Plângere contravenţională. Sentința nr. 2968/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2968/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 2968/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2968
Ședința publică din data de 27 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M.
Grefier: C. A.
La ordine, judecarea cauzei civile având ca obiect “plângere contravențională” formulată de petenta S. A. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.08.2014 de Poliția municipiului Suceava, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava – prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petenta S. A. D., lipsă fiind reprezentantul intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, relațiile solicitate Inspectoratului de Poliție Județean Suceava – C. juridic.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează durata cercetării procesului la o zi, apreciind că la termenul de astăzi cauza poate fi soluționată.
În temeiul art. 258 alin. 1 coroborat cu art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului și, potrivit dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta S. A. D. solicită admiterea plângerii, și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Potrivit art. 394 Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe la data de 16.09.2014 și înregistrată sub nr._ din aceeași dată, petenta S. A. - D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 23.08.2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție, deoarece este nevinovată, și, în subsdidiar, transformarea sancțiunii amenzii în avertisment.
În motivarea cererii, petenta a arătat că în seara zilei de 23.08.2014 concubinul cu care locuiește de aproximativ 5 ani de zile a venit la domiciliul ei sub influența băuturilor alcoolice și a început scandal, motiv pentru care la ora 20,35 petenta a solicitat ajutorul unui echipaj de poliție sunând pe numărul de telefon fix al Secției de Poliție din Burdujeni. După plecarea echipajului, concubinul a început din nou scandalul, lovind-o, motiv pentru care petenta a solicitat un alt echipaj de poliție sunând la 112.
A mai arătat că nu poate achita amenda, deoarece are o minoră în întreținere și un salariu minim pe economie, precum și faptul că nu a avut cunoștință de amendă, procesul verbal găsindu-l joi dimineață pe data de 11.09.2014, în cutia poștală, fără plic.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar copia procesului verbal contestat, certificatul de naștere al fiicei sale și a cărții de identitate (filele 4-6 dosar).
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (chitanța . nr._/08.12.2014, fila 11 dosar).
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.01.2015 (filele 15-16 dosar), intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 23.08.2014, numita S. A. – D. a fost sancționată contravențional conform OUG nr. 34/2008 pentru fapta prevăzută de art. 32 alin.1 lit. b și sancționată de art. 32 alin. 1 din același act normativ cu amendă cuprinsă între 500 lei și 1000 lei, stabilindu-se o sancțiune în cuantum de 500 lei, constând în aceea că la data de 23.08.2014, orele 20,50, petenta a sunat la serviciul SNUAU 112 pe motiv că numitul Ș. S. C., concubinul petentei, provoca scandal la domiciliu.
La fața locului, s-a constat că atât petenta cât și concubinul ei sunt în stare de ebrietate, iar petenta nu ar fi avut motiv să apeleze la numărul de urgență 112.
S-a mai arătat că la nivelul Secției de Poliție Burdujeni, petenta este cunoscută ca o persoană care pe fondul consumului de alcool provoacă scandal, tulbură ordinea și liniștea publică, face sesizări neîntemeiate fapt pentru care a fost avertizată verbal în repetate rânduri de către lucrătorii secției de poliție.
În drept, intimatul a invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus la dosar înscrisuri, respectiv raportul agentului constatator, fila 2.
În conformitate cu art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petenta S. A. - D. a formulat răspuns la întâmpinare, la data de 05.02.2015, solicitând anularea procesului verbal contestat, menționând că nu este consumatoare de băuturi alcoolice.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosar în copie certificată dovada comunicării procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.08.2014, filele 42-43 dosar.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, în conformitate cu art. 258 coroborat cu art. 255 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/23.08.2014, petenta S. A. - D. a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 32 alin. 1 lit. b din OUG nr. 34/2008, faptă sancționată de art. 32 alin. 1 din OUG nr. 34/2008, cu amendă în valoare de 500 lei.
S-a reținut că, la data de 23.08.2014, petenta a fost sancționat cu amendă de 500 lei, deoarece în ziua respectivă, ora 20,50, a sesizat serviciul SNUAU 112 pe motiv că concubinul său, numitul Ș. S. C. provoca scandal la domiciliu.
Procesul verbal . nr._ nu a fost semnat de către petentă, fiind întocmit în lipsa acesteia.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, actualizată privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 23 august 2014, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei S. A. - D. a fost descrisă suficient de bine pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Constatând legalitatea procesului verbal, instanța va analiza temeinicia acestuia, iar, sub acest aspect reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de temeinicie cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul normelor privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petenta S. A. - D. a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, și apreciază că faptele menționate în cuprinsul actului contestat sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, susținerile petentei că este nevinovată și că nu a sunat fără un motiv întemeiat la serviciul SNUAU 112 nu sunt suficiente, atâta timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal într-un mod superficial, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 32 alin. 1 lit. b din OUG nr. 34/2008 sancționată de art. 32 alin. 1 din același act normativ, prin aceea că a sunat la serviciul SNUAU 112, pe motiv că numitul Ș. S. C., concubinul petentei ar fi provocat scandal la domiciliu. Din acest motiv, contravenientei i s-a aplicat o sancțiune contravențională în cuantum de 500 lei.
Cum, în urma probatoriului administrat la solicitarea petentei, respectiv proba cu înscrisurile depuse la dosar, se constată că nu a putut fi răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat, instanța consideră că fapta reținută în sarcina petentei există și că aceasta constituie contravenția prevăzută de art. 32 alin. 1 lit. b din OUG nr. 34/2008 și sancționată de art. 32 alin. 1 din același act normativ.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petenta S. A. D. se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, din înscrisurile depuse la dosar, instanța reținând că pericolul social al faptei prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008 este unul ridicat.
În consecință, instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii contravenționale în cuantum de 500 lei, pentru a responsabiliza petenta cu privire la consecințele încălcării prevederilor legale referitoare la apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112.
Așa fiind, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta S. A. - D. împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 23.08.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, formulată de petenta S. A. - D., CNP_, domiciliată în municipiul Suceava, . nr. 20, jud. Suceava, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.08.2014 încheiat I.P.J. Suceava – Poliția municipiului Suceava, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca nefondată.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
Președinte, Grefier,
F. M. C. A.
Red.F.M.
Tehnored.C.A.
2 ex./19.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2966/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2955/2015. Judecătoria... → |
|---|
