Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2236/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2236/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 2236/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2236
Ședința camerei de consiliu din 29.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: Bancescu G.
La ordine, judecarea cererii de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A. în contradictoriu cu pârâta C. L..
La apelul nominal făcut în ședință camerei de consiliu, în ordine de pe listă (poziția 3), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., art. 1027 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ. este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 238 C.proc.civ., instanța estimează durata procesului la o lună.
Instanța, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ. și art. 1029 alin. 9 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța constată că pârâta nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de încuviințat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă (filele 4-5) înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 23.02.2015, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a solicitat obligarea pârâtei C. L. la plata sumei de 176,81 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, pentru fiecare din facturile neachitate, până la plata efectivă a debitului, contravaloarea justei despăgubiri în cuantum de 354,67 lei
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii,reclamanta a arătat că, în calitate de furnizor de servicii, a furnizat pârâtei în calitate de consumator, serviciul de televiziune, internet și telefonie, conform contractului de furnizare servicii nr._ din data de 16.09.2013, însă pârâta nu s-a conformat obligației de a plăti la scadență facturile.
A mai arătat că serviciile au fost instalate și furnizate pârâtei, conform procesului-verbal de instalare din data de 18.09.2013, aceasta având obligația de a achita contravaloarea acestora. Astfel, suma ce reprezintă justa despăgubire este evidențiată în Anexa 1 și este în valoare totală de 354,67 lei.
În temeiul art. 5.2 lit. a din Contractul de furnizare servicii, reclamanta a denunțat unilateral contractul la data de 28.03.2014 Contractul de furnizare servicii nr._ din data de 16.09.2013.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025- 1032 C.proc.civ..
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținere, reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri (filele 7-22).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit chitanței nr._/1 din data de 06.02.2015 (fila 3).
Pârâta nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 29.04.2015, în temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar obligația principală solicitată prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 287,73 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În fapt, între reclamanta S.C. R.&R. S.A. și pârâta C. L. s-a încheiat la data de 16.09.2013 contractul de furnizare servicii nr._ (filele 9-10) pe o perioadă de 12 luni. În acest sens, reclamanta s-a obligat la prestarea serviciilor de internet, cablu TV și telefonie astfel cum rezultă din opțiunea beneficiarului de la pct. C din contract iar, în contrapartidă, pârâta s-a obligat la plata contravalorii abonamentului aferent fiecărei luni până la sfârșitul lunii respective, potrivit art. 3 pct. 5 din contract. De asemenea, art. 3 pct. 6 prevede că penalitățile de întârziere în cuantum de 0,20% pe zi se percep în caz de neachitare a facturii, începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare (filele 15-20). De asemenea, art. 3 pct. 6 prevede că penalitățile de întârziere în cuantum de 0,20% pe zi se percep în caz de neachitare a facturii, până la achitarea integrală a sumei restante.
La data de 18.09.2013 s-a încheiat procesul-verbal de instalare nr._, însușit de către ambele părți prin semnătură, care atestă faptul că reclamanta i-a instalat pârâtei serviciile DIGI Net, DIGI Tel și DIGI TV Cablu (fila 13).
În temeiul prevederilor contractuale menționate, în perioada 18.04._14 au fost emise o . facturi de către reclamantă (filele 14-16).
În drept, cu privire la legea aplicabilă, instanța reține că situația juridică supusă judecății intră sub incidența dispozițiilor Codului civil din 1864 (în continuare C.civ.), în vigoare la momentul încheierii contractului de prestări servicii (16.09.2013), având în vedere că art. 5 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că dispozițiile noului cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., iar, potrivit art. 102, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În temeiul art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, dispozițiile art. 1516 C.civ. prevăd că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Instanța reține că între cele două părți s-a încheiat un contract de prestări servicii, contract însușit de ambele părți prin semnătură. Pe cale de consecință, părțile s-au obligat la îndeplinirea sarcinilor ce rezultă din contract: reclamanta la furnizarea serviciilor de telefonie, cablu și internet către pârâtă și pârâta la plata facturilor emise în temeiul acestui contract. În acest sens, în baza contractului au fost emise facturile_/31.05.2014 (fila 14),_/31.07.2014 (fila 15),_/29.08.2014 (fila 16), toate fiind depuse la dosarul cauzei.
Instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței convenției (prin contractul și facturile emise), moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtei. Această prezumție poate fi răsturnată prin proba actului juridic al plății (conform art. 1092 C.civ.), a unui alt mod de stingere a obligațiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale (conform art. 1082 C.civ.). Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada plății și nici nu a contestat facturile și sumele cuprinse în ele, instanța va reține că debitul solicitat de reclamantă este neachitat.
Sub aspectul cuantumului sumei la care poate fi obligat pârâta, instanța reține că, prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada pretenției sale. Astfel, cu facturile fiscale depuse la dosar reclamanta a probat în totalitate debitul principal în cuantum de 176,81 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate. De asemenea, creanța este certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei rezultă neîndoielnic din contract, constă în plata unei sume de bani determinate și este scadentă prin raportare la art. 3 punctul 5 din contract.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite capătul principal de cerere, urmând a o obliga pe pârâtă la plata sumei de 176,81 lei, reprezentând debitul principal.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea penalităților de întârziere, instanța apreciază că aceste pretenții sunt întemeiate.
Instanța mai reține și faptul că pârâta datorează o sumă de bani cu titlul de obligație de contractuală, operând principiul reparării integrale a prejudiciului conform art. 1084 C.civ. care stipulează că daunele-interese cuprind atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit.
De asemenea, reclamanta a depus la dosarul cauzei calculul sumelor datorate (fila 7), astfel cum rezultă și din cuprinsul facturilor. Instanța reține că reclamanta este îndreptățită la obținerea penalităților de întârziere în considerarea art. 3 pct. 6 din convenția părților, care stipulează obligația consumatorului de a plăti penalități de întârziere în cuantum 0,2% pe zi de întârziere, calculate începând cu cea de-a 10-a zi a lunii următoare emiterii facturii și până la plata efectivă debitului.
Având în vedere considerentele ce preced și modul de soluționare a capătului principal de cerere, instanța o va obliga pârâtă la plata către reclamantă a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate începând cu cea de-a 10-a zi a lunii următoare emiterii fiecărei facturi și până la plata efectivă debitului (de la data de 10.06.2014 pentru factura nr._, de la data de 10.08.2014 pentru factura nr._, respectiv de al data de 10.09.2014 pentru factura nr._).
În ceea ce privește acordarea justei despăgubiri justei despăgubiri, instanța apreciază că acest capăt de cerere nu este întemeiat.
Instanța reține că, în urma încheierii contractului nr._ (filele 9-10), la data de 18.09.2013 s-a încheiat procesul-verbal de instalare nr._ (fila 13).
Din cuprinsul art. 5.5.2 din contract (fila 20) rezultă că exceptând cazurile prevăzute de art. 3.10 și 12.3 și în cazurile în care contractul este încheiat pe perioadă nedeterminată, iar în cazul denunțării unilaterale a unui serviciu sau în cazul denunțării unilaterale a contractului de către beneficiar sau în cazul rezilierii contractului înainte de expirarea duratei inițiale, beneficiarul se obligă să achite operatorului potrivit dispozițiilor legale aplicabile, cu titlu de justă despăgubire o sumă care va include contravaloarea: (i) serviciilor oferite cu titlu de promoție, inclusiv contravaloarea tuturor apelurilor, (ii) a serviciilor de instalare, (iii) a serviciilor de activare, (iv) a activităților de service pentru defecțiuni imputabile beneficiarului, (v) a dreptului de utilizare a echipamentelor predate beneficiarului pentru a avea acces la serviciile contractate, precum și (vi) contravaloarea oricăror reduceri, subvenții sau promoții oferite de către operator în cadrul duratei inițiale. Aceste aspecte se regăsesc și în dispozițiile generale ale contractului (fila 10)
Contractul a fost încheiat între părți pe durată de 12 luni (fila 10), deci pe perioada 16.09._14. În acest context, instanța constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5.5.2 din contract, întrucât nu se verifică niciuna din variantele alternative enumerate: contractul nu este încheiat pe perioadă nedeterminată, ci pe perioadă de 1 an și nici nu a fost denunțat unilateral sau reziliat contractul anterior duratei inițiale (ci la 28.09.2014, astfel cum susține chiar reclamanta prin cererea de chemare în judecată).
Date fiind cele expuse, instanța apreciază că justa despăgubire nu este datorată de către pârâtă, motiv pentru care urmează a respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 339,68 lei, reprezentând justa despăgubire ca neîntemeiată.
Față de considerentele expuse, instanța urmează a admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. R.&R. S.A. și a o obliga pe pârâta C. L. la plata către reclamantă a sumei de 176,81 lei reprezentând debit principal – contravaloarea facturilor emise în perioada 18.04._14, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate de la data de 10.06.2014 pentru factura nr._, de la data de 10.08.2014 pentru factura nr._, respectiv de la data de 10.09.2014 pentru factura nr._, până la plata efectivă a debitului și a respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 339,68 lei, reprezentând contravaloarea justei despăgubiri, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 1031 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere că reclamanta a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru prin chitanța nr._/1 din 06.02.2015 (fila 3), instanța urmează a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R.&R. S.A., cu sediul în București, . nr. 75, cladire FORUM 2000, Faza I, . procesual ales în Mun Bacău, . nr. 5,, jud. Bacău, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1994, CUI_, în contradictoriu cu pârâta C. L., CNP_, domiciliată în Suceava, ., ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 176,81 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate din perioada 18.04._14, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate de la data de 10.06.2014 pentru factura nr._, de la data de 10.08.2014 pentru factura nr._, respectiv de la data de 10.09.2014 pentru factura nr._, până la plata efectivă a debitului.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 354,67 lei, cu titlu de justă despăgubire, ca neîntemeiat.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Dată în ședința camerei de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2014.
Președinte,Grefier,
Red. N.G.A.
Tehn. B. G. 08.05.2015
4ex./
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2222/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2277/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
