Plângere contravenţională. Sentința nr. 4415/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4415/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 4415/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4415
Ședința publică din 25 septembrie 2015
Președinte: B. C.
Grefier: D. M.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul P. G. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20.02.2015 de I.P.J. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, in ordine de pe listă (poziția 3), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, se constată lipsa părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată iar prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea petentului, în timpul ședinței de judecată, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit dispozițiilor art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă în temeiul art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată să judece prezenta cauză, general, material și teritorial. îndeplinite condițiile prev. de art. 222 C.p.c.
În baza art. 238 C.p.c., instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen, în temeiul art. 260 alin.1 Noul C.p.c. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și, în baza art. 244 constată terminată cercetarea procesului și în baza art. 394 C.p.c., închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 03 martie 2015, petentul P. G. a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20 februarie 2015 de organe de control din cadrul Serviciului Rutier – IPJ Suceava, intimat fiind Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, solicitând anularea acestui proces verbal, sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ din data de 20 februarie 2015, s-a reținut că la aceeași dată, la ora 12.10, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN2-Dărmănești - km 450, cu viteza de 71 km/h, filmat de aparatul radar montat pe auto MAI_, din staționare de pe sensul opus de mers, precizând că procesul verbal de contravenție este nelegal și netemeinic.
În ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de sancționare a contravenției, a arătat că se impune ca intimatul să depună toată documentația conform legii pentru aparatului radarul montat pe auto nr. MAI_, atestatul operatorului, ordinul de serviciu al agenților constatatori precum și înregistrarea cu săvârșirea presupusei contravenții.
Petentul solicită obligarea intimatului la comunicarea unei copii după înregistrarea video a presupusei contravenții sau măcar a unor imagini din această înregistrare, din care să reiasă cu exactitate locul săvârșirii faptei, pentru a se respecta dreptul la apărare și principiul contradictorialității.
Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal, arătând că petentul a fost sancționat cu amendă, respectiv 390 lei (cu posibilitatea achitării sumei de 195 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, în două zile lucrătoare) și cu sancțiunea complementară de aplicare a unui număr de 3 (trei) puncte de penalizare, pentru depășirea cu 21 km/h a vitezei maxime admise pe un sector de drum din localitatea Dărmănești, jud. Suceava.
Conform mențiunilor efectuate de către agentul constatator în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit petentului, acesta, la data de 20 februarie 2015, ora 12:10, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 2, la km 450, în localitatea Dărmănești, cu viteza de 71 km/h (+21 km/h), fiind înregistrat cu cinemometrul, tip „Autovision", montat pe autospeciala cu nr. de înregistrare MAI_, aflată în staționare, nerespectarea regimului legal de viteză de către petent fiind constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - cinemometrul, tip „Autovision", montat pe autospeciala cu nr. de înregistrare MAI_ -, în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. (2) din HG nr. 1391/2006.
Cinemometrul cu care a fost măsurată, respectiv înregistrată, viteza cu care a circulat autovehiculul condus de petent, la data și ora menționate mai sus, este un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, pentru care autoritatea competentă, în urma verificării periodice, a emis Buletinul de verificare metrologică nr._ din 01 aprilie 2014, cu valabilitate de un an.
La data și ora măsurării, respectiv înregistrării, vitezei autovehiculului condus de petent, cinemometrul era deservit chiar de către agentul constatator, care deține atestat de operator pentru acest tip de cinemometre.
Agentul constatator a efectuat corect descrierea, respectiv încadrarea juridică, a contravenției săvârșite de petent, cuantumul amenzii stabilite este în limitele legale (limita minimă), iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale privind condițiile de fond și formă.
Procesul-verbal de constatare a contravenției în cauză se bucură de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, neexistând niciun motiv ca instanța de judecată să pornească, în mod greșit, de la prezumția de rea-credință a agentului constatator și să rețină prezumția de nevinovăție a petentului.
În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, considerăm că vinovăția contestatarului este dovedită, cât timp măsurarea, respectiv înregistrarea, vitezei de circulație a autovehiculului condus de către acesta a fost efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, existând probe în acest sens.
S-a mai arătat că din vizionarea imaginilor înregistrate cu cinemometrul, se poate constata că autoturismul condus de petent a fost surprins rulând cu viteza de 71 km/h în interiorul localității Dărmănești, pe sensul de circulație Suceava - Rădăuți, viteza acestuia fiind măsurată/înregistrată cu aparatul radar funcționând „în staționar", în modul de operare „în sens opus".
Referitor la motivele plângerii contravenționale formulate de petent, precum și cu privire la susținerile acestuia, facem următoarele precizări:
Utilizarea de către agentul constatator (operator) a cinemometrului, tip „Autovision", montat pe autospeciala cu nr. de înregistrare MAI_, s-a făcut cu respectarea prevederilor Normei de metrologie legală NML 021 - 05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinémomètre)" din 23.11.2005, modificată prin Ordinul nr. 187/2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 546 din 06 august 2009, precum și a Metodologiei privind utilizarea echipamentelor video „AUTOVISION" de supraveghere a traficului și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, aprobată prin Dispoziția inspectorului general al Poliției Române nr._ din 17 martie 2010.
Contravenientul avea obligația de a respecta semnificația indicatorului rutier „Intrare în localitate" (fig. F47, conform standardului de semnalizare SR 1848 - 1/2011), rezultat din cuplarea indicatorului de limitare de viteză (50 km/h) cu indicatorul de orientare care indică numele localității situate în lungul drumului național (Dărmănești).
În conformitate cu prevederile art. 66 alin. (6) din HG nr. 1391/2006, s-a citat: „Semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora. (...) Când indicatoarele de interzicere sau restricție sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunță ., semnificația lor este valabilă pe drumul respectiv până la întâlnirea indicatorului Ieșire din localitate, cu excepția locurilor unde alte indicatoare dispun altfel. "
Conform dispozițiilor art. 49 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. (1) din HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Cinemometrul „Autovision" funcționează atât în modul „în staționar", cât și în modul „în mișcare" în modul de funcționare „în mișcare" acesta determină atât viteza vehiculului-țintă cât și a autovehiculului de patrulare în modul de funcționare „în staționar" nu este indicată o viteză de patrulare.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, în îndeplinirea activităților specifice, polițistul are competența teritorială corespunzătoare unității de poliție din care face parte.
Agentul constatator face parte din structurile Serviciul Rutier Suceava și are competență teritorială pe raza întregului județ, pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu în limitele administrativ-teritoriale ale județului Suceava nefiind necesară emiterea ordinului de serviciu.
La data și ora măsurării/înregistrării vitezei autovehiculului condus de petent, agentul constatator împreună cu celălalt polițist rutier din componența echipajului radar acționau conform planificării efectivelor, aprobată de comanda Serviciului Rutier Suceava.
Având în vedere cele prezentate, se solicită instanței de judecată să respingă, ca neîntemeiată, acțiunea numitului P. G. și, pe cale de consecință, să mențină sancțiunile stabilite de către agentul constatator, în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 20 februarie 2015.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 - 208 Cod procedură civilă, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, HG nr. 1391/2006, Norma de metrologie legală NML 021 - 05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" din 23 noiembrie 2005, modificată prin Ordinul nr. 187/2009 și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 1549 din 20 mai 2015, Judecătoria Rădăuți a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Rădăuți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 22 iunie 2015, sub nr._ .
Instanța, la termenul de astăzi, în temeiul art. 260 alin. 1 C.p.c., a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor formulate de contestator, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 20.02.2015, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 reținându-se că în timp ce conducea autoturismul_, în data de 20.02.2015, ora 12.10, la km 450, în localitatea Dărmănești, a depășit limita legală de viteză în localitate cu 21 km/h, fiind înregistrat cu cinemometrul tip „Autovision”, montat pe autospeciala cu nr. de înregistrare MAI_, aflată în staționare.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 20.02.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, după cum nici petentul nu contestă legalitatea actului de sancționare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO, în principal prin luarea în considerare a gravității sancțiunii aplicate acestuia, respectiv amendă în cuantum de 390 lei.
Pe cale de consecință, instanța, punând în balanță prezumția de veridicitate a procesului-verbal ca act administrativ și prezumția de nevinovăție a unei persoane față de care s-a formulat o acuzație în materie penală, apreciază că aceasta din urmă prevalează.
Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de contravenție, acesta fiind totuși un act încheiat de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitatea de a se apăra. Astfel, în măsura în care procesul verbal nu este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, temeinicia acestuia nu mai poate subzista fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită în favoarea celui împotriva căruia s-a formulat o acuzație în materie penală.
Instanța va admite plângerea contravențională, dând eficiență unui principiu corelativ prezumției de nevinovăție, respectiv principiului in dubio pro reo, în sensul că dacă probele administrate nu susțin cu certitudine vinovăția petentului, instanța are obligația de a valorifica îndoiala ce rezultă din probe în favoarea petentului.
Instanța va da eficiență principiului in dubio pro reo, în considerarea următoarelor aspecte:
Petentul a precizat că nu avea cum circula cu viteza de 71 km/h în interiorul localității Dărmănești.
Or, din documentația depusă de către intimat la dosarul cauzeirespectiv înregistrarea video și planșele foto, nu rezultă cu certitudine că autoturismul petentului este cel care se deplasa cu viteza de 71 km/h, în condițiile în care în imaginile surprinse cu aparatul cinemometru montat pe autospeciala intimatului sunt două autovehicule, respectiv al petentului și încă un autovehicul care, așa cum rezultă din vizioanarea imaginilor, circulă cu o viteză superioară celui al petentului, apropiindu-se de autovehiculul petentului.
Pe de altă parte, intimatul, din imaginile înregistrate de către intimat, nu rezultă cu certitudine faptul că autoturismul condus de petent a fost surprins deplasându-se cu o viteză peste limita legală în interiorul localității.
Așadar, imposibilitatea petentului de a propune probe în apărare coroborată cu lipsa certitudinii ce rezultă din probele administrate la solicitarea intimatului fac ca asupra vinovăției petentului să planeze incertitudinea.
Pe cale de consecință, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul P. G., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 20.02.2015, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava și va anula procesul – verbal de contravenție . nr._ din 20.02.2015, întocmit de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. G., CNP_, cu domiciliul în . nr. 297, jud. Suceava, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20.02.2015 de I.P.J. Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava.
Dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 20.02.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2015.
Președinte, Grefier,
Red. BC/tehn. DM
4 ex./13.10.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4440/2015. Judecătoria SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 4413/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
