Contestaţie la executare. Sentința nr. 896/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 896/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 896/2015
Dosar nr._ contestație la executare
ROMANIA
Judecătoria Strehaia – M.
Sentința civilă nr.896
Ședința publică de la 23.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. F.
Grefier: M. D.
Pe rol judecarea contestației la executare formulate de contestatoarea C. A. E., în contradictoriu cu intimații Î. S. C., B. P. S..
La apelul nominal facut in sedinta publică a răspuns av. G. A. pentru intimată, lpsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care av. G. A. pentru intimată arată că instanța este competentă material și teritorial să judece cauza.
Instanța constată că este competentă material și teritorial să judece cauza conform art. 715 rap. la art. 650 C.p.civ, forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită.
Se constată că reclamanta a depus la dosar, la data de 11.09.2015, cerere de renunțare la judecată.
Av. G. A. pentru intimată arată că este de acord cu renunțarea la judecată, dar solicită obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Se reține cauza în pronunțare.
JUDECATA
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.01.2015, sub nr._, contestatoarea C. (L.) A. E., în contradictoriu cu intimații Î. S. și B. E. JUDECĂTORESC PUSCA S., a solicitat anularea încheierii din data de 09.01.2015 emisă de B. Pusca S., în dosarul de executare nr. 60/E/2014 și obligarea executorului să continue executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă definitivă nr. 1191 din 07.03.2014 a Tribunalului D..
În motivarea în fapt, contestatoarea a arătat că în cadrul dosarului nr._/63/2013 al Tribunalului D. a contestat decizia din data de 08.05.2013 a Consiliului de Administrație al S. Î. prin care i-a fost desființat postul de traducător limba germană-secretar dactilograf și încetat convenția individuală de muncă nr. 1159 din 07.09.2005 începând cu data de 09.05.2013. A precizat contestatoarea că în perioada 09.05._13 a beneficiat de indemnizație de incapacitate temporară de muncă, având în vedere starea de graviditate, iar începând cu data de 22.11.2013 până la data de 15.11.2015 beneficiază de prevederile Legii nr. 111/2010 privind concediul de creștere și îngrijire a copilului până la vârsta de 2 ani.
A menționat contestatoarea că prin sentința civilă nr. 1191 din data de 07.03.2014 a Tribunalului D., menținută prin decizia Curții de Apel C. din data de 08.10.2014, a fost obligată intimata, ca efect al anulării hotărârii nr. 8/2013, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat între data încetării raporturilor de muncă până la data reintegrării efective.
Contestatoarea a arătat că în cadrul dosarului de executare silită nr. 60/E/2014 al B. Pusca S., intimata a refuzat să execute sentința menționată anterior, astfel cum i s-a pus în vedere prin somația nr. 60 din data de 12.06.2014, împotriva căreia intimata a formulat contestație la executare.
A mai arătat contestatoarea faptul că prin decizia nr. 3677 din 08.11.2014, Curtea de Apel C. a admis în parte apelul declarat de intimată, însă dispozitivul sentinței civile 1191 din data de 07.03.2014 a rămas neschimbat în privința despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat între data încetării raporturilor de muncă până la data reintegrării efective.
Contestatoarea a menționat că raportat la temeiul de drept invocat în încheierea atacată din data de 09.01.2015, consideră ca fiind admisibilă contestația la executare împotriva încheierii executorului judecătoresc Pusca S., temeiul de drept referindu-se strict la lipsa bunurilor urmăribile și nicidecum la motivul invocat că nu s-ar recunoaște date reintegrării efective, executorul judecătoresc putând calcula despăgubirea măcar până la pronunțarea deciziei nr. 3677 din 08.11.2014 a Curții de Apel C..
În drept, își întemeiază contestația la executare pe dispozițiile art. 713, 714 NCPC.
La data de 10.02.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare, intimata a arătat că prin contestație reclamanta solicită continuarea executării silite privind despăgubiri salariale pe perioada 09.05._15, însă așa cum a recunoscut și aceasta pe perioada 09.05._13 a beneficiat de indemnizație de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, iar din 21.11.2013 și până la 15.11.2015 beneficiază de indemnizații de concediu de maternitate și creștere copil până la 2 ani. A mai precizat că prin sentința Tribunalului D. a fost obligată la despăgubiri egale cu salariile de la data încetării raporturilor de muncă și până la reintegrare, dar nu pe perioada suspendării raporturilor de muncă 09.05._15. Or, dacă reclamanta beneficiază de indemnizații de concediu, nu poate dă încaseze concomitent și salarii potrivit legislației muncii.
Au fost invocate dispozițiile art. 49 alin. 2 Codul muncii, art. 662 alin. 4 și 5 NCPC.
A fost atașat dosarul de executare nr. 60/E/2014.
Prin sentința civilă nr. 6515/15.05.2015 Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
S-a reținut că, potrivit art. 650 alin. 1 NCPC, forma în vigoare la data sesizării organului de executare, respectiv la data 26.05.2014, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Potrivit alin. 2, instanța de executare soluționează printre altele contestațiile la executare.
Or, în cauză, biroul executorului judecătoresc care face executarea se află în circumscripția Judecătoriei Strehaia, aceasta fiind instanța de executare, care a și dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Strehaia la data de 30.07.2015.
La data de 11.09.2015, prin serviciul registratură al instantei, contestatoarea a depus la dosar cerere de renunțare la judecată.
Potrivit art. 406 C.pr.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă. Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, ce va fi judecat de instanta ierarhic superioara celei care a luat act de renuntare.
În speță, contestatoarea a renunțat la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, acesta prin avocat ales a fost de acord cu renunțarea, intimatul fiind îndreptățit la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate.
Intimata a solicitat obligarea contestatoarei la plata onorariului de avocat, în sumă de 1000 lei, conform chitanței nr. 10/15.09.2015.
Conform art. 451 al. 2 C.p.civ, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În speță, intimata și-a angajat avocat la data de 15.09.2015, activitatea concretă desfășurată de avocat constând în prezentarea la termenul din 23.09.2015 și formularea de concluzii orale asupra cererii de renunțare la judecată.
În consecință, instanța va lua act de renunțarea la judecata și va obliga contestatoarea la 200 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat redus..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
În baza art. 406 al. 6 C.p.civ
Ia act de renunțarea la judecată a contestatoarei C. A. E., domiciliată în C., ., nr 11, ., ., în contradictoriu cu intimații Î. S. C., cu sediul în C., .. 1 B, jud. D., B. P. S., cu sediul în Strehaia, ., jud. Mehedinti.
În baza art. 406 al. 3 C.p.civ
Obligă contestatoarea la 200 lei cheltuieli de judecată către intimata Î. S. C..
Cu recurs în 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în sedința publică din 23 septembrie 2015, la sediul Judecătoriei Strehaia.
P. GREFIER
A. F. M. D.
Red. F.A.
5 exp. – 05.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 905/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 907/2015.... → |
|---|
