Plângere contravenţională. Sentința nr. 1685/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1685/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 1685/2015
Dosar nr._ /314/2014- plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1685
Ședința publică din 20 martie 2015
Președinte: B. C.
Grefier: D. M.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul R. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 05.10.2014 emis de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru petent av. A. Ș. și martorul V. M. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că prin serviciul registratură au fost depuse la dosar relațiile solicitate de la Spitalul Județean Suceava.
În baza art. 311 Noul Cod procedură civilă, sub prestare de jurământ, a fost audiat martorul V. M. C., susținerile acestuia fiind consemnate în proces verbal separat atașat la dosar.
Avocat A. Ș., pentru petent, depune la dosar înscrisuri, precizând că nu mai are de formulat alte cereri de probe.
Instanța în baza art. 244 C.p.c., constată terminată cercetarea procesului și în baza art. 392 C.p.c., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. A. Ș., pentru petent, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar în cazul în care nu se vor reține motivele invocate în plângere, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment”, fără cheltuieli de judecată.
Instanța în baza art. 394 C.p.c., închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 17.10.2014, petentul R. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.10.204, să fie exonerat de la plata a 9 puncte amendă și anularea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, iar în subsidiar anularea parțială a procesului verbal și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment pentru cea de a doua contravenție.
În motivare, petentul a arătat că, la data de 5 octombrie 2014 a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._ pentru faptul că ar fi încălcat dispozițiile prev. de art. 121 al. 1 din HG 1391/2006, faptă sancționată de către art. 101 al. 3 din OUG 195/2002, cu 9 puncte amendă în valoare de 810 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 zile.
Mai precizează petentul că procesul verbal de contravenție contestat nu este legal întocmit de agentul constatator sub aspectul condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, care atrag nulitatea absolută a acestuia.
A mai arătat că procesul verbal contestat nu reflectă realitatea întrucât se menționează de către agentul constatator locul unde s-a săvârșit contravenție, sectorul de drum respectiv kilometrul, categoria de drum, în interiorul sau în afara localității, dar mai ales dacă porțiunea de drum respectivă este supusă restricțiilor de viteză, care este limita maximă de viteză admisă pe acest sector de drum sau altă limită în conținutul descrierii presupusei fapte contravenționale, pentru a se putea aprecia culpa și gravitatea contravenției constatate.
Mai precizează că agentul constatator nu a consemnat în procesul verbal de contravenție dacă depășirea regimului legal de viteză a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, dacă restricție de viteză era semnalizată cu indicatoare de rutieră.
A mai arătat că în acel moment a fost nevoit să se deplaseze cu viteză mărită întrucât se afla într-o situație de imediată urgență pentru că o conducea către Spitalul Județean Suceava pe numita V. M. C. care a suferit o criză provocată de o deficiență tiroidiană și a leșinat, lovindu-se cu capul de podea și a suspectat un atac cerebral.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri (filele 7 – 13 dosar).
Plângerea este legal timbrată cu timbru judiciar în valoare de 20 lei conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus la data de 22.11.2014, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petentul R. C., ca nefondată, menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic și implicit sancțiunile aplicate.
Intimatul, prin întâmpinare, a arătat că la data de 05.10.2014, petentul R. C. a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în sumă de 810 lei, aplicându-i-se, totodată, și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 zile, în baza art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la acea dată, ora 9.22, în timp ce conducea autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ , pe DN 17, în localitatea Șcheia a fost depistat și înregistrat de către aparatul radar rulând cu viteza de 115 km/h, depășind astfel, cu peste 50 km/h limita de viteză legală stabilită pe acest sector de drum, faptă prev. de art. 121 alin. 1 din HG. 1391/2006.
A mai arătat că susținerile petentului nu sunt întemeiate, ci simple afirmații care nu au legătură cu realitatea, iar cele constatate de agentul de poliție rutieră pot fi probate prin înregistrările video surprinse de aparatul radar.
Mai arată că procesul verbal de constatare a contravenție contestat îndeplinește toate condițiile de fond și formă, impuse de art. 16 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale.
La solicitarea instanței a fost depusă la dosar documentația care a stat la baza întocmiri procesului verbal de contravenție contestat (f. 24 – 30 dosar).
Instanța a administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent proba testimonială cu martorul V. M. C. (f. 52 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.10.2014, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei, aplicându-i-se, totodată, și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în baza art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, în ziua de 05.10.2014, ora 09.22, în timp ce conducea autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, pe DN 17, în localitatea Șcheia, a fost depistat și înregistrat de către aparatul radar (cinemonetru de control rutier) tip Autovision, montat și omologat pe autospeciala marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_, rulând cu viteza de 115 km/h, depășind, astfel, cu peste 50 km/h (+65 km/h) limita de viteză legală stabilită pe acel sector de către administratorul drumului la 50 km/h, faptă prev. de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din data de 05.10.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, inclusiv prin precizarea locului săvârșirii contravenției.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța reține că fapta pentru care a fost sancționat contravențional petentul a fost înregistrată prin mijloace tehnice, cu respectarea tuturor condițiilor de omologare și certificare, în cauză petentul nefăcând dovada unei situații contrare.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO, în principal prin luarea în considerare a gravității sancțiunii aplicate acestuia, respectiv amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce.
Pe cale de consecință, instanța, punând în balanță prezumția de veridicitate a procesului-verbal ca act administrativ și prezumția de nevinovăție a unei persoane față de care s-a formulat o acuzație în materie penală, apreciază că aceasta din urmă prevalează.
Însă, instanța reține că prezumția relativă de veridicitate și autenticitate de care beneficiază procesul verbal de contravenție, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, subzistă cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Instanța reține că, în exercitarea dreptului său la apărare, petentul a recunoscut fapta în obiectivitatea sa susținând că fapta sa a fost determinată de situația de imediată urgență întrucât o conducea către Spitalul Județean Suceava pe numita V. M. - C., care suferise o criză provocată de o deficiență tiroidiană și a leșinat, lovindu-se cu capul de podea, fiind suspectă de un atac cerebral. La spital a fost internată ambulatoriu în regim de urgență și i s-au făcut procedurile necesare.
Petentul a dovedit cele susținute prin acte medicale și declarația martorei V. M. - C., situația în care instanța califică aceste apărări formulate de către petent ca fiind echivalente cu invocarea de către acesta a unei stări de necesitate.
În considerarea faptului că dispozițiile O.G. nr. 2/2001, deși prevăd starea de necesitate ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, nu oferă și o definiție a acesteia, instanța apreciază că, de principiu și prin raportare la dispozițiile din materie penală, starea de necesitate presupune întrunirea următoarelor concluzii: existența și iminența unei stări de pericol, imposibilitatea evitării stării de pericol printr-o faptă licită, starea de pericol să nu fi fost produsă de către acela care invocă starea de necesitate și proporționalitatea între acțiunea de salvare și starea de pericol.
Instanța reține că probele administrate în cauză impun concluzia conform căreia condițiile stării de necesitate sunt îndeplinite:
În primul rând, instanța reține că probele administrate susțin existența stării de pericol indicate de către petent. Astfel, starea numitei V. M. - C. impunea prezența acesteia de urgență la spital, condiții în care petentul a depășit viteza maximă legală admisă pe sectorul de drum pe care a fost surprins de radar.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că se impune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 05.10.2014 pentru existența unei stări de necesitate, condiții în care instanța nu va mai proceda la analiza proporționalității sancțiunii cu gravitatea faptei.
Față de cele constatate, instanța va admite plângerea petentului R. C. și va dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 05.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul R. C., CNP_, cu domiciliul în oraș O., . nr. 45, .. 15, jud. V., prin avocat A. Ș. de la Cabinet de avocat A. Ș. din Suceava, ., ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 05.10.2014 emis de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
Dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 05.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
Președinte, Grefier,
Red. BC/DM
4 ex. 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 19/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1773/2015. Judecătoria... → |
|---|
