Contestaţie la executare. Sentința nr. 4291/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4291/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 4291/2015
Dosar nr._ - contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4291
Ședința publică din 18 septembrie 2015
Instanța constituită din :
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine, judecarea contestației la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații C. V. și C. E. N..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 11 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului contestatoarei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18 septembrie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la data de 17.06.2015 pe rolul Judecătoriei Suceava, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații C. V. și C. E. N. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul nr.250/E/2015 al B.E.J C. Sarmis, înțelegând să conteste toate actele de executare, încheierea de încuviințare a executării silite, respectiv somația, înființarea popritii, încheierea de stabilire cheltuieli de executare în privința proporționalității onorariului executorului judecătoresc și a onorariului avocatului și onorariului expertului, solicitând anularea acestora, desființarea executării silite, cu întoarcerea executării și repunerea în situația anterioară, dacă până la momentul judecării contestației se vor indisponibiliza sume de bani.
În fapt, a arătat că la data de 25.05.2015 intimații s-au prezentat la sediul executorului investit, cu titlul executoriu constând din sentința nr.586 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava și decizia nr.593/2014 din 18.06.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, executorii.
A arătat că sumele executate conform cererii încuviințate de executorul judecătoresc sunt următoarele: 12.621,54 lei reprezentând debit principal și 4.701,11 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Pe cale de excepție a invocat necompetența executorului judecătoresc de a înființa poprirea asupra conturilor V. R. SA.
A invocat art.651 alin.1 Cod procedură civilă și a arătat că potrivit aliniatului 4 al aceluiași articol, nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
A precizat că potrivit art.781 alin.1 Cod procedură civilă, poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit. Potrivit alin.2 din art.781 Cod procedură civilă, în cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului, sau după caz, de la sediul principal, sau sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul a deschis contul. Potrivit art.781 alin.3 Cod procedură civilă sancțiunea aplicabilă pentru nerespectarea acestui articol este nulitatea necondiționată, prin raportare la norma din art.651 alin.4 Cod procedură civilă la care face referire.
Însă, potrivit art.102 alin.1 din OUG 99/2006, potrivit căruia instituțiile de credit se constituie și funcționează în condițiile prevăzute de legislația aplicabilă societăților comerciale și cu respectarea prezentei ordonanței de urgențe, fiecare instituție de credit are obligația de a deschide cont curent la Banca Națională a României, înainte de începerea activității, conform reglementărilor emise de aceasta.
Deoarece banca nu are deschise conturi la instituții de credit pe raza localității Suceava ori la Sucursala BNR din B., este evident că pentru înființarea popririi nu poate fi competent niciun executor judecătoresc de pe raza Curții de Apel Suceava.
De facto, împotriva sucursalei nu au fost realizate efectiv acte de executare silită pentru că aceasta nu are conturi deschise la BNR Suceava sau BNR București, care figurează în calitate de terț poprit în prezenta cauză. A arătat că singura debitoare executată a fost V. R. SA.
Fiindcă actele de poprire efective s-au realizat asupra contului deschis de către . sediul în București, sector 3, iar doar aceasta are deschis cont la BNR, rezultă că art.781 alin.2 NCPC impune condiția respectării competenței teritoriale a executorului judecătoresc doar în raport de aceste două repere teritoriale alternative: circumscripția curții de apel unde se află sediul debitoarei ., respectiv sediul terțului poprit, adică Banca Națională a României, respectiv municipiul București.
A precizat că niciuna dintre acestea nu se află în circumscripția Curții de Apel Suceava, pe cale de consecință este evidentă nerespectarea dispozițiilor art.781 alin.1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit. În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului opri, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul (art.781 Cod procedură civilă).
În aceste condiții, cum executarea silită împotriva contestatoarei a fost pornită de un executor judecătoresc necompetent teritorial, solicită anularea tuturor actelor de executare, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite, conform art.781 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.651 alin.4 Cod de procedură civilă.
A contestat cuantumul cheltuielilor de executare.
Contestă proporționalitatea onorariului executorului judecătoresc apreciind că în raport de facilitatea cu care este posibilă executarea silită a Băncii, care prezintă o siguranță sporită a solvabilității, pe calea popririi, nu este justificat onorariul judecătoresc stabilit în dosarul de executare silită.
A precizat că potrivit art.1 din Ordinul nr.2561/2012 al Ministerului Justiției, onorariul maximal pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Consideră că această sumă este disproporționată sub aspectul complexității cauzei și a efortului ce trebuie depus de către executor pentru recuperarea creanței, mai ales în condițiile în care nu a existat niciun caz în care banca să nu își execute obligațiile stabilite de către instanță în mod benevol, sau să prezinte dubii în privința solvabilității.
Având în vedere că înființarea popririi nu impune decât expedierea unei înștiințări preformulate către terțul poprit, nu consideră că o asemenea acțiune îndreptățește un asemenea onorariu ci, din contra, acesta ar trebui să fie redus în mod corespunzător, cât mai aproape de minimul permis de Ordinul menționat.
Contestă onorariul avocațial din faza de executare silită întrucât conform încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, onorariul avocatului nu este justificat.
Apreciază că această sumă este disproporțională având în vedere volumul de muncă ce trebuie depus și complexitatea cauzei. Realmente, avocatul nu a făcut nimic altceva decât să completeze o cerere la care să adauge o copie după hotărârea definitivă, solicitând-o de la grefa instanței.
A precizat că trebuie remarcat și faptul că apărătoarea creditorului a ales și un executor judecătoresc necompetent, în opinia lor, ceea ce este un alt indicator al volumului de muncă depus care „justifică”, în opinia executorului judecătoresc, o sumă incorporată în cheltuielile de executare iar pentru aceste motive, solicită aplicarea art.451 alin.2 Cod procedură civilă.
În drept, și-a întemeiat contestația pe art.12, 651, 662, 669, art.722, 780 și urm.Cod procedură civilă.
La data de 09.07.2015, intimații C. E. N. și C. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, au arătat că prin sentința civilă nr.586 din 11.02.2012 pronunțată de către Judecătoria Suceava li s-a admis cererea formulată, obligate fiind pârâtele . și . Suceava, la plata sumelor reprezentând comision de risc/administrare, echivalent în lei, precum și a dobânzii legale aferente.
Întrucât sentința pronunțată este definitivă și executorie, s-a procedat la punerea în executare a acesteia formându-se dosarul de executare nr.250/E/2015 al B. C. M.G. Sarmis.
În cadrul dosarului de executare s-a cerut încuviințarea executării sentinței sus amintite, încuviințare care a fost admisă, fiind calculat ulterior debitul și dobânda aferentă debitului, prin expertiza contabilă, în conformitate cu disp.art.628 al.2 NCPC, debitul executat fiind de_,54 lei la care s-au adăugat cheltuielile de executare de 4701,11 lei (1701,11 lei onorariu executor, 1000 lei onorariu avocat și 2000 lei onorariu expert).
Împotriva executării silite pornite în dosar 250/E/2015 al B. C. M.G. Sarmis a formulat contestație la executare debitoarea . și debitoarea . – Sucursala Suceava, invocând nelegalitatea formelor și actelor de executare silită, motivat de faptul că s-a executat sentința civilă pe parcursul executării silite. Pe de altă s-a invocat necompetența executorului judecătoresc și s-a contestat cuantumul onorariilor executor judecătoresc și avocat.
A arătat că în cuprinsul contestației la executare s-a invocat necompetența teritorială a B. C. M.G. Sarmis, contestatoarea făcând trimitere la dispozițiile art.651 al.1 și art.781 al.1 și 2 Cod procedură civilă.
În speță, pe de o parte debitoarea Sucursala Suceava are sediul în Suceava, iar pe de altă parte poprirea a fost înființată pe conturile debitoarei deschise la Banca Națională, această instituție bancară având sediu secundar în Suceava.
Prin prisma acestor dispoziții legale, urmează să se constate, că fațâ de cele învederate, B. C. M.G. Sarmis are competența teritorială, practica instanțelor fiind constantă în acest sens, urmând a se dispune în consecință.
A arătat că se consideră că și cheltuielile de executare sunt exagerate și depășesc cuantumul legal, respectiv onorariile executorului judecătoresc și a avocatului dar și în acest caz susținerile contestatoarei sunt nefondate, în condițiile în care nu au fost încălcate dispozițiile art.39 alin.1 pct.a din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, la care se face trimitere. Solicită ca instanța să constate că onorariul executorului judecătoresc este purtător de TVA, motiv pentru care cuantumul efectiv al onorariului încasat este în limitele acelui procent legal de 10%.
În privința onorariului avocat de 1000 lei, apreciază că acesta este rezonabil și justificat, în raport de activitatea desfășurată de avocat. Or, având în vedere că banca nu a înțeles să pună în executare hotărârea judecătorească, reclamanții, în speță intimații, au solicitat să le fie acoperite toate cheltuielile suportate pe parcursul procesului, în faza de executare silită, conform documentelor justificative (factura și chitanța). Or, atâta timp cât contestatoarea putea proceda la executarea de bunăvoie a hotărârii judecătorești, aceasta fiind executorie, fără a fi necesară executarea silită, apreciază că trebuie să își asume plata acestor cheltuieli. Reaua credință a băncii și refuzul de a executa în totalitate hotărârea judecătorească, au generat cheltuieli suplimentare din partea intimaților, cheltuieli care indiferent de aprecierile contestatoarei, cum că nu ar fi reale sau că ar fi exagerate, sunt decente, în raport de activitatea desfășurată de avocat pe întreg parcursul executării silite. Separat de aceasta, legea limitează maximal doar onorariul executorului judecătoresc și nu onorariul unui avocat, aflat în exercitarea atribuțiilor sale de consultanța juridică iar pe de altă parte debitoarea este cea care nu a respectat dispozitivul titlului executoriu, fiind necesară declanșarea executării silite. Susținerile contestatoarei cum că munca avocatului se rezumă doar la formularea unei cereri sunt nejustificate, conform împuternicirii avocatul acordând în numele clientului său atât asistența juridică cât și reprezentare, activități care nu îmbracă doar o formă scriptică după cum se susține. Activitatea de reprezentare în fața executorului judecătoresc presupune deplasări la sediul acestuia, deplasări la sediul expertului contabil în vederea efectuării raportului de expertiză, procurarea documentelor necesare (titluri executorii, documente emise de către bancă, grafice de rambursare, contract de credit și acte adiționale) pentru efectuarea expertizei, toate acestea motivat de faptul că creditorii nu au avut posibilitatea de a le face personal, ambii având un program de lucru foarte încărcat. Astfel, prin prisma celor invederate instanței, solicită să se constate că munca avocatului nu se rezumă la o simplă cerere de executare silită, cel puțin în cazul de față, și că onorariul de 1000 lei este rezonabil, justificat și dovedit cu chitanță.
În drept, intimații au făcut trimitere la disp.art.628 al.2, art.781 al.2, art.205 Cod procedură civilă, art.39 alin.1 pct.a din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești.
La solicitarea instanței a fost înaintat, în copie, dosarul de executare nr.250/E/2015 al B. C. M.G. Sarmis (f.15-65).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 586/11.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Suceava și Decizia nr.593 din 18.06.2014, intimații C. V. și C. E. N. au formulat la data de 21.05.2015 cerere de executare silită adresată B.E.J. C. M.G. Sarmis, astfel cum rezultă din dosarul de executare nr.250/E/2015 depus la dosarul cauzei.(f. 15-65).
Prin încheierea din data de 21.05.2015 pronunțată B.E.J. C. M.G. Sarmis în dosarul nr. 250/E/2015, s-a încuviințat executarea silită pentru suma de 2719,19 CHF, împotriva debitorilor S.C. V. R. S.A și S.C. V. R. S.A- sucursala Suceava în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 586/11.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Suceava și Decizia nr.593 din 18.06.2014 a Tribunalului Suceava.
Împotriva contestatoarei S.C. V. R. S.A și debitoarei S.C. V. R. S.A- Sucursala Suceava, în cadrul dosarului de executare nr. 250/E/2015 B.E.J. C. M.G. Sarmis, a fost emisă somația din 21.05.2015 prin care se punea în vedere debitorilor, ca în termen de o zi să achite creditorilor C. V. și C. E. N. suma de_,65 lei, compusă din_,54 lei debit și 4701,11 lei cheltuieli de executare silită (f.45).
Instanța reține că primul aspect criticat de contestatoarea S.C. V. R. S.A împotriva executării silite pornită împotriva sa, este faptul că actele de executare au fost efectuate de un executor necompetent teritorial, în condițiile în care atât sediul contestatoarei cât și sediul terțului poprit, se află în București așa încât competent să înființeze poprirea ar fi doar un executor judecătoresc din circumscriția Curții de Apel București.
Instanța urmează a respinge ca neîntemeiată apărarea contestatoarei privind prima critica, având în vedere următoarele:
Potrivit prevederilor art. 782 al. 2 C.P.C., în cazul popririi pe conturile unei persoane juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.
Astfel, prin raportare la dispozițiile legale invocate mai sus, în privința competenței executorului judecătoresc C. M.G. Sarmis de a efectua executarea silită în temeiul titlului executoriu sentința civilă 586/11.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Suceava și Decizia nr.593 din 18.06.2014 a Tribunalului Suceava, contrar susținerilor contestatoarei instanța va aprecia în sensul competenței acestuia.
În acest sens, instanța reține că în cauză, calitatea de debitor o are și S.C. V. R. S.A – Sucursala Suceava și prin urmare, B.E.J. C. M.G. Sarmis Suceava are competență în efectuarea actelor de executare silită prin poprire în dosarul de executare nr. 250/E/2015. În consecință, atâta timp cât dispozițiile art. 782 al. 2 C.P.C., fac trimitere la sediul debitorului, fără a se menționa în mod expres și cazul în care sunt mai mulți debitori, instanța va aplica dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 112 CPCiv, competența de executare aparținând executorului judecătoresc competent pentru oricare dintre debitori.
A doua critică a contestatoarei cu privire la actele de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 250/E/2015 privește, cuantumul onorariului executorului judecătoresc, apreciat ca fiind peste limita menționată în Ordinul M.J. 2550/2006 și nejustificat de mare raportat la activitatea prestată de acesta precum și cuantumul onorariului de avocat, de asemenea apreciat ca fiind nejustificat de mare.
Instanța reține că prin încheierea nr. 3/21.05.2015, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la cuantumul sumei de 1565,07 lei iar onorariu avocatului a fost stabilit la 1000 lei conform chitanței din data de 19.05.2015. (f.43).
Raportat la cuantumul creanței executate, respectiv_,54 lei, onorariul executorului judecatoresc (1565,07 lei inclusiv TVA) se încadrează în limitele prevăzute de art. 39 al. 1 lit. a din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești (pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite) având în vedere și faptul că pentru serviciile prestate executorii nu sunt exonerați de la plata TVA.
Astfel, instanța reține faptul că de la data rămânerii definitive a obligației de plată, debitorii nu au executat voluntar obligațiile cuprinse în sentința judecătorească, intimații-creditori fiind astfel nevoiți să apeleze la serviciile executorului judecătoresc, formulând cerere de executare la data de 21.05.2015, culpa declanșării cheltuielilor de executare aparținând celor dintâi, în condițiile în care însăși contestatoarea este o instituție de credit, care la rândul ei, în caz de neexecutare benevolă apelează la executarea silită.
În continuare, instanța reține că onorariul astfel stabilit este și rezonabil, nefiind disproporționat având în vedere complexitatea cauzei și activitatea efectiv desfășurată de executorul judecătoresc care impune aplicarea unei întregi proceduri de executare în condițiile legii, respectiv întocmire de adrese, cereri, încheieri, somații, comunicare de acte către debitori și alte instituții, ceea ce justifică calcularea onorariului spre valoarea maximă.
Cu privire la onorariul avocatului, instanța are în vedere că însăși faza de executare silită, ca și fază a procesului civil, presupune efectuarea unor cheltuieli proprii si este la latitudinea creditorului dacă beneficiază sau nu de serviciile de reprezentare ale unui avocat. De asemenea, în lumina dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța reține că este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Instanța constată că onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei, este o cheltuială a cărei realități nu este contestată de debitoare dar și necesară raportat la obiectul și complexitatea cauzei.
Sub aspectul caracterului rezonabil, față de miza procesului civil, munca îndeplinită de avocat și valoarea debitului solicitat contestatoarei, instanța găsește justificat onorariul solicitat.
Instanța reține că nu s-a probat, în cauză, o disproporție a cheltuielilor de executare cu privire la onorariul executorului judecătoresc sau onorariul avocatului, care să justifice o diminuare a acestora, motiv pentru care urmează a respinge și a doua critică formulată de contestatoare.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța va respinge ca nefondată contestația la executare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, însă instanța urmează a respinge cererea intimaților de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, în condițiile în care nu au făcut dovada vreunei cheltuieli suportate cu ocazia desfășurării procesului.
PENTURU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea ..A cu sediul în București, ., . 10, sector 2, în contradictoriu cu intimații C. V. și C. E. N., domiciliați în mun.Suceava, ..12, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea intimaților de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.M.C./Tehnored.P.C./ 22.12.2015/4 Ex.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4292/2015. Judecătoria SUCEAVA | Fond funciar. Sentința nr. 4180/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
