cerințele metrologice și tehnice (...) se efectuează cu prilejul aprobării de model sau al verificării metrologice, inițiale sau periodice, (...). ", cerințele metrologice fiind prevăzute la pct. 3.1 din Anexa I a Normei Metrologice nr. 301 din 23.11.2005 pentru aprobarea NML 021-05.
Astfel, aplicarea marjei este avută în vedere la calibrarea aparatului radar, nefiind necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție de către agentul constatator. De altfel, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatului obținut, BRML eliberează un buletin de verificare metrologică cu mențiunea „Admis", de unde rezultă faptul că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de NML, iar acesta funcționează corect, deci nu se mai poate interveni asupra acestor marje în sensul că agentul constatator să fie nevoit să scadă sau să adauge valoarea de +3%, acesta având numai obligația de a constata ce viteză indică cinemometrul.
Respectarea de către cinemometre a marjelor de eroare menționate în norma anterior amintita constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză stabilite și a legalității stabilirii contravenției, și nu invers. In acest sens, solicita să se observe că art. 4 din Normele Metrologice, referitor la cerințele de utilizare a cinemometrelor, nu cuprinde și eventualele modalități de corecție a rezultatelor acestora prin citirea lor diferențiată de către agenții constatatori.
Solicita să se aiba în vedere și practica judiciară, predominantă în sensul mai sus arătat. Exemplifică: Decizia nr. 256/23.04.2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, Decizia nr. 770/03.12.2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._/215/2014, Decizia nr. 994/A/08.12.2014 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul ar._ etc.
Referitor la „operatorul radar", învedereaza faptul că, până in anul 2009, Ordinul B.R.M.L. nr. 301/2005 privind aprobarea N.M.L. nr. 021-05 „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" prevedea la pct. 4.2 din Anexa 1 faptul că „Măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați". In prezent, această prevedere este abrogată, ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului B.R.M.L. nr. 187/2009 privind modificarea și completarea Ordinului B.R.M.L. nr. 301/2005, care, la Anexa 1 pct. 28 prevede: „pct. 4 se abrogă".
Referitor la funcția de autotestare a cinemometrului, potrivit art. 3.2.6 din Ordinul nr. 301/2005, „Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată.""
Astfel, buletinul de verificare metrologică emis de B.R.M.L. cu mențiunea „Admis" atestă faptul că cinemometrul în cauză respectă standardele impuse de lege, fiind astfel prevăzut cu o funcție de autotestare ce se activează automat la fiecare punere în funcțiune, și manual, ori de câte ori agentul constatator apreciază că este necesar, astfel că agentul constatator nu poate fi obligat să facă dovada „autotestării aparatului radar".
Solicita să se constate că sancțiunea este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului. Mai mult, solicita să se aiba în vedere faptul că petentul figurează și cu alte sancțiuni contravenționale aplicate în trecut pentru încălcări ale dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002. Prin urmare, solicita sa se respinga și solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment".
Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic și legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. 22/23.03.2007 pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act").
Petentul, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator și nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic.
Având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv. Totodată, din analiza dispozițiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă, rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanței de judecată.
In situația în care martorii propuși de petent s-ar afla în vreuna din situațiile prevăzute de art. 315 alin. (1) pct. 1-3 din Codul de Procedură Civilă, învedereaza faptul că, ținând cont de dispozițiile art. 315 alin. (2), intimatul nu este de acord cu audierea acestora.
In susținerea întâmpinării, intimatul solicita admiterea ca probe procesul-verbal de constatare a contravenției, înregistrarea video a abaterii pe suport CD și înscrisurile anexate.
In conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției .
În cauză, instanța a administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar și proba materiala cu înregistrarea video.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2015, întocmit de I. O. Politia Mun. Caracal - Biroul R., petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 102 alin. 3 din OUG 195/2002.
În concret, s-a reținut că în data de 19.12.2015, 14:25, pe DN 6, din localitatea Stoenești, nr. 23, petentul a condus auto marca VW B., culoarea gri, cu nr. de înmatriculare_, cu viteza 108 km/h în localitate.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constata ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei juridice sancționate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Nu este întemeiată critica petentului referitoare la nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, deoarece nu au fost respectate disp. art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, întrucât fapta este suficient descrisă în procesul –verbal, așa cum se observă din conținutul acestuia. Totodată, se reține că, petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări prin acest fapt, nefiind invocată și nici dovedită o astfel de vătămare.
Se resping, ca neîntemeiate și criticile petentului referitoare la faptul că procesul-verbal este lovit de nulitate sub aspectul nerespectării dispozițiilor referitoare la: necompletarea rubricii „martor asistent", întrucât de față nu a fost niciun martor asistent; a susținut că încheierea procesului-verbal se poate face și în lipsa unui martor, dar agentul constatator trebuie să facă dovada imposibilității menționării acestuia.
Însă, rolul martorului asistent este prevăzut în art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia: „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.
Aceste dispoziții legale au fost respectate de agentul constatator întrucât, conform celor înscrise din procesul – verbal, contravenientul a semnat și a luat cunoștință de conținutul procesului – verbal, astfel încât acesta nu trebuia să fie semnat și de un martor asistent.
Nu sunt întemeiate nici criticile petentului referitoare la nulitatea procesului – verbal, întrucât agentul constatator trebuia sa facă dovada imposibilității de găsire a martorului, în condițiile în care . intens circulată la ora menționată în procesul – verbal. Se au în vedere cele de mai sus, precum și faptul că au fost respectate prevederile legale cu privire la modalitatea de întocmire a actului respectiv, fapta fiind înregistrată video.
De asemenea, nu este condiționată aplicarea prev. art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 de existența sau menționarea unui martor asistent. Din mențiunile procesului – verbal rezultă că petentul nu a formulat obiecțiuni, aspect înscris, fiind respectate disp. art. 16 alin. 7 din OG 2/2001.
Sunt neîntemeiate și criticile petentului în sensul că un aspect de care nu a ținut cont agentul constatator este faptul că echipajul se afla în mișcare, neținându-se cont de dispozițiile pct. 3.1.1 lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, eroare maximă tolerată fiind de +/- 4% din valoarea convențională adevărată.
Potrivit celor arătate de intimată în întâmpinare, raportat și la înscrisurile depuse, se apreciază că aceste prevederi au fost respectate. La dosar a fost depusă dovada verificării cinemometrului, anume buletinul de verificare metrologică cu mențiunea „Admis" (f. 27 ds.).
Astfel, aplicarea marjei este avută în vedere la calibrarea aparatului radar, nefiind necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție de către agentul constatator. De altfel, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatului obținut, BRML eliberează un buletin de verificare metrologică cu mențiunea „Admis", de unde rezultă faptul că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de NML, iar acesta funcționează corect, deci nu se mai poate interveni asupra acestor marje în sensul că agentul constatator să fie nevoit să scadă sau să adauge valoarea de +3%, acesta având numai obligația de a constata ce viteză indică cinemometrul.
De asemenea, buletinul de verificare metrologică emis de B.R.M.L. cu mențiunea „Admis" atestă faptul că cinemometrul în cauză respectă standardele impuse de lege, fiind astfel prevăzut cu o funcție de autotestare ce se activează automat la fiecare punere în funcțiune și manual, ori de câte ori agentul constatator apreciază că este necesar, astfel că agentul constatator nu poate fi obligat să facă dovada „autotestării aparatului radar".
Totodată, criticile de mai sus sunt înlăturate și pentru că petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări prin nerespectarea unor dispoziții invocate. Se are în vedere faptul că doar în cazul încălcării prev. art. 17 din OG 2/2001 intervine nulitatea absolută, iar pentru încălcarea celorlate prevederi din OG 2/2001, nulitatea intervine în cazul în care se face dovada existenței unei vătămări, în condițiile art. 175 N.C.proc.civ. Nu rezultă o astfel de vătămare doar din cele arătate de către petent în plângerea formulată. Aceste aspecte sunt aplicabile și pentru critica petentului referitoare la faptul că procesul-verbal nu a fost încheiat conform Anexei I D.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul - verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate in mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator și si-a exercitat in mod efectiv dreptul de a propune probe in scopul dovedirii susținerilor sale.
Astfel, petentul a solicitat în fața instanței, incuviintarea probei cu inscrisurile de la dosar și a probei testimoniale, respinsă ca nefiind utilă soluționării cauzei, potrivit celor consemnate în preambulul prezentei.
Din înscrisurile depuse - de către petent, dar și înaintate de către intimată, contravenția fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, nu rezultă o situație de fapt contrară, fiind confirmate cele reținute în procesul – verbal contestat.
În acest sens au fost depuse la dosar fotocopia abaterii săvârșite de petent, înregistrarea video, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (f. 13-15 ds.).
Din planșele foto și înregistrarea video se observă că autoturismul petentului a circulat în localitate, cu viteza de 108 Km/h, limita de viteză fiind de 50 Km/h. Rezultă clar faptul că a circulat în localitate și nu în afara acesteia, cum a susținut petentul, întrucât se observă construcțiile din localitate. Totodată, nu rezultă că petentul ar fi fost nevoit să accelereze în localitate, datorita condițiilor din trafic, așa cum a arătat în plângerea contravențională.
Totodată, se reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, întrucât fapta comisa de petent este sancționată de 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, iar potrivit art. 98 alin. 4 lit. d clasa a IV-a – este de la 9 la 20 puncte - amendă.
În cauză, organele de control au aplicat o amenda la minimul prevăzut, respectiv 9 puncte – amendă, reprezentând suma de 945 de lei și sancțiunea complementară - obligatoriu prevăzută de lege a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
Prin urmare, au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal. De asemenea, se apreciază că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere circumstanțele faptei, precum și pe cele personale ale petentului, care mai are și alte contravenții înscrise în cazierul auto (f. 28 ds.).
Pentru aceste considerente, instanța retine legalitatea si temeinicia actului contestat și urmează sa respingă ca neîntemeiată plângerea formulata de petentul Memiși H., in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie Județean O., pentru anularea procesului - verbal de contravenție . nr._/19.12.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea, petentul MEMIȘI H., cu CNP_ si cu domiciliul in SLATINA, ., ., ., J. O. și pe intimatul I. O. -S. R., cu sediul in SLATINA, ..19, J. O. având ca obiect plângere contravențională, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2016.
Președinte, Grefier,
M. V. D. A. C. C.
Red. M.V.D./Tehnored.B.M./DVM
Ex.4/10.06.2016
| ← Anulare act. Sentința nr. 4126/2016. Judecătoria SLATINA | Pretenţii. Sentința nr. 4474/2016. Judecătoria SLATINA → |
|---|
