Pretenţii. Sentința nr. 5799/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5799/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 5799/2015
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.5799
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: H. E. D.
Grefier: L. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul M. S., prin primar, în contradictoriu cu pârâta E. A..
Dezbaterile asupra fondului au fost susținute de părți în ședința publică din 26 noiembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta sentință și când, pentru a da posibilitatea reclamantului să depună la dosar în copie sentința civilă despre care a făcut vorbire în ședință, s-a amânat pronunțarea pentru, data de 10 decembrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub numărul de dosar_ din data de 30.06.2015, reclamantul M. S., prin primar, în contradictoriu cu pârâta E. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2380 lei, reprezentând daune și la plata sumei de 2380 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru ocuparea fără forme legale, în perioada 01.06.2012 – 31.03.2015, a locuinței din ., ..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a semnat la data de 13.09.2004 contractului de închiriere nr. 1737 din data de 04.11.2004, prin care a primit cu chirie o locuință din fondul locativ de stat, iar conform clauzelor contractuale durata de închiriere a spațiului locativ a fost de 5 ani, începând cu data de 08.04.2004 și până 08.04.2009.
A mai precizat că în contractul nr. 1737/2004 există statuat în Titlul I alin. 4 o clauză prin care chiriașul se obligă să părăsească și să predea cu acte în regulă spațiul locativ, iar pentru faptul că pârâtul nu a predat locuința administratorului la expirarea perioadei convenită, reclamantul se consideră îndreptățit a fi despăgubit pentru prejudiciul adus în cuantum de 4760 lei, pentru faptul că această instituție în calitate de proprietar ar fi putut închiria unei alte persoane care ar fi plătit la timp obligațiile pecuniare.
De asemenea, a mai arătat că pârâta a fost înștiințată în scris despre obligațiile pe care le are față de acesta, dar nu a dat curs solicitărilor de a se prezenta la sediul Primăriei Municipiului S. în vederea reglementării situației și pentru achitarea debitelor.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1270, 1831 și 1357 din Codul civil și art. 194 din Codul de procedură civilă, Titlul I din contractul de închiriere nr.1737/2004.
În conformitate cu prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prezenta acțiune este scutită de taxa judiciară de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus, în copie, înscrisuri (fila 8-21).
În conformitate cu prevederile art. 411 din Codul de procedură civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârât nu și-a delegat un reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 26.11.2015, reprezentantul reclamantei, prezent în sală, a arătat că înțelege să-și precizeze acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata de daune în cuantum de 4760 lei, pentru perioada 01.06._15 precum și obligarea pârâtului la plata contravalorii chiriei până la momentul evacuării sau predării spațiului locativ instanța.
În drept precizările la acțiune au fost întemeiate pe disp.art. 1357 Cod civil.
Instanța a încuviințat, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantul M. S., prin primar, și pârâta E. A., în calitate de chiriaș, s-a încheiat, pentru o perioadă de 5 ani, începând cu data de 08.04.2004 și până 08.04.2009, contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr. 1737 din data de 04.11.2004, având ca obiect imobilul compus dintr-o cameră în suprafață utilă de 43 mp, situat în municipiul S., ., ., .> Potrivit clauzelor contractuale, chiria lunară este în cuantum de 166.000 lei, urmând a fi achitată lunar, începând cu data de 08.04.2004, până la data de 10 ale lunii curente.
În prezenta cauză, instanța reține, potrivit clauzelor contractuale, că părțile au stabilit că termenul de închiriere este de 5 ani, respectiv de la data de 08.04.2004 până la data de 08.04.2009, chiriașul având drept de reînnoire a contractului, la expirarea acestuia; în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual și să o predea cu acte în regulă proprietarului.
Prin sentința civilă nr. 3817 din 07.09.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosar_, definitivă și irevocabilă, s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Mun. S., ., .> Potrivit art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Având în vedere că acest contract de închiriere și-a încetat efectele, că pârâtul a continuat să folosească imobilul nejustificând un titlu locativ, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.1357 Cod civil. Daunele solicitate de reclamant reprezintă contravaloarea chiriei pe care reclamantul ar fi putut-o obține dacă imobilul nu ar fi fost ocupat fără titlu de pârât.
Astfel, instanța constată că reclamantul a făcut dovada existenței obligației pârâtei de a plăti suma de 2380 lei, respectiv daune pentru folosirea locuinței în perioada 01.06._15, în schimb aceasta nu a făcut dovada plății acestei sume, deși îi incumba sarcina probei.
În ceea ce privește creanța accesorie constând în majorări de întârziere la executarea obligației principale, instanța retine că părțile au stabilit, de comun acord, că neplata la termen a chiriei atrage majorări de întârziere conform legislației în vigoare, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă.
Această clauză contractuală nu își produce efectele în condițiile în care relațiile contractuale între părți au încetat, neputându-se solicita pe calea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală pretenții ce derivă din contract.
De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 1385 din Codul civil din 2011 potrivit cărora, prejudiciul produs printr-o faptă ilicită se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, despăgubirea trebuind să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Totodată, instanța constată că, față de contractul asumat de părți prin semnătură, în cauză nu s-a stabilit în mod clar cuantumul penalităților de întârziere, și nici nu s-a făcut trimitere către o anumită normă legală, cum ar fi penalitățile aplicate creanțelor bugetare sau alte situații similare.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de situația de fapt reținută, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal în cuantum de 2380 lei.
Cu privire la solicitarea de obligare a pârâtului la plata contravalorii chiriei până la momentul evacuării sau predării spațiului locativ, instanța constată că potrivit art. 1385 Cod civil, se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
Prima condiție pentru repararea prejudiciului este ca acesta să fie cert. Prin prejudiciu cert se înțelege acel prejudiciu sigur atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii sale. Cerința este îndeplinită și în cazul prejudiciului viitor, în măsura în care sunt sigure atât apariția acestui prejudiciu, cât și posibilitatea de a fi determinat, fapt neîndeplinit în cauză.
Prin urmare, instanta se va limita la acordarea reparatiei asupra prejudiciului evaluat cu certitudine, cel de 2380 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea acțiunea formulată de reclamantul M. S., prin primar, cu sediul în .. 5A, jud. S., în contradictoriu cu pârâta E. A., CNP_, cu domiciliul în mun. S., ., ., .
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2380 lei, reprezentând daune pentru perioada 1.06._15.
Respinge restul pretențiilor formulate de către reclamant, ca neîntemeiate.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
H. E. D. L. M.
Red. H.E.D
Tehnored..L.M.
4ex/ 22.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5318/2015. Judecătoria SUCEAVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5803/2015. Judecătoria... → |
|---|
