Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5275/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5275/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 5275/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5275
Ședința camerei de consiliu din data de 11 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M.
Grefier: L. C.
La ordine, judecarea cererii de valoare redusă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul L. A..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, in ordine de pe listă (poziția 6 CC), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.
În temeiul art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 1027 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează durata cercetării procesului, apreciind că la prezentul termen cauza poate fi soluționată.
În temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată, potrivit art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, precum și în temeiul art. 1031 alin. 1 și alin. 2 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 30.03.2015 sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul L. A., a solicitat instanței pe calea cererii de valoare redusă obligarea pârâtului la plata sumei de 1677,64 lei, din care suma de 163,54 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de telecomunicații furnizate suma de 1.111,10 lei reprezintă contravaloarea clauzei penale, precum și la plata sumei de 403 lei cu titlu de despăgubiri. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi, calculate începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare pentru fiecare factură în parte, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de furnizare servicii nr._ din 03.12.2013 pentru serviciu de televiziune prin cablu și telefonie; pentru a putea beneficia de serviciul, pârâtul a primit în custodie un echipament ONT, conform procesului verbal de custodie ONT /20.12.2013. Reclamanta a precizat că, prin încheierea contractului s-a convenit ca pârâtul să beneficieze de serviciile specificate în contract, în schimbul plății tarifelor agreate; în temeiul contractului pârâtului i-au fost instalate și furnizate serviciile contractate, fără ca acesta să-și respecte obligația corelativă de plată, asumată prin contract.
A mai arătat reclamanta că, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 3.3., 3.4., 3.5. și 3.6. din contractul de furnizare servicii, pârâtul era obligat la plata facturilor în termenul de plată înscris în cuprinsul acestora, iar pentru plata cu întârziere, pârâtul datorează penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate de la data scadenței înscrisă pe fiecare factură, până la data plății efective. De asemenea, a mai susținut reclamanta că pârâtul datorează și contravaloarea echipamentelor predate în custodie acesteia și nerecuperate de către aceasta conform prevederilor din procesul verbal de custodie din 20.12.2013, respectiv suma totală de 1.111,10 lei. Reclamanta a precizat că în temeiul art. 5.2. lit. a) din contractul de furnizare servicii nr._ din 03.12.2013, respectiv în temeiul pactului comisoriu de grad IV inclus în clauzele contractuale amintite, reclamanta a denunțat unilateral contractul în data de 24.06.2014 (internet) și 23.-07.2014 (televiziune).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri ( f.7-24 dosar).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei (fila 6).
Pârâtul nu a înțeles să completeze formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin altă modalitate la pretențiile reclamantei. Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, între reclamanta ., în calitate de furnizor, și pârâtul L. A., în calitate de consumator, s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._ din 03.12.2013, având ca obiect reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, facturarea și plata serviciilor de comunicații electronice, precum și vânzarea sau predarea echipamentelor de comunicații (fila 9 dosar).
În baza convenției părților, pârâtul a beneficiat de furnizarea serviciilor de comunicații electronice, fiind emise în acest sens facturile fiscale de la filele 14-18 dosar pentru suma de 163,54 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr._ din 20.01.2014, nr._ din 18.02.2014 și nr._ din 18.03.2014.
În drept, din punctul de vedere al aplicării legii civile în timp, art. 6 alin. 1 și 2 din Codul civil care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, stipulează că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, acesta nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Având în vedere aceste dispoziții legale și constatând că obiectul litigiului se referă la un contract de prestări servicii încheiat după data de 01.10.2011, instanța reține că acesta este supus legii în vigoare la data încheierii sale, respectiv prevederilor Codului civil din 2011.
Față de situația de fapt reținută din cererea de chemare în judecată, instanța constată incidența în cauză a principiului forței obligatorii a contractului astfel cum aceasta este reglementat de art. 1270 alin. 1 din Codul civil din 2011, potrivit căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Consecința imediată a principiului forței obligatorii a contractului rezidă în aceea că părțile contractante sunt ținute să execute întocmai, una față de cealaltă, obligațiile la care s-au îndatorat. Executarea întocmai a obligațiilor contractuale este consacrată, în mod direct, de prevederile art. 1516 din cod civil din 2011 potrivit cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
În temeiul dispoziției art. 1350 din Codul civil din 2011, instanța reține că reclamantului îi revine obligația de a dovedi existența unui raport juridic între părți, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtului. Astfel, în materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanță la executarea obligațiilor contractuale asumate, ori de câte ori creditorul va face dovada îndeplinirii obligației sale, iar debitorul nu va face proba executării obligațiilor asumate prin contract.
În prezenta cauză, instanța reține că raportul juridic dintre părți are la bază contractul de furnizare servicii nr._ din 03.12.2013, în baza căruia au fost emise facturile fiscale depuse la dosar (filele 14,15,16).
Din probele administrate în prezenta cauză, respectiv contractul de furnizare servicii nr._ din 03.12.2013, facturile de fiscale și situația centralizată a datoriei, reiese că pârâtul are un debit restant în cuantum de 163,54 lei.
Astfel, reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtului de a plăti suma pretinsă, în schimb acesta nu a făcut dovada plății acestei sume, deși îi incumba sarcina probei. Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat apărări cu privire la pretențiile invocate de către reclamantă. Așadar, având în vedere și poziția procesuală a pârâtului, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei.
Potrivit art. 3 din condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice la contractul de furnizare servicii nr._ din 03.12.2013, instanța reține că în cazul neplății contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, reclamanta poate percepe, începând cu cea de a zecea zi a lunii următoare penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
În raport de aceste prevederi contractuale, instanța va obliga pârâtul la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate începând cu cea de a zecea zi a lunii următoare pentru fiecare factură în parte (respectiv facturile nr._ din 20.01.2014, nr._ din 18.02.2014 și nr._ din 18.03.2014).
Față de considerentele expuse, instanța urmează a admite acțiunea, având ca obiect „cerere de valoare redusă”, formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul L. A. și îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 163,54 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr._ din 20.01.2014, nr._ din 18.02.2014 și nr._ din 18.03.2014, a sumei de 403 lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 1.111,10 lei reprezentând contravaloare clauză penală, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare pentru fiecare factură în parte.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (chitanța din data de 23.03.2015, fila 6).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de către reclamanta ., CUI_, J40/_/1994, cu sediul ales în Bacău, . nr.5, jud.Bacău în contradictoriu cu pârâtul L. A., CNP_, cu domiciliul în mun. Suceava, ..20, .,., având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 163,54 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr._ din 20.01.2014, nr._ din 18.02.2014 și nr._ din 18.03.2014, suma de 403 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 1.111,10 lei contravaloare clauză penală, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare pentru fiecare factură în parte.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 noiembrie 2015.
Președinte, Grefier,
F. M. L. C.
Red.F.M
Tehnored.LC
| ← Pretenţii. Sentința nr. 299/2015. Judecătoria SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 5318/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
