Cereri. Sentința nr. 4855/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4855/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 4855/2015
Dosar nr._ - ordonanță de plată -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 4855
Ședința publică din data de 16 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată formulată de creditoarea S.C. I. C. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. A.’s S.R.L..
Concluziile dezbaterilor asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.07.2015, sub nr. de dosar_, creditoarea S.C. I. C. S.R.L., a chemat în judecată pe debitoarea S.C. A.’s S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 67.802,32 lei reprezentând: 50.520 debit restant și 17.282,32 lei penalități de întârziere.
În motivare, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat raporturi juridice urmare a încheierii Contractului de prestări-servicii nr. 823/17.09.2014 și Contractului de prestări servicii nr. 825/26.11.2014. Conform acestor contracte, creditoarea a prestat debitoarei servicii de proiectare construcții, pe toată perioada derulării contractelor debitoarea neavând nicio obiecție cu privire la calitatea prestațiilor, societatea respectându-și cu strictețe obligațiile asumate prin ambele contracte. Creditoarea a mai arătat că ulterior prestării serviciilor, debitoarea nu și-a onorat obligațiile de plată a prestațiilor, la data de 11.05.2015, prin executor judecătoresc, fiindu-i trimisă o somație debitoarei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 662, art. 1013 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, înscrisuri (filele 7-19).
Legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță și a solicitat respingerea acțiunii.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea reclamantului, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile din prezenta cauză au fost încheiate două contracte de prestări servicii, respectiv contractul nr. 823/17.09.2014 (filele 8-9) și contractul nr. 825/26.11.2014 (filele 14-15).
În temeiul primului contract, reclamanta-creditoare în calitate de prestator s-a obligat să realizeze un număr de 3 proiecte iar pârâta-debitoare să achite contravaloarea acestora, respectiv 15.500 lei fără TVA, plata urmând a fi făcută în termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea sumelor de la beneficiarul investiției, dar nu mai târziu de 90 de zile de la emiterea facturii (art. 2.2). Părțile au prevăzut și că în caz de neplată la scadență, achizitorul va plăti penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere (art. 12.2).
În temeiul celui de al doilea contract, reclamanta-creditoare în calitate de prestator s-a obligat să realizeze un proiect iar pârâta-debitoare să achite contravaloarea acestuia, respectiv 50.000 lei cu TVA inclus, plata urmând a fi făcută în 2 tranșe: 40.000 lei până la data de 24.12.2014 și 10.000 lei în termen de 60 de zile de la predarea proiectului tehnic în forma finală (art. 2.2). Părțile au prevăzut și că în caz de neplată la scadență, achizitorul va plăti penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere (art. 12.2).
În temeiul contractului nr. 823/17.09.2014, reclamanta a emis facturile . nr. 0306 din 29.09.2014 și . nr. 0311 din 03.10.2014, pentru 7.440 lei (6.000 lei + TVA) și, respectiv 5.580 lei (4.500 lei + TVA), adică exact sumele indicate și în contract drept contravalori ale serviciilor indicate în facturi. Ambele facturi au fost însușite la plată de către societatea pârâtă prin semnătură și ștampilă, fiind însoțite de procese-verbale de predare-primire din care reiese îndelinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă (filele 10-13).
În temeiul contractului nr. 825/26.11.2014, reclamanta a emis factura . nr. 0338 din 03.12.2014, pentru suma de 40.000 lei, acceptată de pârâtă prin semnătură și ștampilă și însoțită de un proces-verbal de predare-primire (filele 16-17).
Conform art. 1013 din Codul de procedură civilă, instanța reține că procedura emiterii unei ordonanțe de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Analizând dispozițiile legale mai sus indicate, instanța apreciază că în prezenta cauză condițiile impuse de legiuitor în vederea emiterii unei ordonanțe de plată sunt îndeplinite, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 1270 cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1350 Cod civil orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, în caz contrar fiind răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și obligată să repare acest prejudiciu. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Valabilitatea contractului nefiind contestată și neidentificându-se vreo cauză de nulitate pe care instanța ar putea să o rețină din oficiu, instanța va da eficiență prevederilor art. 1270 Cod civil care consacră principiul forței obligatorii a contractului, convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante.
Codul civil consacră principiul libertății contractuale, în sensul că destinatarii legii civile sunt liberi să încheie orice contracte, cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii, însă consacră, totodată, și principiul forței obligatorii a contractului în sensul că executarea obligațiilor asumate prin contract este obligatorie și nu facultativă.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada încheieii unor contracte valabile între părți și a depus și o . înscrisuri din care rezultă faptul executării propriilor obligații. De asemenea, reclamanta a depus și dovada unei notificări adresate pârâtei (filele 18-19), căreia pârâtei nu i-a dat curs.
În consecință, regulile răspunderii contractuale impun pârâtei sarcina dovedirii îndeplinirii obligațiilor sale - iar pârâta în cauză, legal citată, nu a făcut formulat întâmpinare, iar apărările formulate oral la termenul de judecată sunt neîntemeiate.
Obiecțiile beneficiarului final al lucrării sunt irelevante în cauză, de vreme ce proiectele au fost predate pârâtei pe bază de proces-verbal de predare primire, fără obiecții din partea acesteia. Mai mult, pârâta nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă din care să reiasă obiecțiile la care face referire, în condițiile în care, în temeiul art. 10 și 249 Cod procedură civilă avea această obligație.
Referirile la lipsa caracterului cert al obligației ori la nepredarea unuia dintre proiecte sunt infirmate de înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei.
În consecință, singura concluzie ce se impune instanței este aceea că, deși a beneficiat de îndeplinirea obligațiilor din partea reclamantei, pârâta nu și-a îndeplinit propriile obligații.
Referitor la caracterul cert al debitului, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că din contractele încheiate de părți, din facturile acceptate de pârâtă și procesele-verbale de predare-primire, rezultă în mod neîndoielnic creanța reclamantei în cuantum 50.520 lei - reprezentând 4.940 lei diferență neachitată din factura . nr. 0306 din 29.09.2014, 5580 lei contravaloare factură . nr. 0311 din 03.10.2014 și 40.000 lei contravaloare factură . nr. 0338 din 03.12.2014
În ceea ce privește caracterul lichid al debitului restant, instanța constată că potrivit prevederilor art. 662 alin. 3 din Codul de procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui.
În prezenta cauză, instanța constată că debitul are un cuantum determinat, acesta fiind indicat expres în contracte și facturi.
De asemenea, instanța apreciază că este îndeplinită și condiția exigibilității creanței, fiind depășite cu prisosință termenele indicate la art. 2.2 din fiecare dintre cele două contracte.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art. 12.20 din fiecare dintre contracte, neîndeplinirea obligațiilor contractuale la termenele stipulate generează obligația de plată a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, respectiv, 0,15% pe zi de întârziere. Observând și centralizatorul creanței de la fila 7, instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 17.282,32 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
În consecință, instanța va obliga pârâta-debitoare la plata către reclamantă a sumelor datorate, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
De asemenea, în temeiul art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru. Instanța nu va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, întrucât aceasta a fost depusă după închiderea dezbaterilor, contrar art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de creditoarea S.C. I. C. S.R.L., cu sediul ales în Suceava, ., nr. 41, ., . împotriva debitoarei S.C. A."s S.R.L., cu sediul în V. de Jos, nr. 1772, jud. Suceava.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 50.520 lei reprezentând 4.940 lei diferență neachitată din factura . nr. 0306 din 29.09.2014, 5580 lei contravaloare factură . nr. 0311 din 03.10.2014 și 40.000 lei contravaloare factură . nr. 0338 din 03.12.2014, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 17.282,32 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare, pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/23.12.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4862/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4864/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
