Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4408/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4408/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 4408/2015
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 4408
Ședința publică din data de 25 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. M. L.
Grefier - S. E. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâtul C. V..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 25 septembrie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 9 iulie 2015 sub nr._, reclamanta C. I., în contradictoriu cu pârâtul C. V., a solicitat pe calea ordonanței președințiale să se dispună stabilirea locuinței minorei C. R., născută la data de 20.11.2011, la domiciliul său din satul și ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ ce se află în apel la Tribunalul Suceava.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 5093/03.11.2014, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre ea și pârât, exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora C. R. și stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere in favoarea minorei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, dosarul aflându-se pe rolul Tribunalului Suceava, cu termen de judecată la data de 25.09.2015.
Reclamanta a mai arătat că pe parcursul procesului de divorț și ulterior pronunțării hotărârii apelate, precum și în prezent, a încercat în nenumărate rânduri să-și vadă copilul, măcar să vorbească la telefon cu ea, însă pârâtul îi refuză orice fel de contact cu fetița. Pe parcursul procesului de divorț a încercat să o viziteze la Suceava, dar cu greu a putut să o vadă.
Totodată, reclamanta a precizat că a încercat să obțină o hotărâre de stabilire a locuinței minorei în mod provizoriu la ea, dar, în mod paradoxal instanța, deși a produs probe din care rezulta indubitabil că interesul superior al fetiței este să stea împreuna cu mama, a respins cererea pe motiv că schimbarea mediului în care aceasta creștea de 3 săptămâni, unde a ajuns prin violență și unde nu i se permitea a avea legături cu mama, ar crea asupra minorei un impact emoțional negativ.
Reclamanta a subliniat faptul că în nenumărate rânduri a încercat să o ia pe minoră la domiciliul său pentru a petrece un timp alături de bunicii materni și de surioara ei, de care este foarte atașată, însă pârâtul i-a îngrădit acest drept.
În acest context, reclamanta a mai arătat că din cauza pârâtului nu a mai văzut-o pe minoră încă din perioada judecării procesului de divorț, acesta îngrădindu-i în mod nejustificat dreptul de a-și vedea copilul, iar față de aceasta situație a apreciat că relația afectivă dintre ea și minoră are de suferit, producându-se practic o ruptură și existând riscul ca minora să o uite în totalitate atât pe ea cât și pe sora ei de care este foarte atașată, să-și uite bunicii și ceilalți membri ai familiei materne.
În plus, reclamanta a precizat că în cadrul dosarului de divorț a făcut dovada că deține condiții locative bune, unde fetița ar putea locui, că mai are o fetiță pe nume M., iar intre cele două surori există un puternic atașament reciproc, a probat că cealaltă fetiță este foarte bine îngrijită, are rezultate excepționale la școală, aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, astfel că se poate desprinde concluzia că și pe minora R. ar putea-o îngriji la fel, să îi ofere același echilibru emoțional și multă iubire, încredere atât de necesare unei fetițe de vârsta ei.
În drept, au fost invocate disp. art. 996 și următoarele C.pr.civ..
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri ( filele 9-13, 62).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 de lei ( f. 7).
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că este real faptul că prin sentința civilă nr. 5093/03.11.2014 a Judecătoriei Suceava, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între el și reclamantă și stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei, însă această hotărâre a fost atacată nefiind definitivă în prezent.
A precizat pârâtul că pe parcursul procesului de divorț, la instanța de fond, reclamanta a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței provizorii a minorei la domiciliul acesteia, cerere ce a fost respinsă de către instanța de judecată ca neîntemeiată, având în vedere că minora locuiește cu el încă de la naștere, el fiind cel care s-a ocupat în totalitate de creșterea si educarea acesteia.
A mai pârâtul că nu sunt reale susținerile reclamatei potrivit cărora ar fi obstrucționat căile acesteia de a-și putea vizita fetița sau de a discuta cu ea la telefon. Dimpotrivă, de la finalizarea procesului de divorț în prima instanță și până la primul termen de judecată a apelului, reclamanta nu a încercat în nici un fel să ia legătura cu el sau cu minora pentru a o vizita, fiind total dezinteresată de creșterea și educarea minorei.
Totodată, pârâtul a subliniat faptul că între el și minoră există un atașament puternic având în vedere că aceasta este obișnuită să locuiască cu el, fiind și singurul care s-a ocupat de creșterea și educarea ei până în prezent, dând dovadă de o atenție deosebită în creșterea și educarea minorei, aceasta trăind ., cu toate condițiile de creștere și educare aferente unui climat normal.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 C., 996 C., art. 496 CC.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri ( f. 18, 35, 36-51 ).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiate martorele A. M. ( f. 55-56) și U. I. M. ( f. 57-58), proba cu efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părților, cea întocmită de Primăria comunei Bogdănești, jud. Suceava, fiind depusă la dosar la filele 25-26, iar cea întocmită de Municipiul Suceava - prin primar la filele 31-32. Totodată, a fost administrată și proba cu efectuarea unui referat de evaluare psihosocială a minorei C. R. ( f. 59-60).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, s-a solicitat de către reclamanta C. I. ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună stabilirea locuinței minorei C. R., născută la data de 20.11.2011, la domiciliul său din satul și ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ ce se află în apel la Tribunalul Suceava.
Potrivit art. 919 C.pr.civ., „instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.
Cu referire la locuința minorului, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. 1-4 C.civ., „Copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința minorului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani”.
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată de Codul de procedură civilă, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Dispozițiile art. 997 C.pr.civ., invocate drept temei al cererii de față, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții de admisibilitate: aparența dreptului, respectiv neprejudecarea fondului dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor ce se solicită a fi dispuse și existența unor cazuri grabnice ( respectiv urgența măsurilor).
În speță, instanța reține că, la data de 03.11.2014, în dosarul nr._ având ca obiect „divorț”, acțiune formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta C. I., Judecătoria Suceava a pronunțat sentința civilă nr. 5093 prin care, soluționând fondul cauzei, a dispus desfacerea căsătoriei părților, din culpă comună, revenirea pârâtei C. I. la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „A.”, a stabilit ca exercitarea autorității părintești asupra minorei C. R. G., născută la data de 19.10.2011, să se facă în comun, de către ambii părinți, a stabilit domiciliul minorei la domiciliul pârâtei din ., jud. Suceava și a dispus asupra obligației de întreținere în sarcina ambilor părinți (f. 10-13 ds.).
Ori, având în vedere dispozițiile art. 448 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., instanța constată că „hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, precum și modul de exercitare a dreptului de avea legături personale cu minorul”.
Rezultă, așadar, că reclamanta C. I. putea și poate, în orice moment să pună în executare sentința civilă 5093/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în ds._, din acest punct de vedere nejustificând urgența cererii de față, după cum nici temeinicia ei. Dispozițiile capitolului privind executarea silită a altor obligații de a face sau de a de a nu face se aplică și în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, cum sunt și cele referitoare la stabilirea locuinței minorului sau înapoierea minorului de către persoana care îl ține fără drept – art. 910 -914 C.pr.civ..
D. urmare, față de considerentele reținute anterior, instanța va respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. I., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanta C. I., CNP -_, domiciliată în satul și ., în contradictoriu cu pârâtul C. V., CNP -_, cu domiciliul ales la Cabinet de av. I. V., din Suceava, ., ., jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. S.E.C.
4 ex/25.09.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4162/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 4440/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
