Plângere contravenţională. Sentința nr. 204/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 204/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 204/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă nr. 204
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. Ș. N.
Grefier R. F.
*****
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. I. în contradictoriu cu intimata I. M., având ca obiect plângere contravențională.
S-a procedat la efectuarea apelului nominal al părților, prilej cu care se constată prezența avocatului petentului, M. I., lipsă fiind repezentantul intimatului.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Avocatul M. pentru petent, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art.392 alin.1 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Avocat M. I. pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contavenție, exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale și anularea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._, petentul C. I. a solicitat în contradictoriu cu I. M., anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 10.10.2014 de reprezentanții intimatei I. M..
În motivare, petentul a arătat că la data de 10.10.2014, conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, în jurul orelor 16.05, pe raza loc.Fața Cremenii, la km.306, și a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție pe motiv că ar fi circulat cu viteza de 107 km/h în localitate. I-a relatat agentului constatator că este șofer la o societate de drumuri care a desfășurat lucrări de tratamente pe raza județului M., iar în momentul în care a fost oprit avea loc recepția lucrărilor efectuate de societatea la care lucrează. Consideră că nu avea cum să circule cu viteza reținută în sarcina sa, întrucât pe tot tronsonul de drum respectiv se aflau membrii Comisieid e recepție și nu putea trece cu o asemenea viteză. A recunoscut agentului constatator depășirea vitezei legale, dar totodată, i-a menționat că viteza arătată la bordul mașinii nu arăta mai mult de 93 km/h. A fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei. Arată că este întreținătorul familiei, și fiind angajat șofer, în acest mod își câștigă existența.
Petenta susține că în cuprinsul procesului verbal fapta nu este descrisă, iar în momentul încheierii acestuia, agentul constatator nu i-a adus la cunoștință faptele reținute în sarcina sa. Mai mult, petentul arată că pe sectorul de drum pe care a circulat viteza maximă admisă era de 70 km/h. si nu de 50 km/h. Camerele video digitale amplasate pe drumuri nu sunt omologate și nu ot fi folosite, ci doar pentru probarea altor abateri. Sistemul omologat de BRML funcționează pe principiul buclei inductive, iar camerele sunt puține la număr. Având în vedere jurisprudența CEDO, domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin OG 2/2001 poate fi calificat ca intrand în sfera de aplicare art.6 CEDO, în latura sa penală. Sancțiunea aplicată nu privește și nici nu urmărește acoperirea prejudiciului, ci are exclusiv funcție represivă și preventivă. Procesele verbale de constatare a contravențiilor își ating eficiența atunci când există un echilibru între faptele săvârșite și sancțiune aaplicată.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea contravențională pe disp.art.17, 31, 32, 33 și 34 din OG 2/2001, NCPC, art.47 din OG 2/2001.
În soluționare, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținerea cererii, s-au depus la dosarul cauzei procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției,dovada de circulație . nr._, chitanță taxă de timbru, copie act identitate.
Intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-au atașat înregistrarea video a contravenției, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar folosit, atestatul operatorului și raportul agentului constatator.
La data de 24.11.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru ambele părți, probele cu înscrisuri.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către CNADNR DRDP C.- SDN DR. TR. S., cu mențiunea de a comunica instanței data la care a fost comunicat procesul verbal . nr._/07.05.2014 către petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.10.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă in cuantum de 810 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată.
În fapt, s-a reținut că în data de 10.10.2014, petentul a circulat cu autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DN 6, raza loc. Fața Cremenii, cu viteza de 107 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe auto MAI-34581în mișcare, pe un sector de drum cu limita de viteză maxim admisă de 50 km/h.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenienta, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ și la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petentul în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, observând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 10.10.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Raportat la motivele de nulitate invocate de către petent prin plângere, instanța constată că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, instanța constată că acesta nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută, prevăzute în mod strict și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neputând să atragă decât nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție, în același sens fiind și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII/2007, pronunțată în recurs în interesul legii. În aceste condiții, pentru a se dispune anularea procesului verbal, este necesar ca petentul să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției. În speță, chiar dacă în procesul verbal contestat nu s-au inserat obiecțiunile pe care petentul pretinde că le-a avut la momentul întocmirii actului, instanța apreciază că asemenea obiecțiuni au fost formulate de către contravenient în fata instanței de judecată, astfel că lipsa mențiunilor din procesul verbal contestat nu afectează valabilitatea acestuia. În orice caz, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anulare, iar petentul nu a invocat și dovedit că ar fi suferit vreo vătămare.
De asemenea, petentul a susținut că procesul - verbal ar fi nul întrucât agentul constatator nu a descris fapta contravențională.
Cu privire la aceste aspect, instanța reține că în cuprinsul procesului – verbal de contravenție este indicat locul săvârșirii faptei ca fiind localitatea Fața Cremenii DN6, coordonate apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru stabilirea exactă a locului contravenției, respectiv într-o localitate, unde limita maximă de viteză este de 50 km/h potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată, instanța reține că fapta săvârșită de petent este pe larg descrisă în fapt (constând în fapta de a circula în localitate cu viteza de 107 km/h) și corect încadrată din punct de vedere juridic (fiind prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002). Din modul în care este prezentată fapta contravențională se desprind implicit și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității ei, contravenția în speță fiind una de pericol, care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier, gravitatea faptei constând într-o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, nefiind necesară producerea unui rezultat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționată este prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai retine ca cerințele metrologice si tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia româna la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 119, fabricație TSS Anglia, montat pe auto tip Dacia L. MCV nr. MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare si este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 17.04.2014.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat înaintat de către intimat la dosarul cauzei nr._/27/21.05.2013, rezultă că agentul Taloescu D. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Petentul a susținut că pe sectorul de drum pe care a fost sancționat, viteza maximă legală este de 70 km/h.
Din adresa nr. 646/08.01.2015, înaintată instanței de CNADNR SA, reiese că în localitatea Fața Cremenii, unde a fost surprins circulând petentul, viteza legală este reglementată la 50 km/h.
Coroborând înregistrarea de pe CD cu mențiunile procesului-verbal . nr._/10.10.2014 întocmit de I.P.J. M., instanța reține fără niciun dubiu că la data de 10.10.2014, orele 16.05, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 6– localitatea Fața Cremenii, fiind înregistrat cu aparatul radar, cu viteza de 107 Km/h, în zona de restricție 50 Km/h.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța retine ca petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunea aplicată petentului îndeplinește pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilită în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenții, sancțiune pe care instanța, având în vedere depășirea cu 57 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, o consideră proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier, fără a fi necesară producerea unui rezultat, motiv pentru care instanța apreciază că fapta sancționată în cauză nu poate fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I., CNP_, domiciliat în municipiul C., ..5, ., ., județul D., în contradictoriu cu intimata I. M., cu sediul în DR. TR. S., .. 75, jud. M..
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Strehaia, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. Ș. F. R.
red.N.V.Ș./ teh.F.M.
4ex./05.03..2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 193/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 169/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
