Plângere contravenţională. Sentința nr. 2683/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2683/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 2683/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 2683
Ședința publică din data de 15 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 25.10.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, intervenient fiind H. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intervenientul H. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, pune în discuția părților durata estimată a cercetării procesului.
Intervenientul lasă la aprecierea instanței estimarea duratei procesului.
Instanța estimează durata necesară cercetării procesului la o zi.
Intervenientul arată că se deplasa pe . Metro cu intenția de a merge înspre Lidl, din sens opus venind petentul cu mașina taxi. Pe sensul său de mers de afla un grup de pietoni care avea intenția de a traversa . a redus viteza, moment în care a fost atins din spate de către petent. Intervenientul a arătat că ambii șoferi au oprit pe partea dreaptă a drumului, petentul arătând că nu i-a acordat prioritate în sensul giratoriu, aspect eronat, întrucât lovitura era din spate. Intervenientul a mai arătat că au convenit să rămână acolo petentul urmând a se întoarce cu un echipaj de poliție însă nu s-a mai întors. Intervenientul a fost însă la poliție și l-a reclamat pe intervenient, fiind convocat la sediul poliției unde i-a fost suspendat permisul de conducere pentru nedeclararea incidentului rutier.
Instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, considerând proba cu înscrisuri pertinentă concludentă și utilă soluționării cauzei, o încuviințează pentru ambele părți și respinge proba cu martorul în circumstanțiere solicitată de petent ca inutilă și, constatând probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intervenientul lasă la aprecierea instanței soluționarea plângerii contravenționale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2014, sub nr. de dosar_, petentul M. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 25.10.2014, eliberat de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună anularea actului întocmit.
În motivare, petentul a arătat că la data de 25.10.2014 a fost sancționat întrucât ar fi circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe ., în data de 14.10.2014, ora 18:00, intrând în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe fondul nerespectării distanței în mers.
Petentul a susținut că impactul cu autoturismul marca Dacia L., nr. de înmatriculare_ a fot provocat de către conducătorul acestuia din urmă, din cauza neacordării priorității de stânga în momentul pătrunderii în sensul giratoriu.
Petentul a arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă șoferul celeilalte mașini a refuzat vehement, inclusiv să se prezinte la poliție pentru a înregistra evenimentul.
Ca urmare a sesizării organele abilitate asupra incidentului, agentul de poliție a constatat că vinovat se face petentul.
În drept, petentul a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri (f. 5-7), solicitând administrarea probei testimoniale și a interogatoriului părților. .
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit, inclusiv a sancțiunii aplicate.
Intimatul a arătat că incidentul auto a fost provocat de către petent, întrucât nu a respectat distanța dintre autovehiculele aflate în mers, având în vedere că șoferul autoturismului_ a redus viteza în timp ce se afla în interiorul sensului giratoriu pentru a acorda prioritate de trecere unor pietoni, moment în care a fost tamponat din spate de către autoturismul petentului.
În temeiul art. 583 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri (f. 18-31).
La data de 22.01.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile anterioare (f. 35).
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea petentului, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor formulate de contestator, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanta reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 25.10.2014, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 51 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se următoarea situație de fapt: “În ziua de 14.10.2014, ora 1805, a condus în sensul giratoriu de pe ., auto Dacia L. (…) și urmare a nepăstrării distanței în mers, a tamponat auto (…) condus de H. D. care a redus viteza la trecerea pentru pitoni (…). “
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 25.10.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, după cum nici petentul nu contestă legalitatea actului de sancționare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că petentul, căruia i s-au asigurat toate condițiile exercitării dreptului la apărare, a invocat faptul că în favoarea sa ar opera prezumția de nevinovăție, arătând, totodată că, de fapt,intimatul este acela care nu i-a acordat prioritate atunci când a intrat în sensul giratoriu.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO, prin luare în considerare a adresabilității generale a normelor incidente, a scopului sanțiunilor aplicate (preventiv și punitiv și nu reparatoriu) și a posibilității ca prin cumularea punctelor de penalizare petentului să îi fie suspendat dreptul de a conduce.
Pe cale de consecință, instanța, punând în balanță prezumția de veridicitate a procesului-verbal ca act administrativ și prezumția de nevinovăție a unei persoane față de care s-a formulat o acuzație în materie penală, apreciază că aceasta din urmă prevalează.
Este adevărat că în sarcina petentului operează prezumția de nevinovăție, însă nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de contravenție, acesta fiind totuși un act încheiat de către un agent al statului.
Cu privire la raportul dintre cele două prezumții, instanța consideră că fundamentală este, nu negarea prezumției de veridicitate a procesului verbal, ci asigurarea condițiilor necesare exercitării dreptului petentului de a proba contrariul celor consemnate în procesul verbal.
Or, instanța reține că petentul, deși a înțeles să conteste temeinicia procesului verbal, nu a înțeles să și probeze netemeinicia acestuia, în condițiile în care, prin prisma art. 10 și art. 249 Cod procedură civilă, acesta are sarcina probei.
Petentul a solicitat proba cu un martor în circumstanțieire, pe care instanța a respins-o ca inutilă și proba cu înscrisuri.
Or, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal nu indică o situație de fapt contrară.
Un prim aspect pe care instanța îl reține este acela referitor la poziția subiectivă a petentului față de evenimentul rutier în care a fost implicat (fapt necontestat de acesta). Deși în plânege petentul face referire la faptul că celălalt autovehicul prezintă urme vizibile pe partea stângă lateral spate, fiind astfel cert că nu l-a lovit în spate, în declarația dată la Poliție (fila 24) acesta a precizat că celălalt autovehicul are o zgârietură pe partea stângă lateral circa 15 cm și în spate stânga 5 cm. Mai mult, chiar în lipsa unei expertize de specialitate, susținerile petentului în sensul că autovehiculul condus de intervenient ar fi intrat cu viteză în intersecție nu sunt veridice. Acestea sunt infirmate de impactul relativ redus al coliziunii și de urmele de impact descrise de petent în declarația dată la Poliție.
În aceste împrejurări, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși, potrivit art. 10 și art. 249 Cod procedură civilă, lui îi revenea această sarcină), instanța constată că actul constatator a fost în mod temeinic încheiat.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Astfel, în ceea ce privește fapta constând în nerespectarea regulilor privind păstrarea distanței în mers, se impune a fi avut în vedere că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice.
Prin urmare, în considerarea acestor aspecte, instanța va respinge plângerea contravențională, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M., CNP_, domiciliat în Suceava, .. 3, ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 25.10.2014, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.05.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/08.09 .2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2627/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2682/2015.... → |
|---|
