Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 1666/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
ÎNCHEIERE
Ședința camerei de consiliu din data de 19 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: H. E. D.
Grefier: O. D.
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect “cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta E. K. România SRL în contradictoriu cu pârâtul M. A. P..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în temeiul art. 131 N.cod procedură civilă verifică competența de soluționare a prezentei cereri, din oficiu, și constată în concordanță cu prevederile art. 1027 Cod procedură civilă raportat la art.107 Noul C.proc.civ., că este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.238 Nodul Cod procedură civilă estimează durata cercetării procesului, la acest termen de judecată.
Instanța în temeiul art. 258 C.pr.civ. raportat la 255 C.pr.civ, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza art. 392 C.pr.civ, instanța trece la dezbaterea fondului cauzei.
Potrivit art. 394 C.pr.civ, instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 04.11.2014, reclamanta EOS KSI ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu pârâtul M. A. P., a solicitat instanței pe calea cererii de valoare redusă, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 604,83 lei debit și penalități de întârziere aferente acestei sume, începând cu data de 26.01.2012 (dacă dobânda este contractuală), respectiv începând cu data de 25.10.2014 (dacă dobânda este legală), până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între . și pârât s-au desfășurat relații comerciale de telecomunicații integrate, în baza contractului seria_/05.09.2011, însă facturile emise nu au fost achitate integral de către pârât, nici măcar în urma notificărilor telefonice, calculându-se astfel penalități de întârziere conform prevederilor contractuale.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1025 C..
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru (f.9).
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.10-55).
Pârâtul nu a depus răspuns la cererea reclamantei.
Instanța a administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 604,83 lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În fapt, între . și pârâtul M. A. P. s-a încheiat la data de 05.09.2011 contractul de furnizare servicii de telecomunicații integrate nr._/05.09.2011 (filele 21-53). În acest sens, reclamanta s-a obligat la prestarea serviciilor de comunicații electronice integrate, astfel cum rezultă din informațiile despre pachetul Orange din contract iar în contrapartidă pârâtul s-a obligat la plata contravalorii abonamentului aferent fiecărei luni în maxim 14 zile de la emiterea facturii, potrivit art. 5 pct. 2 din contract.
În temeiul prevederilor contractuale menționate, au fost emise o . facturi de către reclamantă, respectiv JAF_/12.01.2012, JAE_/12.12.2011 (filele 17-20).
În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă contractului de cesiune, instanța reține că, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. În acest context, contractul de cesiune, fiind încheiat după data de 01.10.2011, intră sub incidența cod civil din 2009 (în continuare C.Civ.).
Potrivit art. 1578 alin. 1 C.civ., debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În plus, conform alin. 2 din același articol, înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
Textul legal enunțat prevede o condiție clară pentru ca instituția cesiunii de creanță să își producă efecte, și anume comunicarea către debitor a cesiunii, informarea acestuia. Dovada informării debitorului însă trebuie să se facă prin prezentarea notificării cesiunii, care se completează cu dovada confirmării de primire.
De asemenea, art. 1579 teza a II-a C.civ. prevede că cesiunea este opozabilă debitorului din momentul comunicării acesteia.
În acest context, instanța reține că publicitatea cesiunii, pentru opozabilitate atât față de terți, cât și față de debitorul cedat, se poate face în două feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Astfel, pentru ca cesiunile de creanță să fie opozabile debitorului și ca cesionarii să poată solicita acestuia executarea obligației, este necesar ca debitorul să fie notificat în scris cu privire la operațiunea intervenită sau să fi acceptat cesiunea în condițiile legii. Numai după îndeplinirea cerințelor de publicitate a cesiunii, debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului și nu mai poate face plata decât în mâinile cedentului.
Înscrierea în arhiva electronică asigură opozabilitatea față de terți, având importanță mai ales în cazul cesionarilor succesivi ai aceleiași creanțe în raport cu care are ca efect crearea unei ordini de prioritate între cesionari, în pofida existenței unei sau unor notificări sau acceptări din partea debitorului cedat. Această înscriere în arhivă poate să producă efecte de opozabilitate în toate cazurile de cesiune de creanță față de terți, dar nu este suficientă pentru realizarea opozabilității față de debitorul cedat, în cazul lui fiind necesare ori acceptarea, ori notificarea, astfel cum prevede textul legal amintit anterior.
Simplul extras din Arhiva de Garanții nu poate avea ca efect considerarea cesiunii de creanță ca fiind opozabilă debitoarei, în măsura în care nu există nicio dovadă cu privire la emiterea sau comunicarea efectivă a unei notificări către debitoare.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că cesiunea de creanță nu îi este opozabilă debitorului. D. urmare, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța nu le va acorda, având în vedere că acțiunea a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta E. K. România SA, J40/_/2002, CUI R15089252, cu sediul în București, ..10A, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul M. A. P., CNP_, cu domiciliul în loc. Suceava, ., ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Dată în camera de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.03.2015
Președinte, Grefier,
Red: H.D.E./Tehnored: O.D../4 ex./. 12.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1662/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1685/2015.... → |
|---|
