Plângere contravenţională. Sentința nr. 2799/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2799/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 2799/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2799
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. - E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul Z. D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.01.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2015 sub numărul de dosar_, petentul Z. D. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.01.2015 în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând anularea procesului verbal, în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment.
În motivarea cererii, petentul a arătat că s-a reținut că în data de 21.01.2015, ora 1455 a condus autoturismul societății al cărui administrator este, . SRL, iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe marcajul de culoare verde a semaforului. Petentul a precizat că recunoaște săvârșirea faptei, dar a precizat că pietonul angajat pe trecerea de pietoni nu era hotărât ce să facă, dacă să traverseze sau să lase petentul să treacă cu autoturismul. De asemenea, a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 se impune o reindividualizare a sancțiunii contravenționale aplicate.
Petentul a mai susținut că este administratorul firmei . SRL și se ocupă singur de aprovizionare cu marfă a acestui magazin. De asemenea, a precizat că este singurul întreținător al familiei.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri (filele 6 -8).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, la data de 03.02.2015, petentul a depus la dosar o adresă însoțită de chitanța . nr. 1408 din data de 22.01.2015 în cuantum de 20 lei cu care a făcut dovada timbrării cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (filele 16-17).
La data de 24.02.2015, intimatul a depus întâmpinare, însoțită de o . înscrisuri și CD-ul conținând înregistrarea video (filele 22-33). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivare, intimatul a arătat că, la data de 21.01.2015, în jurul orelor 1455, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă, în sumă de 390 lei, aplicându-i-se, totodată, și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, în baza art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, în ziua de 21.01.2015, în municipiul Suceava, . condus autoturismul marca Mercedes Strinter, albastru, cu numărul de înmatriculare_, iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe marcajul pietonal la culoarea verde a semaforului electric destinat pietonilor, înregistrat cu aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala MAI_.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.01.2015 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petentul Z. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, constatându-se că în data de 21.01.2015, ora 1447, pe . municipiul Suceava, a condus autoturismul marca Mercedes Strinter cu numărul de înmatriculare_, iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, faptă prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.01.2015 a fost semnat de către petent.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.01.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei Z. D. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.01.2015 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele menționate în cuprinsul actului contestat sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul Z. D. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv că în data de 21.01.2015, ora 1447, pe . municipiul Suceava, a condus autoturismul marca Mercedes Strinter cu numărul de înmatriculare_, iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_.
Mai mult, instanța reține că, prin cererea de chemare în judecată, petentul nu a contestat situația de fapt reținută prin procesul verbal, precizând că pietonul nu era hotărât dacă să traverseze sau nu. De asemenea, petentul a precizat că recunoaște săvârșirea faptei.
Față de aceste aspecte, instanța consideră că petentul Z. D. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
În prezenta cauză, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce nu se impune, având în vedere circumstanțele personale ale petentului, respectiv faptul că la dosarul cauzei nu există dovada că acesta a mai fost sancționat pentru astfel de fapte. La individualizarea sancțiunii, instanța va lua în calcul și înregistrarea video depusă la dosar de către intimat, din care rezultă modul de săvârșire a faptei contravenționale, precum și convingerea pe care și-a format-o instanța, în sensul că petentul nu va mai repeta această faptă, chiar și fără aplicarea unei sancțiuni complementare.
Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli, instanța va menține sancțiunea amenzii, înlăturând sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul Z. D. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava și va dispune înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile dispusă prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.01.2015, menținând sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul Z. D., CNP_, cu dom. ales la C.. Av. C. M., cu sediul în mun. Suceava, Calea Unirii f.n. (stație Orizont), jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava.
Înlătură măsura complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile dispusă prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.01.2015.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2015.
Președinte, Grefier,
Timiță O. - E. M. A.
Red. T.O.E./Tehn. M.A.
5ex./ 15.06.2015
| ← Suspendare executare silită. Sentința nr. 2763/2015.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2766/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
