Plângere contravenţională. Sentința nr. 3763/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3763/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3763/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3763
Ședința publică din data de 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petentul C. N. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 5.01.2015 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 iunie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.01.2015, sub nr. de dosar_, petentul C. N. a formulat contestație împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.01.2014, de I.P.J. Suceava, prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție și restituirea permisului de conducere.
În motivare, petentul a arătat că, în ziua de 05.01.2014, în timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, pe D.N.17, a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit viteza legală prin localitate având 104 km/h. A fost sancționat cu 15 puncte amendă în valoare de 731,25 și reținerea permisului de conducere.
Petentul a arătat că nu a depășit viteza legală, iar acuzația agentului de poliție este nefondată. Din cuprinsul procesului verbal nu rezultă că a depășit viteza în localitate, ci pe DN 17 km 241 + 300, deci în afara localității, unde viteza legală este de 90 km/h. De asemenea, constatarea contravenției a fost făcută din mers, situație în care aparatul poate da erori, a fost urmărit de echipajul de poliție circa 2 km, a stat în spatele său și a mers regulamentar cu viteza din afara localității și l-au oprit după 1,2 km, astfel încât a tras concluzia că a fost vânat de agenții de circulație, aceștia de fapt având aceeași viteză cu a sa.
Petentul nu și-a întemeiat cererea în drept.
În dovedire, a depus la dosar în copie, următoarele documente: procesul verbal contestat (fila 4) și poze cu indicatorul de viteză în porțiunea de drum unde s-a constatat contravenția (filele 5, 6).
La data de 13.02.2015, petentul a formulat precizări, prin care a indicat temeiul de drept al plângerii contravenționale formulate, respectiv dispozițiile art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 24 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Petentul a anexat la precizările formulate, în copii conforme cu originalul, următoarele documente: comunicare adresă emisă la 30.01.2015 și plic corespondență; proces – verbal de contravenție și plic corespondență cu aviz de primire; plângere contravențională și planșe foto (8 bucăți) cu șoseaua DN17, de la km 239 – km 241, cu indicatoarele cu limitare de viteză (filele 15, 16, 19-28).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei achitată la Primăria oraș Broșteni, jud. Suceava, cu chitanța . nr. 948 din 06.02.2015 (fila 17).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și, pe cale de consecință, să se mențină sancțiunile stabilite de către agentul constatator, în actul sancționator contestat.
În motivare, intimatul a arătat că prin procesul – verbal de constatare a contravențiilor întocmit de către agentul constatator, la data de 05.01.2015, petentul a fost sancționat cu 15 puncte – amendă, respectiv 1462,5 lei (cu posibilitatea achitării sumei de 731,5 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzilor prevăzute de actul normativ, în două zile lucrătoare) și cu sancțiunea complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum pe care circula, precum și pentru faptul că, în momentul opririi pentru control, nu avea asupra sa permisul de conducere.
A arătat intimatul că, conform mențiunilor efectuate de către agentul constatator în actul sancționator întocmit petentului, acesta, la data de 05.01.2015, ora 15:35, a fost înregistrat cu aparatul radar în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 17, la km 240 + 300 m, pe direcția de circulație Gura Humorului – Suceava, cu viteza de 104 km/h (+54 km/h), pe un sector de drum pe care limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h, restricție instituită prin indicator rutier cu această semnificație. Nerespectarea regimului legal de viteză de către petent a fost constatată cu cinemometrul, tip „Python II”, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, conform dispozițiilor art. 121 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul a precizat că, cealaltă contravenție (lipsa permisului de conducere) a fost constatată direct de către agentul constatator – funcționar învestit cu exercițiul autorității de stat, în concordanță cu prevederile art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
A menționat intimatul faptul că, cinemometrul tip „Python II”, montat pe autospeciala cu nr._ este un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, pentru care autoritatea competentă, în urma verificării periodice, a emis Buletinul de verificare metrologică nr._ din 03.03.2014, cu valabilitate de un an. Radarul (cinemometrul) „Python II” calculează cu acuratețe viteza vehiculelor – țintă și viteza autovehiculului de patrulare; acesta poate opera atât din mișcare cât și din staționar, pe ambele sensuri de circulație, având drept principiu de măsurare efectul Doppler. La data și ora menționate în procesul – verbal de constatare a contravențiilor, aparatul radar era setat în modul de operare „în mișcare”, măsurând vitezele vehiculelor care circulau în același sens cu autovehiculul de patrulare și era deservit chiar de către agentul constatator, care deține atestat de operator pentru cinemometrele de acest tip, aflate în dotarea I.P.J. Suceava.
De asemenea, intimatul a precizat că apreciază faptul că agentul constatator a efectuat corect descrierea, respectiv încadrarea juridică, a contravențiilor săvârșite de petent, sancțiunile aplicate sunt în limitele legale, iar actul sancționator a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale privind condițiile de fond și formă.
Intimatul a învederat că gravitatea faptei săvârșite de petent, care a pus astfel în primejdie siguranța circulației și care, cu bună știință, a ignorat întreaga campanie ce se desfășoară permanent pe șoselele țării, în vederea diminuării numărului de accidente rutiere, produse pe fondul vitezei nelegale sau neadaptate la condițiile de drum.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 – 208 Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1391/2006, Norma de metrologie legală NML 021 – 05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” din 23.11.2005, modificată prin Ordinul nr. 187/2009 și O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedire, intimatul a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, următoarele documente: Buletinul de verificare metrologică nr._ din 03.03.2014, emis pentru cinemometrul „Python II”, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, în urma verificării metrologice periodice a acestuia; atestatul de operator radar aparținând agentului constatator; CD-R cu înregistrarea vitezei autoturismului condus de petent; adresa Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Iași – răspuns la solicitarea Serviciului Rutier Suceava – prin care se precizează poziția kilometrică/metrică exactă la care este instalat indicatorul „Limitare de viteză” (50 km/h), existent în zona km 240, partea dreaptă (filele 34-37).
În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (2) Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 27.03.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată inițial și anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.01.2015; cu cheltuieli de judecată.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video a abaterii reținute în sarcina petentului, respectiv CD-ul nr. 91/15.06.2015 (fila 54).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 05.01.2015 petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum total de 1.462,5 lei, precum și cu sancțiunea complementară constând în suspendara dreptului de a conduce pentru 90 de zile, constatându-se că în data respectivă, ora 1535, pe DN 17 km 240+300m, în zonă cu limitare de viteză la 50 km/h, a condus auto cu nr._ din direcția Gura Humorului spre Suceava cu viteza de 104 km/h în zonă de limitare a vitezei la 50 km/h (+54 km/h) măsurată cu aparatul R. Python (…) De asemenea, nu avea asupra sa permisul de conducere. Faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, art. 147 pct.1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient, purtând mențiunea conform căreia acesta refuză să semneze și semnătura unui martor asistent.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 05.01.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006- conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Contravenientul a fost sancționat potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e pct. 3 din același act normativ - Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile (…) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Petentul nu a formulat critici referitoare la legalitatea procesului-verbal, precizând doar că situația de fapt nu corespunde adevărului, făcând apărări ciu privire la viteza avută, locul înregistrării vitezei, marja de eroare a cinemometrului.
Cât privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Instanța reține că petentul, căruia i s-au asigurat toate condițiile exercitării dreptului la apărare, a invocat faptul că nu ar fi avut viteza menționată în procesul-verbal, că nu a fost înregistrat în localitate și că trebuie aplicată o marjă de eroare a cinemometrului.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO, în principal prin luarea în considerare a gravității sancțiunii aplicate acestuia, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile.
Pe cale de consecință, instanța, punând în balanță prezumția de veridicitate a procesului-verbal ca act administrativ și prezumția de nevinovăție a unei persoane față de care s-a formulat o acuzație în materie penală, apreciază că aceasta din urmă prevalează.
Este adevărat că în sarcina petentului operează prezumția de nevinovăție, însă nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de contravenție, acesta fiind totuși un act încheiat de către un agent al statului.
Cu privire la raportul dintre cele două prezumții, instanța consideră că fundamentală este, nu negarea prezumției de veridicitate a procesului verbal, ci asigurarea condițiilor necesare exercitării dreptului petentului de a proba contrariul celor consemnate în procesul verbal.
Or, instanța reține că petentul, deși a înțeles să conteste temeinicia procesului verbal, nu a înțeles să și probeze netemeinicia acestuia, în condițiile legii.
În plus, instanța constată că aspectele menționate în procesul verbal sunt confirmate de înregistrarea video depusă la dosar și faptul că intimatul a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică a aparatului radar care a înregistrat viteza petentului, aspect care certifică rezultatul înregistrării. (a se vedea filele 25-28)
Înregistrarea video confirmă faptul că petentul a circulat cu viteza de 104 km/h într-o zonă în care limita de viteză era de 50 km/h.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006, instanța reține că petentul nu a contestat-o, aceasta fiind astfel consemnată într-un act care beneficiază de prezumția de temeinicie, deci temeinică.
Având în vedere că petentul a condus autoturismul cu o viteză de 104 km/h în zonă cu limitare de viteză la 50 km/h și că nu avea asupra sa documentele persoanle și ale autovehiculului, fapte ce rezultă din probele administrate în cauză, și având în vedere și faptul că în cauză nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că forța probantă a procesului verbal . nr._ din 28.02.2015 nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că apărările petentului refritoare la faptul că nu ar fi circulat în localitate sunt irelevante, de vreme ce nici nu a fost sancționat pentru că ar fi circulat cu viteză în localitate. Susținerile conform cărora, fiind în afara localității, limita de viteză era de 90 km/h sunt neîntemeiate, acestea omițând faptul că există zone în afara localității în care viteza legală să fie situată și sub limita de 90 km/h.
Astfel, concludent este în cauză și răspunsul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Iași, în sensul că pe DN 17, la km 240+276 m, pe sensul de mers Gura Humorului-Suceava, este instalat un indicator rutier ce impune limitarea vitezei la 50 km/h – petentul fiind sancționat tocmai pentru nerespectarea interdicției impuse de acest indicator imediat după începerea razei de acțiune a acestuia.
În ceea ce privește marjele de toleranță a înregistrărilor, instanța reține că Normele de metrologie legală NML 021-05 referitoare la cinemometre conțin într-adevăr referiri la „erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei”. Însă, interpretarea coroborată a normelor relevă concluzia conform căreia cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele (erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei fiind cerințe metrologice ) se impun a fi îndeplinite pentru introducerea pe piață, punerea în funcțiune sau utilizarea în măsurările de interes public (art. 1.2 din Norme).
Astfel, numai după demonstrarea conformității cinemometrului cu cerințele metrologice și tehnice, este posibilă atestarea legalității acestuia care se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea buletinelor de verificare metrologică (art. 5.1 și 5.2 din Norme). Or, odată admis la verificarera metrologică, înseamnă că cinemometrul îndeplinește cerințele metrologice și tehnice, în sensul că la data verificării nu dădea erori în afara limitelor prevăzute de norme. Însă, după verificarea metrologică, viteza înregistrată de cinemometru este întocmai viteza de deplasare a autovehiculului înregistrat.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța reține că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Astfel, în ceea ce privește fapta constând în depășirea vitezei regulamentare de circulație, se impune a fi avut în vedere faptul că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice.
Instanța reține, de asemenea, viteza cu care petentul a depășit limita legală, 54 km/h și faptul că acesta a fost sancționat pentru un concurs de contravenții, aspect ce relevă un pericol social sporit.
Instanța va menține, pe cale de consecință, sancțiunile aplicate de către agentul constatator ca fiind legale și proporționale cu pericolul concret al faptelor petentului.
Prin urmare, dat fiind cele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea formulată, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. N. CNP-_ domiciliat în orașul Broșteni, .. 92, județul Suceava, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 05.01.2015, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava cu sediul în Suceava, .. 9, județul Suceava, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.07.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/30.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3757/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3056/2015.... → |
|---|
