Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5803/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5803/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 5803/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.5803
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Instanța constituită din :
Președinte: H. E. D.
Grefier: L. M.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată formulată de creditoarea . București în contradictoriu cu debitorul N. D. I..
Dezbaterile asupra fondului au fost susținute de părți în ședința publică din 26 noiembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru, data de 10 decembrie 2015.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă (filele 5-7) înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 21.07.2015, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a solicitat obligarea pârâtului N. D. I., la plata sumei de 607 lei, din care 192 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații furnizate și 415 lei reprezentând contravaloarea justei despăgubiri și la obligarea penalităților de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtului, în calitate de consumator, serviciul de televiziune prin cablu, pârâta primind în custodie un decodor, un router WIFI și un aparat telefonic conform procesului verbal de instalare 20.08.2012.
Prin semnarea contractului s-a convenit ca pârâtul să beneficieze de serviciile specificate, în schimbul plății tarifelor agreate. În temeiul contractului pârâtului i-au fost instalate și furnizate serviciile contractate, fără ca acesta să-și respecte obligația corelativă de plată, asumată prin contract.
Astfel, sumele datorate reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, fiind asumate de către acesta.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 C. proc. civ..
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținere, reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri (filele 8-33).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit chitanței nr._ din data de 03.07.2015 (fila 4).
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 26 noiembrie 2015, în temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 și art. 1029 alin. 9 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 C.proc.civ.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În fapt, între reclamanta . și pârâtul N. D. I., s-a încheiat la data 16.08.2012 contractul de furnizare servicii nr._/16.08.2012 (fila 10). În acest sens, reclamanta s-a obligat la prestarea serviciului de televiziune prin cablu, în contrapartidă pârâtul s-a obligat la plata contravalorii abonamentului aferent fiecărei luni până la sfârșitul lunii respective.
La data de 18.02.2013 a fost încheiat și un act adițional prin care reclamanta s-a obligat la prestarea serviciului de internet către pârât.
În temeiul prevederilor contractuale menționate, la datele de 18.10.2013, 19.11.2013, 18.12.2013 au fost emise o . facturi de către reclamantă (filele 23-25).
În drept, cu privire la legea aplicabilă, instanța reține că situația juridică supusă judecății intră sub incidența dispozițiilor Noului Cod civil, în vigoare la momentul încheierii contractului de prestări servicii, având în vedere că art. 5 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că dispozițiile noului cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., iar potrivit art. 102, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
D. urmare, instanța va face aplicabilitatea dispozițiilor art. 1270 Cod civil, potrivit cu care contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, și a art. 1350 raportat la art. 1516 Cod civil, creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în cazul contrar având dreptul la dezdăunare. În cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă potrivit art. 1527 Cod civil .
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Instanța reține că între reclamantă și pârât s-a încheiat un contract însușit de ambele părți prin semnătură. Pe cale de consecință, părțile s-au obligat la îndeplinirea sarcinilor ce rezultă din contract. În acest sens, au fost emise facturile . nr._/18.10.2013 în cuantum de 39 lei (fila 23), . nr._/19.11.2013 în cuantum de 39 lei (fila 24), și . nr._/18.12.2013, în cuantum de 39 lei (fila 25), în baza contractului, toate fiind depuse la dosarul cauzei.
Instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței convenției (prin contractul și facturile emise), moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtului. Această prezumție poate fi răsturnată prin proba actului juridic al plății, a unui alt mod de stingere a obligațiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale. Cu toate că pârâtul avea această posibilitate, acesta nu a făcut dovada contrară celor susținute de reclamantă.
Sub aspectul cuantumului sumei la care poate fi obligat pârâtul, instanța reține că, prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada pretenției sale. Astfel, cu facturile fiscale depuse la dosar reclamanta a probat în totalitate debitul principal în cuantum de 192 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate. De asemenea, creanța este certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei rezultă neîndoielnic din contract, constă în plata unei sume de bani determinate și este scadentă prin raportare la dispozițiile din contract.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite capătul principal de cerere, urmând a obliga pe pârât la plata sumei de 192 lei, reprezentând debit principal.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea contravalorii justei despăgubiri, instanța apreciază că este întemeiat.
Din cuprinsul art. 5.5.2 din contract (fila 29) rezultă că exceptând cazurile prevăzute de art. 3.10 și 12.3 și în cazurile în care contractul este încheiat pe perioadă nedeterminată, iar în cazul denunțării unilaterale a unui serviciu sau în cazul denunțării unilaterale a contractului de către beneficiar sau în cazul rezilierii contractului înainte de expirarea duratei inițiale, beneficiarul se obligă să achite operatorului potrivit dispozițiilor legale aplicabile, cu titlu de justă despăgubire o sumă care va include contravaloarea: (i) serviciilor oferite cu titlu de promoție, inclusiv contravaloarea tuturor apelurilor, (ii) a serviciilor de instalare, (iii) a serviciilor de activare, (iv) a activităților de service pentru defecțiuni imputabile beneficiarului, (v) a dreptului de utilizare a echipamentelor predate beneficiarului pentru a avea acces la serviciile contractate, precum și (vi) contravaloarea oricăror reduceri, subvenții sau promoții oferite de către operator în cadrul duratei inițiale.
Față de anexa 2 de la fila 32 în care sunt prevăzute tarifele pentru instalarea și activarea serviciilor, de procesul-verbal de instalare (fila 21,22) și față de serviciile oferite cu titlu de promoție de către reclamantă prin contract și actele adiționale încheiate, instanța constată că pârâtul datorează justa despăgubire, astfel cum este calculată la fila 8.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că obligația de plată a justei despăgubiri este exigibilă, urmând a admite acest capăt de cerere și a o obliga pe pârâtă la plata sumei de 415 lei, reprezentând justa despăgubire.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța apreciază că aceste pretenții sunt întemeiate.
Instanța reține că reclamanta este îndreptățită la obținerea penalităților de întârziere în considerarea art. 3 pct. 6 din convenția părților, care stipulează obligația consumatorului de a plăti penalități de întârziere în cuantum 0,2% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței înscrise pe facturi.
Având în vedere considerentele ce preced și modul de soluționare a capătului principal de cerere, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a penalităților de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare termenului de plată (scadenței), până la plata efectivă.
În temeiul art. 1031 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere că reclamanta a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru prin chitanța nr._ din data de 03.07.2015 (fila 4), instanța urmează a îl obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea având ca obiect ordonanță de plată formulată de creditoarea . București cu sediul ales în Bacău, ., nr.5, jud.Bacău în contradictoriu cu debitorul N. D. I. CNP_ cu domiciliu în Suceava, ., ., ., jud.Suceava.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 607 lei, din care 192 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și 415 lei reprezentând contravaloarea justei despăgubiri, la care se adaugă penalități de întârziere 0,20% pe zi de întârziere, calculate începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare termenului de plată (scadenței), până la plata efectivă.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2015.
Președinte,Grefier,
Red. H.E.D.
Tehn. L.M
4ex./12.01.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5799/2015. Judecătoria SUCEAVA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5888/2015. Judecătoria... → |
|---|
