Plângere contravenţională. Sentința nr. 193/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 193/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 193/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă nr. 193/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V.
Grefier M. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul MAIMUȚ G. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal al părților se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că este competentă material si teritorial, in temeiul art.118 din OUG 195/2002R să soluționeze cauza.
Admite ca utilă cauzei proba cu înscrisuri solicitată de către intimată si respinge ca inutilă cauzei proba cu înscrisuri solicitată de către petent reținând ca intimata a depus înscrisuri care lămuresc cauza.
Instanța, în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 05.11.2014, petentul MAIMUȚ G. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună într-o primă teză, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.10.2014, pentru motive de nulitate, iar în subsidiar, anularea acestuia pe motive de nulitate relativă și netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru că în data de 22.10.2014, orele 18.03, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 103 km/h, depăsind viteza legală permisă pe acest sector de drum cu mai mult de 50 km/h. Petentul arată că procesul verbal de contravenție este nul, pentru că este ilizibil în ceea ce privește stabilirea contravenției pe care ar fi săvârșit-o. Consideră că deși el a semnat procesul verbal, cu obiecțiunile consemnate de agentul constatator, fapta nu a fost confirmată de un martor asistent. Petentul arată că în sarcina sa nu se poate reține săvârșirea unei abateri contravenționale, de vreme ce în cuprinsul procesului verbal nu sunt menționate datele de identificare ale aparatului radar, făcându-se doar mențiunea că un asemenea radar a fost amplasat pe un automobil Dacia L., aflat în mers. Mai arată că în conformitate cu NML 021-05, aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație al autovehiculelor, este necesar să se specifice măcar una dintre cele 3 serii radar/antena/camera video pentru a da posibilitatea instanței să verifice dacă acest instrument metrologic, îndeplinește condițiile legale prevăzute de aceste norme. Susține că în mod nelegal agentul constatator a dispus indisponibilizarea autovehiculului pentru că n-a făcut în continuare nicio mențiune cu privire la identificarea acestuia.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar cererea de chemare în judecată, copie proces verbal de contravenție contestat, legitimație de cămin, dovada de circulație, chitanță taxă timbru, act identitate.
Plângerea a fost motivată în drept pe disp.art.31 și urm. din OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, a arătat că la data de 22.10.2014, pe D.N. 6 - E70, a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 103 km/h. în localitatea Butoiești, județul M., pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind astfel viteza legală, cu 53 km/ h.
Astfel, s-a încheiat procesul-verbal . nr._/22.10.2014 pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, respectiv pentru depășirea vitezei legale cu peste 53 km/h, stabilind sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei și 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (I) lit. d) pct. 3 și art. 102 alin.2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
La întâmpinare s-au fost anexat raportul agentului constatator din 15.12.2014, în copie, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, atestat operator radar „AUTOVISION" si CD-ul cu abaterea săvârșită de petent.
Petentul a formulat la data de 20.01.2015 răspuns la întâmpinarea intimatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 22.10.2014 de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei (9 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 22.10.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, în localitatea Butoiești, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, cu viteza de 103 km/h., pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 118 din OUG 195/200R, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.10.2014, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționată este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai retine ca cerințele metrologice si tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia româna la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 117, fabricație TSS Anglia este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare si este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 17.04.2014.
In procesul de verificare metrologică, erorile cinemometrului sunt măsurate pentru a se stabili dacă acestea se încadrează sau nu în normele de metrologie legală. Dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul respectiv este certificat pentru utilizarea în măsurarea vitezei. Din acest moment viteza măsurată de aparatul radar omologat si verificat, este viteza legală stabilită, fără a se aplica nici un fel de corecții.
Așadar, cum rezultă si din prevederile pct 1.1 si 1.2, cinemometrul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de această normă, printre care și cele referitoare la marja de eroare, pentru a putea fi omologat.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă că agentul M. C. este atestat să folosească si să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier si măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Coroborând înregistrarea de pe CD cu mențiunile procesului-verbal ..P. nr._ întocmit de I.P.J. M., instanța reține fără niciun dubiu că la data de 22.10.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6, localitatea Butoiești, sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h, având viteza de 103 km/h.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei aplicata petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._, instanța constată că la individualizarea acestuia agentul constatator nu a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, care prevede ca sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere viteza cu care a circulat petentul, ținând cont și de faptul că din piesele dosarului nu reiese că petentul ar mai fi fost sancționat contravențional pentru fapte similare până la momentul pronunțării, că petentul este o persoană tânără, student, instanța apreciază că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentului de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte, realizându-se astfel scopul punitiv si preventiv al sancțiunii.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior expuse, instanța urmează a admite în parte plângerea, a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei aplicata petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.10.2014, cu sancțiunea „Avertisment”, și a exonera petentul de plata amenzii aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul MAIMUȚ G. M., CNP_, cu domiciliul în mun.Motru, ., ., . și reședința în mun.C., ., Cămin 10, Cam.718, jud.D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., cu sediul în Drobeta T.-S., județul M., ca neîntemeiată.
Inlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei aplicata petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.10.2014 de I. M. - serviciu rutier cu sancțiunea,, avertisment,,
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
V. S. F. M.
Red. V.S./tehnd.F.M./ 4 expl./ 10. 03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 190/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 204/2015.... → |
|---|
