Plângere contravenţională. Sentința nr. 973/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 973/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 973/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA-M.
Sentința civilă nr.973
Ședința publică de la 19 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Grefier: D. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent M. T. V. și pe intimat I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul reprezentat de av. Ș. Ș. D., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depusă la dosar prin serviciul registratură adresa nr._/09.10.2015 emisă de I.P.J M..
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
Av. Ș. Ș. D., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, precum și exonerarea de la plata amenzii întrucât fapta contravențională a fost săvârșită în stare de necesitate pentru că petentul, lucrător de poliție se afla în misiune.
INSTANȚA
Deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului instanța constată următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 15.04.2015, pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin s-a înregistrat plângerea contravențională formulată de petentul M. T. V. în contradictoriu cu intimata I. M., prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 03.04.2015, încheiat de I. M., precum si exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, a arătat că a fost sancționat 9 puncte amenda în valoare de 877,50 lei si reținerea permisului de conducere pentru o perioada de 90 de zile, în baza art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002R, pentru fapta prevăzuta de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002R, reținându-se faptul in data de 03.04.2015 orele 18:56 a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 112 km/h pe DN6 F. Cremenii.
În realitate, petentul arată că nu e vinovat de cele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției de mai sus, deoarece nu avea viteaza menționata în procesul verbal.
A arătat faptul că în momentul în care a fost oprit de echipajul de politie era la ieșirea din localitate, în pantă, și era în timpul serviciului, după cum rezultă din ordinul de serviciul . nr._ emis în data de 26.03.2015 pentru perioada cuprinsă între 29.03._15, scopul deplasării fiind „misiune", călătoria fiind efectuata cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ (proprietate personală - conform certificatului autoturismului), ordin aprobat de către I. M., atât în ceea ce privește misiunea cât si deplasarea cu autoturismul personal.
A arătat ca eram însoțit de colegul său de serviciu, dl. Țuica P., care de asemenea avea ordin de serviciu . nr._.
A arătat că a refuzat semnarea și primirea procesului verbal întrucât agentul de poliție a refuzat să consemneze în procesul verbal de constatare a contravenției și în registrul lor . numărul ordinului său de serviciu, faptul ca era in timpul misiunii însoțit de colegul său, precum și faptul că a fost oprit la ieșire din localitatea F. Cremenii.
Consideră ca procesul verbal nu reflectă realitatea, deoarece nu a comis nici o contravenție la regimul circulație.
A arătat că dreptul contravențional este ghidat pe principii identice cu dreptul penal, diferența intre contravenție si infracțiune o constituie gradul de pericol social, dar sancțiunile au un caracter sancționator si preventiv nicidecum unul reparatoriu, astfel si in cazul dreptului contravențional operează prezumția de nevinovăție reglementata si de paragraful 2 al articolului 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Apoi, sarcina probei aparține celui ce acuza, iar orice îndoială trebuie să profite celui acuzat (în dubio pro reo) și în baza CEDO arată că nu este obligat să dovedească contrariul celor menționate în procesul verbal.
În ceea ce privește sancțiunea a arătat că agentul constatator nu a avut in vedere gradul scăzut de pericol social al faptei; lipsa laturii subiective a contravenției, respectiv a vinovăției.
În concluzii a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție si exonerarea de la plata amenzii.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.31-34 din OG 2/2001 rep.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsa conform art. 411 NCPC.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu adresa către intimata prin care să comunice instanței:-graficul radar pentru data de 03.04.2015, - lista cu echipajul de politie care in data de 03.04.2015 era abilitat sa acționeze pe raza localității F. Cremenii (cu precizarea locației exacte), - componența echipajului de politie, cu mențiunea daca agentul care a încheiat procesul-verbal avea atribuția de operator radar, - raportul agentului constatator, - atestatul agentului constatator de operator radar, dispoziția privind planificarea agenților de politie pentru a desfășura activități pe linie rutiera in data de 03.04.2015 si cu ce autoturism, proba cu martorul Țuica P.,cu domiciliul in Dr. Tr. S., ., nr. 123, jud. M., cat si proba cu următoarele înscrisuri: - copie după procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.04.2015 pentru comunicare si in original pentru instanța; - CI; după ordinele de serviciu; certificatul autoturismului, împuternicire avocațiala,taxa de timbru judiciar în cuantum de 20,00 lei.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata I. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, conform art.32alin.2 din O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care prev. că plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Cum fapta contravențională a fost săvârșită pe DN6 în localitatea Fața Cremenii, județul M., a arătat că competentă cu soluționarea plângerii este Judecătoria Strehaia și a solicitat declinarea cauzei acestei instanțe.
Pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit, și a anexat raportul agentului constatator.
Prin sentința civilă nr.2229/16.06.2015, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 09.07.2015 sub aceleași număr de dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal CP nr._ încheiat la data de 03.04.2015, petentul M. T. V., a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,50 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe o perioadă de 90 de zile, întrucât la data de 03.04.2015 ora 18.56 a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Fața Cremenii, județul M. cu viteza de 112 km/h.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ și la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
În urma analizării procesului-verbal de constatare a contravenției contestat instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art.108 alin.3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia constituie contravenție ,,depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a 6 puncte de penalizare.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai retine ca cerințele metrologice si tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia româna la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 116, fabricație TSS Anglia este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare si este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. nr_/17.04.2014
Totodată, din atestatul de operator radar calificat înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă că agentul constatator Gruioniu C. este atestat să folosească si să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier si măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Susținerea petentului in sensul că fapta contravențională nu a fost săvârșită cu vinovăție întrucât in perioada 29.03._15 se afla in misiune in temeiul ordinului de serviciu . nr_, ,, călătoria,, fiind efectuată cu autoturismul proprietate personală nu constituie o cauză exoneratore de răspundere contravențională
Astfel, fapta contravențională săvârșită de către petent este săvârșită în data de 03.04.2015 orele 18.56, in ultima zi a cursurilor pe care petentul le urma la Cheile Grădiștei, mai precis aceste cursuri se finalizaseră pentru că după cum se observă din cuprinsul ordinului de serviciu invocat de către petent, acesta se întorcea de la cursuri.
Sub acest aspect, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru reținerea stării de necesitate sunt, după cum urmează: existența unei stări de pericol îndreptată împotriva unei persoane, a drepturilor acesteia sau unui interes public; starea de pericol să fie iminentă; starea de pericol să nu poată fi evitată decât prin comiterea unei fapte prevăzute de legea contravențională; starea de pericol să nu fi fost produsă de cel care invocă starea de necesitate; între acțiunea de salvare și starea de pericol să existe o anumită proporționalitate.
În speță, instanța constată că, nici unul din aceste elemente nu există întrucât petentul nu încalcă regulile la regimul rutier in scopul înlăturării unei stări de pericol care să amenințe valorile sociale ocrotite de lege.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a petentului.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța reține ca petentul a fost sancționată contravențional cu amendă de 877,5 lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 2-3 din O.G. 2/2001 „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Având în vedere că petentul nu a mai fost sancționat pentru fapte contravenționale care să privească încălcarea regulilor de circulație cu privire la viteza de deplasare a unui autovehicul, și observând înregistrarea video pe suport CD din care reiese că petentul circula cu autoturismul într-o zonă fără trafic auto sau pietonal, instanța apreciază că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentului de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte, realizându-se astfel scopul punitiv si preventiv al sancțiunii.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior expuse, instanța urmează a admite în parte plângerea, a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 877,5 lei aplicata petentului prin procesul verbal de contravenție . nr. 8474596incheiat la data de 03.04.2015 de către I. M., cu sancțiunea „Avertisment”, și a exonera petentul de plata amenzii aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. T. V., CNP_, domiciliat in Strehaia, ., jud. M., cu domiciliul de citare ales la Av. Ș. Ș. D., din Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., C._, și pe intimatul I.P.J. M., cod fiscal4222328, cu sediul in Drobeta Turnu Severin. .. 75, JUDEȚUL M., pentru anularea procesului verbal de contravenție . nr._/03.04.2015.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 877,5 lei aplicata petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.04.2015 de către I. M., cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție contestat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. D. M.
RedS.V..
Tehnored.DG
4EX/04.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 968/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1156/2015.... → |
|---|
