Plângere contravenţională. Sentința nr. 2346/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2346/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 2346/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2346
Ședința publică din data de 06.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: B. G.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul N. A. N. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.02.2015, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă (poziția 6), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, după care:
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., raportat la art. 94 pct. 4 C.proc.civ. și art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza art. 238 C.proc.civ., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună de zile.
Instanța, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri. De asemenea, în baza art. 258 alin. 1, raportat la art. 255 și art. 341 alin. 2 C.proc.civ., încuviințează pentru petent proba cu planșele foto ca mijloace materiale de probă.
Nemafiind alte cereri de încuviințat sau excepții de soluționat, instanța, în baza art. 394 C.proc.civ., închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 20.02.2015 sub nr._ (fila 2), petentul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 07.02.2015 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 07.02.2015, ora 23:05, a fost sancționat de BPR, fiind oprit în zona magazinului Bucovina din Suceava în timp ce conducea autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe . motiv că ar fi săvârșit contravenția prevăzută de art. 109 din HG 1391.
De asemenea, a precizat petentul că în timp ce circula pe ., stradă cu sens unic, la intersecția cu . ce a trecut pe banda a II –a, a virat stânga, manevră permisă de marcajul dublu întrerupt al axului drumului, după care a revenit pe banda I de mers contrasens. Consideră că nu este vinovat de săvârșirea contravenției, întrucât s-a ghidat după marcajul dublu întrerupt al drumului care îi permitea manevra.
A solicitat petentul anularea procesului-verbal de contravenție, întrucât s-a făcut greșit consemnarea locului în care ar fi săvârșit contravenția, vizibilitatea redusă a indicatorului obligatoriu la dreapta și neindicarea nici unei mențiuni la rubrica „Alte mențiuni”, așa cum prevede art. 16 pct.7 O.G. nr. 2/2001.
În drept, a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu planșele foto.
În susținere, petentula anexat în copii certificate înscrisuri și planșe foto (filele 3-6).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit chitanței nr._ din data de 04.03.2015 (fila 16).
La data de 05.03.2015, petentul a formulat cerere completatoare (fila 11), prin care a solicitat și restituirea sumei de 195 lei, achitată prin chitanța nr. 1327/09.02.2015.
La data de 27.03.2015 intimatul a depus întâmpinare (fila 27), prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 07.02.2015 petentul a fost depistat conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în localitatea Suceava, de pe . și a efectuat virajul de la stânga pe . Biblioteca Județeană, fără a avea în vedere indicatorul „obligatoriu la dreapta”. Astfel, i s-a întocmit proces-verbal și a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținere, intimatul a anexat în copii certificate documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat (filele 30-38).
La data de 20.04.2015 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (fila 39), prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatului întrucât se consideră un șofer experimentat, care cunoaște și respectă regulile de circulație.
În susținere, petentul a anexat planșe foto (filele 40-44).
La termenul de judecată din data de 06.05.2015, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și a administrat aceste probe. De asemenea, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 și art. 341 alin. 2 C.proc.civ., a încuviințat proba cu planșele foto ca mijloc material de probă, pe care a administrat-o la acest termen.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.02.2015 (fila 3) petentul N. A. N. a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 109 H.G. nr. 1391/2006, raportate la art. 100 pct. 3 O.U.G. nr. 195/2002 cu 4 puncte amendă în cuantum de 390 lei.
În fapt, instanța reține că la data de 07.02.2015, în jurul orelor 23:00, petentul N. A. N. se afla la volanul autoturismului marca Volswagen cu numărul de înmatriculare_ iar la ieșirea de pe . a efectuat manevra de viraj la stânga pe ., nerespectând indicatorul obligatoriu la dreapta.
Procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 07.02.2015 a fost semnat de către petent, nefiind înscrise alte mențiuni.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din coroborarea fotografiilor din planșa fotografică (filele 43-44) cu raportul agentului constatator și cu susținerile petentului.
Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește criticile aduse procesului-verbal contestat referitoare la neindicarea corectă a locului săvârșirii contravenției, instanța constată că în procesul-verbal de contravenție s-a reținut faptul că petentul se afla la ieșirea de pe . intersecție cu .>
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Raportat la mențiunile incorecte locul săvârșirii contravenției, instanța reține că nulitățile exprese sunt cele stabilite de prevederile art. 17 din același act normativ, respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Din textele legale mai sus menționate, instanța constată că legea contravențională nu sancționează cu nulitatea expresă indicarea greșită a locului săvârșirii contravenției, fapt ce impune concluzia că nulitatea incidentă este una virtuală, supusă condițiilor stabilite în art. 175 C.proc.civ., prevederile O.G. nr. 2/2001 completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 175 C.proc.civ., nulitatea virtuală este acea nulitate condiționată de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămarea cauzată trebuind a fi dovedită de către petent.
Din întâmpinare și din raportul agentului constatator rezultă că prezumtiva contravenție s-a săvârșit la intersecția dintre . cu . (filele 27 și 33).
Mai mult decât atât, chiar petentul, prin cererea de chemare în judecată și prin răspunsul la întâmpinare recunoaște că fapta s-a petrecut la intersecția dintre . cu ., astfel că se poate stabili cu exactitate de către instanța de judecată unde s-a petrecut prezumtiva contravenție, astfel că petentul nu a făcut nicio dovadă în sensul că lipsa mențiunilor privind împrejurările în care au fost săvârșite faptele îl vatămă în vreun fel sau că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia nu i s-ar fi adus la cunoștință faptul că are dreptul de formula obiecțiuni, instanța o va respinge. În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica alte mențiuni, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
O asemenea încălcare este sancționată, însă, cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel, potrivit art. 175 C.proc.civ.. Ori, petentul nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat, aspecte ce vor fi analizate de către instanță în prezenta hotărâre, în condițiile art. 34 O.G. nr. 2/2001.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului N. A. N. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca acuzație în materie penală are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței din 7 septembrie 1999).
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). De asemenea, CEDO a statuat în cauza N. G. c. României, în materia circulației rutiere, că prevederile art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism ce ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, având posibilitatea de a constata și sancționa unele fapte ce contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. În acest sens, procesul-verbal se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO.
În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a observat, dovadă fiind și înregistrarea video atașată la dosar.
Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În fapt, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, limitându-se în a contesta doar temeinicia procesului verbal fără a propune probe în dovedire, în afara înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a observat ex propriis sensibus, motiv pentru care prezumția de validitate și temeinicie se impune cu forță superioară.
În prealabil, instanța va acorda putere probatorie fotografiilor depuse la dosarul cauzei (filele 40-44), în temeiul art. 341 alin. 2 C.proc.civ., care prevede că sunt mijloace materiale de probă și fotografiile, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii sau a bunelor moravuri.
Instanța constată că petentul nu a contestat situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin procesul-verbal de contravenție, arătând în apărarea sa doar faptul că indicatorul avea o vizibilitate redusă iar marcajul longitudinal era discontinuu.
Potrivit art. 31 O.U.G. nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier; b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art. 32 alin. 2 lit. a și b; c) semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfășurare a circulației; d) semnalele luminoase sau sonore; e) indicatoarele; f) marcajele; g) regulile de circulație.
Astfel, din textul legal enunțat rezultă că, atunci când se află în trafic, conducătorii auto trebuie să se ghideze după indicatoarele rutiere, iar doar dacă ele nu există, după marcajele longitudinale. Astfel cum rezultă din fotografiile depuse de către petent și din susținerile intimatului, la intersecția dintre . cu . există un indicator cu semnificația obligatoriu la dreapta. Pe cale de consecință, petentul trebuia să respecte semnificația acestui indicator, iar nu a marcajelor longitudinale discontinue.
În ceea ce privește apărarea petentului potrivit căreia indicatorul rutier nu era vizibil datorită vegetației, din fotografia de la fila 43 rezultă că acest indicator nu este complet acoperit. Mai mult decât atât, din procesul-verbal de contravenție rezultă că fapta a fost comisă la ora 23:00, pe timp de noapte. Este un fapt notoriu acela că indicatoarele rutiere sunt reflectorizante, motiv pentru care, pe timp de noapte, atunci când luminile de întâlnire autoturismelor sunt aprinse, vizibilitatea acestor semne este mărită. Astfel, instanța nu va reține apărarea petentului.
În prezenta cauză, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.02.2015, deși petentului îi revenea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.civ. Astfel, instanța consideră că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Art. 109 H.G. nr. 1391/2006 prevede că, dacă în apropierea unei intersecții este instalat un indicator sau aplicat un marcaj care obligă să se circule într-o anumită direcție, vehiculele trebuie să fie conduse numai în direcția sau direcțiile indicate.
Potrivit art. 100 alin. 1 pct. 3 O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare.
Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 lit. b O.U.G. nr. 195/2002, pentru clasa a II-a de sancțiuni se vor aplica 4 sau 5 puncte-amendă.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 07.02.2015 petentului N. A. N. i s-au aplicat 4 puncte amendă în cuantum de 390 lei (fila 3). Astfel, instanța constată că măsurile aplicate sunt în conformitate cu dispozițiile legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Instanța reține din materialul probator administrat în cauză că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
Mai mult decât atât, agentul constatator i-a aplicat petentului 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege pentru această contravenție, individualizând corect sancțiunea, prin raportare la faptă și la pericolul său.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.02.2015, așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa, urmând a respinge ca neîntemeiată atât plângerea contravențională formulată de către petentul N. A. N. în contradictoriu cu IPJ Suceava, cât și solicitarea sa de a i se restitui suma de 195 lei, achitată prin chitanța nr. 1327/09.02.2015.
În ceea ce privește solicitarea de restituire a cheltuielilor de judecată, dată fiind soluția anterioară, instanța o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul N. A. N. , CNP_, cu sediul ales în Suceava, ..16, ., ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.02.2015 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în ., jud. Suceava ca neîntemeiată.
Respinge cererea de restituire a sumei de 195 lei, reprezentând amenda achitată.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2015.
Președinte,Grefier,
Red. G.A.N./
Tehnored: G.B./
22.05.2015/, 5 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2338/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 818/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
