Plângere contravenţională. Sentința nr. 932/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 932/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 932/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă nr.932
Ședința publică de la 06.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. V. Ș.
Grefier F. R. J.
*****
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul P. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal al părților se constată prezența apărătorului petentului, av.V. N., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care,
Avocat V. pentru petent solicită instanței încuviințarea adminstrării probei cu înscriuri, încuviințarea administrării probei cu martorii indicați în cererea de chemare în judecată precum și emiterea unei adrese către I. M., cu mențiunea ca până la următorul termen de judecată să comunice instanței dacă la data înregistrării vitezei pe auto Mai_ se afla montat un oprator de aer rece/cald, precum și să precizeze dacă aparatul radar era autorizat să înregistreze în mers sau în regim de staționare.
Instanța încuviințează atât pentru petent cât și pentru intimat administrarea probei cu înscrisuri, urmând a respinge proba testimonială ca inadmisibilă.
Instanța respinge cererea avocatului petentului privind emiterea unei adrese către intimatul I. M., apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Avocat V. pentru petent, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 alin.1 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Avocat V. N. pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal și anularea măsurii privind supendarea dreptului de a conduce. In continuare mai arată că la dosarul cauzei trebuia depus un înscris din care să rezulte dacă aparatul radar era autorizat să înregistreze din mers sau în regim de staționare, întrucât ind procesul verbal rezultă că înregistrarea s-a făcut din mers. Mai arată că este obligatoriu să fie montat pe autoturism operatorul de aer rece/cald, întrucât lipsa acestuia poate influenta undele radar, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.06.2015, sub nr._, petentul P. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/05.06.2015.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât agentul de poliție nu a indicat pe ce porțiune a localității a depășit viteza, nu a indicat numărul poziției fotografice, dacă a fost înregistrat și de asemenea nu a indicat sensul de mers.
A susținut petentul că, deși a solicitat agentului de poliție să-i arate dacă aparatul radar este omologat, dacă agentul de poliție este și operatorul și dacă este atestat să lucreze pe acest aparat, dacă aparatul radar era dirijat în acea zi să lucreze în zona respectivă, acesta a refuzat.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și probei cu martorul Gronea C..
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar cererea de chemare în judecată, procesul verbal de contravenție contestat, copie certificat de înmatriculare, dovada reținere permis, copie CI petent.
Plângerea a fost motivată în drept pe disp. art.6 alin.3 din CEDO, 118 alin.1 OUG 195/2002, OG 2/2001, NML 021-05.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-a arătat că, la data de 09.06.2015 a fost înregistrat cu aparatul radar, autoturismul cu număr de înmatriculare_, ce rula cu viteza de 102 km/h, pe DN6, în localitatea Butoiești, pe un sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h, depășind astfel viteza legală cu 52 km/h. Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile ,pentru săvârșirea contravenției prev. de art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002.
S-au înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr. BBSC -02.01-1266/15.04.2015, CD-ul cu înregistrarea faptei contravenționale, raportul agentului constatator din 09.07.2015, atestat operator radar nr._/3/21.05.2015.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/05.06.2015 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 09.06.2015 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN6, în localitatea Butoiești, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, cu viteza de 102 km/h.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/05.06.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Raportat la motivele de nulitate invocate de către petent prin plângere, instanța constată că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001.
Petentul a susținut că procesul – verbal ar fi nul întrucât agentul constatator nu a individualizat locul săvârșirii faptei, în sensul că nu a menționat pe ce porțiune a localității a depășit viteza.
Cu privire la aceste aspect, instanța reține că în cuprinsul procesului – verbal de contravenție este indicat locul săvârșirii faptei ca fiind localitatea Butoiești DN6, coordonate apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru stabilirea exactă a locului contravenției, respectiv într-o localitate, unde limita maximă de viteză este de 50 km/h potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. O asemenea mențiune de altfel este cuprinsă în procesul verbal („limita 50 km/h”).
Totodată, instanța reține că fapta săvârșită de petent este pe larg descrisă în fapt (constând în fapta de a circula în localitate cu viteza de 102 km/h și corect încadrată din punct de vedere juridic (fiind prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002). Din modul în care este prezentată fapta contravențională se desprind implicit și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității ei, contravenția în speță fiind una de pericol, care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier, gravitatea faptei constând într-o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, nefiind necesară producerea unui rezultat.
În plus, nu poate fi reținută nici susținerea petentului potrivit căreia procesul verbal ar fi nul, întrucât agentul constatator nu i-a făcut dovada celor consemnate în procesul verbal de contravenție, neprezentându-i la momentul săvârșirii faptei dovada faptului că aparatul radar este omologat și verificat la zi și că agentul constatator este calificat să opereze aparatul radar, nu doar art. 17 din O.G. nr. 2/2001, dar niciun alt text legal neprevăzând această obligație a polițistului rutier. Chiar dacă am admite că aceasta ar putea constitui o cauză de nulitate relativă, petentul nu a făcut proba vătămării pricinuite și nici a faptului că aceasta nu ar putea fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 116, fabricație TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. BBSC -02.01-1266/15.04.2015.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr._/3/21.05.2015, înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă ca agentul C. M. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu că la data de 05.06.2015, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Butoiești, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI_, cu viteza de 102 km/h.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru contravenția comisă de petent, agentul constatator a aplicat acestuia amenda contravențională minimă prevăzută de lege pentru fapta respectivă. Astfel, i-a fost aplicată petentului sancțiunea pecuniară în cuantum de 877,5 lei în speță fiind aplicabil, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV-a de sancțiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002.
Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține că potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța, având în vedere depășirea cu 52 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, le consideră proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier. Se are în vedere atitudinea nesinceră a petentului și viteza ridicată cu care acesta a circulat astfel că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Totodată, față de natura și gravitatea faptei, în conformitate cu disp. art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, urmează să mențină și măsura complementara luata prin același proces-verbal, respectiv suspendarea permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul P. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., nr.47, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., cu sediul în Drobeta T.-S., județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/05.06.2015.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
N. V. Ș. F. R. J.
Red. N.V.St.
tehnd.S.A.
4 expl./ 29.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 928/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
