Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1896/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1896/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1896/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1896
Ședința camerei de consiliu din 01.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: Bancescu G.
La ordine, judecarea cererii de valoare redusă formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință camerei de consiliu, se prezintă consilier juridic B. Ș., pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța acordă cuvântul cu privire la competență.
Reprezentanta reclamantei arată că instanța este competentă să judece prezenta cauză.
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., art. 1027 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul cu privire la estimarea duratei procesului.
Reprezentanta reclamantei arată că procesul se poate finaliza la termenul de astăzi.
În baza art. 238 C.proc.civ., instanța estimează durata procesului la o lună.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are de formulat alte cereri sau excepții .
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentanta reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ. și art. 1029 alin. 9 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are de formulat alte cereri de probe.
Nemaifiind cereri de încuviințat și probe de administrat, în temeiul art. 244 C.proc.civ., instanța declară cercetarea judecătorească finalizată și acordă cuvântul asupra fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.042 lei reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală de la data de 26.05.2014 până la plata efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 110 lei. Mai arată că pârâta a fost somată la achitarea debitului și a fost notificată la data de 04.08.2014 pentru plata datoriilor restante către reclamantă, însă nu s-a primit nici un răspuns de la aceasta, menționând că există și factură doveditoare a debitului.
Nemaifiind cereri de încuviințat și probe de administrat, în temeiul art. 394 C.proc.civ., instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă (filele 3-6) înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ la data de 27.01.2015, reclamanta .. a solicitat obligarea pârâtei .. la plata sumei de 1.042 lei reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală de la data de 26.05.2014 până la plata efectivă a debitului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 110 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei marfă pentru care s-a emis factura fiscală, iar pârâta s-a obligat să achite contravaloarea acesteia prin OP până la data de 25.05.2013, însă nu a respectat termenul de plată. Au avut loc mai multe negocieri telefonice, însă fără rezultat, cu toate că a fost acceptată amânarea plății. De asemenea, a arătat reclamanta că a fost trimisă o notificare de plată la data de 04.08.2014, urmată de o somație de plată în data de 12.11.2014, care însă au fost fără rezultat. A mai susținut petenta că, în conformitate cu art. 4 Legea nr. 72/2013, s-a calculat dobânda penalizatoare, privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante.
În drept, reclamanta nu a motivat acțiunea.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri (filele 7-20).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit chitanței nr._ din data de 26.01.2015 (fila 7).
Pârâta nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 01.04.2015, în temeiul art. 255 alin. 1 raportat la art. 258 și 1029 alin. 9 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 1.042 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În fapt, între reclamanta .. și pârâta .. s-au desfășurat relații contractuale, societatea reclamantă livrând către societatea pârâtă o . mărfuri în valoare de 1.042 lei, astfel cum rezultă din factura . LVD nr._ din data de 16.05.2013 (fila 20). În cuprinsul facturii semnate de primire figurează la rubrica date privind expediția numita A. Anișoara.
În drept, cu privire la legea aplicabilă, instanța reține că situația juridică supusă judecății intră sub incidența dispozițiilor Codului civil din 2011 (în continuare C.civ.), în vigoare la momentul desfășurării relațiilor comerciale (2013), având în vedere că art. 5 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că dispozițiile noului cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., iar potrivit art. 102, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În temeiul art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, dispozițiile art. 1516 C.civ. prevăd că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Creditoarea invocă în susținerea pretențiilor un contract comercial încheiat in formă simplificată, în forma comenzii urmată de executare, fără ca negotium-ul intervenit între aceasta și societatea debitoare din prezenta cauză să fie constatat printr-un înscris instrumentum.
Proba unui astfel de contractul se poate face cu facturi acceptate.
Factura este un înscris sub semnătură privată, care cuprinde elementele esențiale ale unei operațiuni comerciale, precum identitatea părților, cantitatea de marfă, calitatea, condiții de livrare și care constituie un contract în forma simplificată, făcând proba predării mărfurilor cuprinse în facturi.
Or, pentru a putea fi considerată contract, trebuie ca din cuprinsul facturii să rezulte existența consimțământului la încheierea contractului a ambelor părți contractante. În cazul persoanelor juridice, consimțământul se exteriorizează prin intermediul organelor sale de administrare, conform art. 209 C.civ., sau mandatari împuterniciți în acest sens, după regulile mandatului.
Or, un consimțământ valabil exprimat presupune executarea olografă a unei semnături care să provină de la persoanele în drept a reprezenta societatea sau mandatare ale acesteia. În acest sens, executarea olografă a semnăturii permite identificarea celui ce a executat-o și astfel posibilitatea probării calității celui care a semnat.
În privința forței probante, factura face dovada deplină împotriva emitentului și în favoarea aceluia ce o deține, mai exact a destinatarului. Factura poate sa facă dovada și în favoarea emitentului, dacă este acceptată de către destinatar prin semnătură.
În prezenta cauză, factura invocată de către creditoare și depusă la dosar (fila 20) poartă semnătura delegatei societății pârâte, A. Anișoara, identificată cu CI . nr._.
Din punct de vedere probatoriu factura, ca înscris sub semnătură privată, face dovada împotriva emitentului (creditoarei) și numai dacă este acceptată de către destinatar, ea face dovada și în favoarea emitentului, dar și împotriva destinatarului (debitoarea).
Factura se consideră acceptată atunci când destinatarul semnează cu mențiunea "acceptat" pe factură sau când acceptarea rezultă din manifestări de voință neîndoielnice ale destinatarului. Aplicarea semnăturii olografe din partea reprezentantului societății implică voința societară, fiind o operațiune recunoscută juridic cu consecințe decizionale.
Astfel, instanța constată că factura . LVD nr._ din data de 16.05.2013, în cuantum de 1.042 lei (fila 20) este o factură acceptată.
În ceea ce privește exigibilitatea debitului, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 1523 lit. d C.civ., potrivit cărora debitorul se află de drept în întârziere în cazul în care nu a fost executată o obligație de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul unei întreprinderi. De asemenea, sunt aplicabile și dispozițiile art. 1495 alin. 1 C.civ., potrivit cărora în lipsa unui termen stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanțelor, obligația trebuie executată de îndată.
Instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței convenției (prin factura emisă), moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtei. Această prezumție poate fi răsturnată prin proba actului juridic al plății (conform art. 1092 C.civ.), a unui alt mod de stingere a obligațiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale (conform art. 1082 C.civ.).
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada plății și nici nu a contestat documentele și sumele cuprinse în ele, instanța va reține că debitul precizat de reclamantă este neachitat.
Sub aspectul cuantumului sumei la care poate fi obligat pârâta, instanța reține că, prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada pretenției sale. Astfel, cu documentele depuse la dosar reclamanta a probat debitul principal în cuantum de 1.042 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate. De asemenea, creanța este certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei rezultă neîndoielnic din contract, constă în plata unei sume de bani determinate și este exigibilă prin raportare la art. 1523 lit. d C.civ.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite capătul principal de cerere, urmând a o obliga pe pârâtă la plata sumei de 1.042 lei, reprezentând debitul principal.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, instanța apreciază că aceste pretenții sunt întemeiate.
Art. 1495 alin. 1 C.civ. prevede că, în lipsa unui termen stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanțelor, obligația trebuie executată de îndată. Potrivit art. 1489 alin. 1 C.civ., dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea legală. De asemenea, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 1535 alin. 1 C.civ., potrivit cărora, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Instanța reține că, în virtutea principiului disponibilității, prin cererea de chemare în judecată și prin concluziile asupra fondului, reprezentantul reclamantei a solicitat acordarea dobânzii legale de la data de 26.05.2013.
D. fiind faptul că pârâta este de drept în întârziere, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale, de la de 26.05.2013 până la plata efectivă a debitului principal.
În temeiul art. 1031 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei prin chitanța nr._ din 26.01.2015 (fila 7), și a cheltuielilor de curierat din data de 04.08.2014, prin factura nr._ în cuantum de 30 lei (fila 11) și din data de 12.11.2014, prin factura nr._ în cuantum de 30 lei (fila 16).
Având în vedere că cererea reclamantei a fost admisă, instanța va admite și cererea privitoare la cheltuielile de judecată și urmează a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 110 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și cheltuieli de curierat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta .., cu sediul în S., . nr.21, jud. S., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO22746665, în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în sat Moara N., ., ., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO25832051.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.042 lei reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală de la data de 26.05.2014 până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 110 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și cheltuieli de curierat.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria S..
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2014.
Președinte,Grefier,
Red. N.G.A.
Tehn.B.G. 07.04.2015
4ex./
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1894/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2005/2015.... → |
|---|
