Pretenţii. Sentința nr. 140/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 140/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 140/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S L A T I N A
C I V I L
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 140
Ședința publică din data de 11.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: E. T.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. T. cu domiciliul în loc. Slatina, ., jud. O. în contradictoriu cu pârâtul Z. M. A. cu domiciliul în loc. Gostavățu, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, din motive medicale, după care,
Instanța respinge cererea de amânare formulată de reclamant, pentru imposibilitate de prezentare, din motive medicale, în temeiul dispozițiilor art. 222 C.proc.civ., având în vedere faptul că acesta nu este dovedită de niciun înscris medical.
Instanța în temeiul art.131 Cod Procedură Civilă, verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină având ca obiect pretenții în temeiul art.94 pct. 1 lit. k C.proc.civ raportat la art. 107 C.proc.civ.
Instanța, în temeiul art. 255-258 C.proc.civ, având în vedere probele solicitate, încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei; va respinge proba testimonială solicitată de reclamant, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
În temeiul art. 244 Cpciv, instanța declară terminată cercetarea judecătorească.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 392 Cpciv acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
În temeiul art. 394 Cpciv, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Deliberând asupra prezentei acțiuni, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 19.08.2015 sub nr._, reclamantul S. T. a chemat în judecată pe pârâtul Z. M. A..
În motivare a arătat că, în ziua de 07.03.2015 l-a împrumutat pe Z. M. A. cu suma de 1500 euro – 7000 lei, urmând ca acesta să-i restituie suma până la data de 1 septembrie 2015 în rate lunare. Acesta nu și-a respectat obligația și nu a restituit nimic din sumă.
A întemeiat cererea sa pe obligațiile ce reies din contractul încheiat între el și împrumutat în data de 07.03.2015, arătând că numitul Z. M. A. nu și-a îndeplinit cu bună credință executarea obligațiilor din contractul de împrumut.
Dovezile pe care întemeiază cererea sunt: contract, martorul S. M. A. – ., Slatina, jud. O..
A atașat, în copie conformă cu originalul, act sub semnătură privată din 07.03.2015.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pentru angajarea răspunderii contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor raporturi contractuale stabilite între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, precum și vinovăția părții care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește existența raporturilor contractuale, instanța reține următoarele:
La data de 07.03.2015, între reclamantul S. T. și pârâtul Z. M.-A. a fost încheiat un contract de împrumut fără dobândă. Dovada încheierii contractului de împrumut este reprezentată de înscrisul întocmit între părți și redactat de pârât la momentul predării sumei de bani de către reclamant (fila 3).
În ceea ce privește valabilitatea înscrisului aflat la fila 3 din dosarul cauzei, ca mijloc de probă, instanța reține că acesta atestă primirea la data de 07.03.2015 a unei sume de bani, părțile între care a avut loc încheierea contractului, valoarea sumei împrumutate, respectiv 1.500 Euro, titlul cu care a fost primită suma, și anume împrumut, data la care a fost stabilită scadența, respectiv data de 01.09.2015, numele în clar al împrumutatului, precum și semnătura.
Față de cele de mai sus, instanța constată ca îndeplinite dispozițiile art.2158 al.1 C.civ., potrivit cărora (1) Împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.
Instanța are în vedere de asemenea, atitudinea pârâtului care s-a prezentat în instanță și a recunoscut acordarea împrumutului.
Raportat la prevederile art.1350 C.civ și având în vedere principiul libertății actelor juridice civile și principiul forței obligatorii a contractului, instanța reține faptul că părțile sunt libere să încheie convenții potrivit acordului lor de voință, însă o dată încheiate aceste convenții devin obligatorii pentru părți în acest mod asigurându-se certitudinea și eficiența raporturilor juridice.
Cu privire la neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, instanța reține că în raporturile contractuale, prin raportare la sarcina probei, astfel cum este definită de art.249 C.p.civ., creditorului îi revine sarcina de a dovedi raportul juridic contractual, neexecutarea obligației de către debitor fiind prezumată.
Prin urmare, față de nerăsturnarea prezumției simple de către pârât, prin dovedirea îndeplinirii obligației de executare a contractului, instanța reține că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul încheiat între părți.
Față de necesitatea existenței unui prejudiciu, instanța va avea în vedere că nerestituirea sumei de 1.500 Euro, în sine, constituie un prejudiciu cert pentru împrumutător, precum și faptul că între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale există un raport de cauzalitate.
Cu privire la vinovăție, instanța va avea în vedere faptul că în materie contractuală vina debitorului este prezumată, iar pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale.
Având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, se reține existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, ajunse la scadență la data de 01.09.2015, astfel cum s-a probat de către creditor cu ajutorul înscrisului sub semnătură privată depus la dosarul cauzei.
Față de principiul nominalismului monetar prev. de art.2.164 C.civ. potrivit căruia în cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul la plata sumei de 1.500 Euro, în moneda împrumutată de pârât la data încheierii contractului, iar nu echivalentul de 7.000 lei solicitat de reclamant cu titlul de împrumut nerestituit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. T., cu domiciliul în mun. Slatina, ., jud. O. în contradictoriu cu pârâtul Z. M.-A. cu domiciliul în com. Gostavățu, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.500 Euro reprezentând împrumut nerestituit.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. S. E. T.
Red. NS
Tehnored. NS/IM
4 ex./14.01.2016
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 136/2016.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 166/2016.... → |
|---|
