Contestaţie la executare. Sentința nr. 210/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 210/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 210/2015
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 210
Ședința publică din 15 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: E. D. H.
Grefier: O. M. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorul F. G. în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2015, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 ianuarie 2015.
După deliberare,
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11.08.2014, sub nr._, contestatorul F. G. a formulat în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava contestație la executare, solicitând anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare silită nr._/33/_ /_ și anularea titlului executoriu nr._, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că, în urmă cu mai mulți ani, a înființat o asociație familială, pe care, din cauza lipsei de activitate, a închis-o. Ca atare, contestatorul susține că nu datorează nicio sumă de bani Casei de Asigurări de Sănătate, iar titlul executoriu care se bazează pe deciziile C.A.S. este nul, ca de altfel și executarea silită începută.
Contestatorul precizează că nu a avut cunoștință de aceste decizii ale C.A.S. sau de titlul executoriu emis decât cu ocazia expedierii către dânsul a somației, motiv pentru care a formulat în termen legal prezenta contestație la executare.
În drept au fost invocate prevederile art. 172-173 și următoarele din Codul de procedură fiscală.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri (fila 21).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 302,57 lei.
Prin întâmpinarea formulată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava (filele 30-32), s-a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, întrucât titlurile de creanță (Decizia de impunere nr._.1/31.05.2012, Decizia nr._/31.12.2013 și deciziile de calcul accesorii), deși au fost comunicate, nu au fost contestate, ele intrând în circuitul civil și bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
Totodată, intimata precizează că debitele principale au fost calculate pentru perioadele anterioare radierii debitorului F. G. din registrul Comerțului, respectiv 2007-2010, iar debitele accesorii au fost calculate de la scadențele prevăzute în Decizia de impunere până la 31.12.2013.
În drept, intimata invocă incidența art. 712 alin. (2) și art. 205 alin. (1) Cod de procedură civilă.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri (fila 33-54).
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare (fila 57), prin care susține că își menține în totalitate motivele prezentate anterior, justificând că nu se poate discuta de existența autorității de lucru judecat cu privire la actele în litigiu, întrucât nu sunt date condițiile legale pentru existența acestei situații.
Mai mult decât atât, contestatorul consideră că nu sunt aplicabile art. 205 alin. (1) și art. 712 alin. (1) Cod procedură civilă, iar debitele la care intimata face referire nu s-ar referi la perioada 2007-2010, ci la o perioadă ulterioară radierii asociației deținute. Însă, dacă s-ar proba aceste susțineri, contestatorul menționează că invocă excepția prescripției dreptului de se mai solicita aceste sume, dat fiind perioada la care intimata arată în întâmpinare că ar fi în discuție.
La termenul din 08 ianuarie 2015, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a solicita suma de 4251 lei, invocată de contestator, instanța constată că față de motivarea acesteia - raportarea la perioada 2007-2010, contestatorul se referă de fapt la prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale.
Potrivit art. 91 Cod Procedură Fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Ori, pe calea contestației la executare nu poate fi analizată această excepție din moment ce este reglementată o altă cale de atac împotriva deciziei de impunere si deciziilor referitoare la obligațiile de plata accesorii ce stau la baza titlului executoriu. Astfel, excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Cu privire la fondul cauzei instanța constată:
Prin titlul executoriu nr._ s-a stabilit în sarcina contestatorului F. G. obligația de a plăti suma de 4251 lei, din care suma de 1852 lei reprezentând contribuție, și suma de 2399 lei reprezentând penalități calculate (fila 34).
La baza eliberării titlului executoriu menționat, pentru debitul principal, a stat decizia de impunere pentru persoane fizice nr. 7828.1 din 12.11.2012 privind stabilirea obligațiilor de plată la 31.05.2012 emisă pe numele contestatoarei, de către Casa de Asigurări de Sănătate Suceava ( filele 43-44).
În virtutea titlului executoriu amintit s-a început, executarea silită, intimata emițând, în ceea ce privește pe contestator, somația nr._, pentru suma totală de 4251 lei (fila 33).
Referitor la procedura de executare silită a creanțelor deținute de Casa de Asigurări de Sănătate Suceava, dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată, stipulează faptul că în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (4) Cod de procedură fiscală, contribuabilul poate formula contestație împotriva formelor de executare începute împotriva sa la instanța judecătorească competentă.
Instanța retine ca este reglementată o altă cale de atac împotriva deciziei de impunere si deciziilor referitoare la obligațiile de plata accesorii ce stau la baza titlului executoriu, astfel instanța nu poate analiza în cadrul contestației la executare temeinicia și valabilitatea modului de calcul a sumelor reținute cu titlu de contribuție, ci verifică doar dacă titlul executoriu și actele de executare emise sunt conforme cu deciziile de impunere si deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii, precum și respectarea dispozițiilor procedurale de emitere a actelor de executare.
Instanța mai reține că pentru a se proceda la executarea silită a unor creanțe fiscale, trebuie mai întâi ca acestea să fie stabilite în sarcina debitorului, în acord cu prevederile legii. Potrivit art. 85 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală fie prin decizie de impunere emisă de organul fiscal competent. Sunt asimilate deciziilor de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii; (art. 88 c) din O.G. nr. 92/2003). De asemenea art. 119 alin. (4) din același act normativ stipulează că dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin. (6).
În speță, așa cum reiese din documentația depusă la dosarul cauzei, C.A.S. Suceava a procedat la emiterea unei decizii de impunere si apoi la emiterea unor decizii prin care să stabilească majorările de întârziere datorate de contestator (ulterior emiterii deciziei privind stabilirea sumelor datorate cu titlu de contribuție).
Examinând actele de executare contestate, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța apreciază că motivele invocate de către contestator sunt întemeiate.
Conform art.141 din O.G. 92/2003, executarea silită fiscală se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis conform Codului de procedură fiscală. Titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală devine scadentă prin expirarea termenelor de plată prevăzut de lege.
Potrivit titlului depus de intimată, termenul de plată este stabilit conform art.111 din O.G. 92/2003. Prin urmare, pentru a deveni titlu executoriu, trebuia să expire termenul de comunicare prevăzut de art. 44 din O.G. 92/2003.
În speță însă, decizia de impunere pentru persoane fizice nr. 7828.1 din 12.11.2012 privind debitul principal care a stat la baza somației nr._ și titlului executoriu nr._ nu a fost comunicată contestatorului potrivit Codului de procedură fiscală, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art. 45 din textul normativ enunțat actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Conform art. 44 din Codul de procedură fiscală în forma de la data emiterii deciziei de impunere, actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
În cauză, decizia de impunere nr. 7828.1 din 12.11.2012 nu a putut fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire întrucât contestatorul a refuzat primirea (fila 48) .
În această situație, conform art. 44 alin. (2²), era necesară comunicarea prin publicitate. Intimata nu a făcut dovada parcurgerii acestei proceduri de comunicare prin publicitate.
În ceea ce privește majorările de întârziere calculate, instanța reține că pentru a se proceda la executarea silită a unor creanțe fiscale, trebuie mai întâi ca acestea să fie stabilite în sarcina debitorului, în acord cu prevederile legii.
În speță, din moment ce decizia de impunere privind debitul principal nu a fost în mod legal comunicată contestatorului, nefiindu-i opozabilă, prin demararea executării silite intimata a încercat valorificarea pe această cale a unor debite practic inexistente, din moment ce dreptul de creanță pretins nu a fost stabilit în acord cu cerințele legii.
Având în vedere principiul accesorium sequitur principale, din moment ce contestatorul nu a luat la cunoștință de debitul principal, neputându-l contesta, nu poate fi continuată executarea silită în ceea ce privește obligațiile accesorii, calculate pentru neplata la termen a debitului principal.
Față de considerentele expuse, instanța va dispune anularea actelor de executare silită în dosarul de executare nr._/2010 al intimatei.
Întrucât intimata se află în culpa procesuală, instanța, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă urmează a o obliga la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 902,57 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul F. G., CNP_, domiciliat în ., județul Suceava, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 1, județul Suceava.
Dispune anularea actelor de executare silită, în dosarul de executare nr._/2010 al intimatei.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 902,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2015.
Președinte, Grefier,
Red. E.D.H.
Tehnored. O.M.S./4 ex/27.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 194/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 212/2015. Judecătoria... → |
|---|
