Plângere contravenţională. Sentința nr. 3757/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3757/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 3757/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3757
Ședința publică din data de 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petenta . Ilișești împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 06.06.2014 întocmit de intimata Direcția Generală Antifraudă Fiscală Suceava.
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 iunie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amânată pentru data de 02.07.2015 și, ka data de 02.07.2015, pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2014, sub nr. de dosar_, petenta .., prin administrator A. M. C., a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală Direcția Regională Antifraudă Suceava, prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 06.06.2014 și exonerarea de la plata amenzii aplicate. În subsidiar, petenta a solicitat ca, în cazul în care se va aprecia că fapta reținută în sarcina sa întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 10 lit. c din OUG 28/1999 republicată, să se constate că aceasta nu prezintă gradul de pericol care să justifice o sancțiune atât de severă, motiv pentru care a solicitat să fie înlocuită cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că, la 06.06.2014 a avut loc un control la societatea .. Ilișești, desfășurat de inspectori antifraudă din cadrul Direcției Antifraudă Suceava. Cu ocazia acestui control, nedescoperindu-se nimic în neregulă, a fost solicitată să pună la dispoziția agenților casa de marcat. A explicat că deține casa de marcat fiscalizată în categoria „Ambulant” (întrucât societatea .. Ilișești are relații comerciale doar cu societăți comerciale, serviciile fiind facturate cu facturi fiscale și nu cu persoane fizice). A arătat că întreaga activitate se bazează pe convenții încheiate de agenți de vânzări care încheie contracte cu parteneri la sediile acestora și, evident au nevoie de casă de marcat ambulantă.
A mai arătat petenta faptul că toate bonurile emise, conform raportului X al casei, însumează doar aproximativ 60 RON și au fost înregistrate în contabilitate. Ultimul bon fiscal a fost emis la jumătatea anului trecut, majoritatea covârșitoare a activității fiind facturată cu facturi fiscale.
De asemenea, a explicat agenților constatatori că la sediul firmei nu se lucrează cu clienți persoane fizice, nu se emit bonuri fiscale, nu este amplasată firmă la stradă iar întreaga activitate este bazată pe agenți de vânzare care fac activități de teren. Pentru activitățile comerciale desfășurate a emis documente fiscale – facturi fiscale iar pentru activități desfășurate în afara sediului/punctului de lucru – respectiv – traduceri orale a emis bonuri fiscale.
Petenta a menționat că, având în vedere faptul că deține casă de marcat, fiscalizată, a utilizat-o ori de câte ori a fost necesar, a înregistrat în contabilitate operațiunile, apreciind că fapta reținută în sarcina sa nu există și sancțiunea aplicată este nejustificată.
În subsidiar, petenta a solicitat să se observe că sancțiunea aplicată este evident disproporționată în raport de gravitatea faptei reținută în sarcina sa. A arătat că deține casă de marcat fiscalizată, lucrează preponderent cu societăți comerciale cărora le emite facturi fiscale și nu bonuri iar situațiile de excepție când desfășoară activități de traduceri orale au fost foarte puține, a emis bonuri fiscale, sumele au fost mici și au fost înregistrate în contabilitate.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 31, 32 din O.G. 2/2001.
În dovedire, petenta a depus la dosar în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri (filele 6-27).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 38).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că, în data de 06.06.2014, urmare a unui control operativ și inopinat efectuat la punctul de lucru al . situat în localitatea Suceava, . nr. 47, ., unde societatea desfășoară activitatea de prestări servicii „traduceri scrise și orale”, CAEN 7430. Inspectorii antifraudă au constatat că aparatul de marcat electronic fiscal cu . SV_ emite bonuri fiscale fără respectarea prevederilor art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată.
Astfel, din verificarea raportului X emis de aparatul de marcat, s-a constatat că acesta nu are înscris adresa punctului de lucru pe bonul fiscal, la această rubrică apărând înscris sintagma „AMBULANT”.
Intimata a mai arătat faptul că, pentru neînscrierea tuturor datelor prevăzute la art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999, republicată, art. 10 lit. c din același act normativ prevede că această faptă constituie contravenție și potrivit art. 11 alin. 1 lit. a se sancționează cu amendă de la 2.000 de lei la 4.000 lei. În raport de prevederile legale incidente în cauză, inspectorii antifraudă au aplicat societății reclamante o amendă contravențională în cuantum de 2.000 de lei.
A precizat intimata faptul că, pentru individualizarea sancțiunii principale a amenzii contravenționale, s-a avut în vedere caracterul continuat al conduitei ilicite a contribuabilului, care a emis bonuri fiscale cu date incomplete.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, intimata a arătat că apreciază această cerere ca fiind neîntemeiată, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite.
A arătat intimata că măsura aplicării amenzii este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative. Or, înlăturarea acestei măsuri favorizează agentul economic care a încălcat prevederile legale, în speță de către ., față de un alt agent economic care respectă întocmai dispozițiile OG nr. 28/1999 republicată. Faptele de genul celor reținute în sarcina petentei pot avea un caracter repetitiv, existând riscul ca numai o parte dintre acestea să fie descoperite.
Intimata a menționat că sancțiunea contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul – verbal. În acest sens, a arătat că valoarea maximă a amenzii este de 4.000 lei, iar echipa de control, raportându-se la complexitatea activității societății verificate și gradul de pericol social al faptei săvârșite, în mod corect a aplicat amenda în cuantum minim, respectiv 2.000 lei.
În drept, intimata a invocat art. 205 Cod procedură civilă, OG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF.
În dovedire, intimata a depus la dosar în copii conforme cu originalul, înscrisuri (filele 51-53).
La termenul de judecată din data de 07.11.2014, instanța a rectificat citativul în sensul că intimat este Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Suceava.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar la solicitarea petentei, a fost audiat în calitate de martor numitul U. G. D. (fila 100).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 06.06.2014 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999 cu cu amendă în cuantum de 2.000 lei. (fila 6)
În sarcina petentei s-a reținut că „agentul economic desfășoară activitatea de prestări servicii „traduceri scrise și orale” CAEN 7430 prin punctul de lucru aparținând persoanei juridice situat în localitatea Suceava, . nr. 47, .. C, . verificărilor efectuate la punctul de lucru s-a constatat faprul că societatea deține aparat de marcat electronic fiscal marca Excel SM . sub nr. (…) precum și listă de prețuri afișată privind serviciile prestate. Din verificarea raportului „X” emis de aparatul de marcat s-a constatat că acesta nu are înscrisă adresa punctului de lucru pe bonul fiscal. La această rubrică apare înscrisă sintagma „Ambulant”. Prin fapta descrisă considerăm că au fost încălcate prevederile art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999.”
Conform dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Instanța constată că este competentă conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, locul săvârșirii faptei imputate fiind localitatea Suceava, iar plângerea a fost depusă în termen legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul legalității, în privința contravenției reținute în sarcina petentei, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, . nr._ din data de 06.06.2014, a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța apreciază, de asemenea, că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.
Instanța reține și faptul că petenta nu a formulat critici cu privire la legalitatea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, cu privire la contravențiile reținute în sarcina petentei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că față de petentă a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO, prin luare în considerare a adresabilității generale a normelor incidente și a scopului sanțiunilor aplicate (preventiv și punitiv și nu reparatoriu). Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, ca act administrativ, este diminuată în raport de prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta.
Pe cale de consecință, instanța, punând în balanță prezumția de veridicitate a procesului-verbal ca act administrativ și prezumția de nevinovăție a unei persoane față de care s-a formulat o acuzație în materie penală, apreciază că aceasta din urmă prevalează.
Este adevărat că în sarcina petentei operează prezumția de nevinovăție, însă nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de contravenție, acesta fiind totuși un act încheiat de către un agent al statului.
Cu privire la raportul dintre cele două prezumții, instanța consideră că fundamentală este, nu negarea prezumției de veridicitate a procesului verbal, ci asigurarea condițiilor necesare exercitării dreptului petentului de a proba contrariul celor consemnate în procesul verbal.
În exercitarea dreptului său la apărare, petenta, care a beneficiat de serviciile unui apărător, a invocat faptul că ar avea relații comerciale doar cu societăți comerciale, serviciile fiind facturate doar cu facturi fiscale, arătând și că unele activități, desfășurate în afara sediului firmei, implică emiterea de bonuri fiscale. A arătat, totodată, că toate bonurile fiscale emise au fost înregsitrate în contabilitate și însumează o valoare de doar 60 lei.
Instanța reține caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de societatea petentă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999, bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.
Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 28/1999 (în forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbla de contravenție), constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…) c) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1).
Or, analizând înscrisul de la fila 51 și înscrisurile atașate plânegerii formulate, instanța reține că la rubrica „punct de lucru”, într-adevăr apare mențiunea „ambulant”. De asemenea, instanța reține că petenta nici nu contestă acest aspect, invocând în mod implicit faptul că prin mențiunea „ambulant”, față de specificul activității desfășurate, nu ar fi încălcate dispozițiile legale.
Or, dispozițiile legale a căror încălcare a fost constatată sunt suficient de clare în sensul obligativității mențiunii referitoare la adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal, fără a se face vreo deosebire în funcție de natura activității desfășurate ori de modul concret de organizare și desfășurare a acesteia. De altfel, martorul ascultat în cauză, U. G. D., angajat al societății petente în perioada controlului, a declarat că deținea o casă de marcat în mașină pentru situația în care o persoană fizică solicita un serviciu de traducere și trebuia emis bon fiscal (fila 100). Sunt netemeinice, așadar, susținerile petentei în sensul desfășurării activității în cadrul unor relații comerciale exclusiv cu persoane juridice.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că petenta nu a probat o situație contrară aceleia descrise în procesul-verbal contestat, acesta fiind încheiat în mod temeinic.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, care permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - instanța apreciază că se impune reidividualizarea sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”).
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța apreciază că nu s-a realizat o corectă individualizare a acesteia față de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea aplicată nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, instanța reține că, potrivit înscrisului de la fila 51, ulterior fiscalizării, petenta ar fi emis un număr de 6 bonuri fiscale, a căror valoarea cumulată este de 40 lei (și TVA 7.54 lei). Instanța reține și faptul că petenta nu a fost sancționată pentru că nu ar fi făcut nicio mențiune referitoare la adresa punctului de lucru, ci pentru că ar fi făcut o mențiune eronată, în sensul că în loc de adresa punctului de lucru unde a fost găsit aparatul de marcat s-a menționat „ambulant”. Însă, instanța apreciază că nu se poate face abstracție de faptul că această mențiune este în concordanță cu documentația anterioară cu privire la aparatul de marcat, în care, referitor la punctul de lucru se face aceeași mențiune, „ambulant”. Or, inclusiv în declarația de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal (înregistrată la organele fiscale în februarie 2012) și în adresa organelor fiscale prin care societatea petentă a fost informată cu privire la numărul de ordine primit de aparatul de marcat în registrul de evidență ținut de organele fiscale (tot din februarie 2012), apare mențiunea că instalarea acestuia și înregistrarea acestuia s-au realizat pentru punctul de lucru identificat ca „ambulant”. Astfel, societatea petentă nu a operat nicio modificare cu privire la acest element față de momentul la care înseși organele fiscale au înregistrat aparatul de marcat în evidența lor inclusiv cu această mențiune.
Instanța are în vedere și faptul că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că petenta ar mai fi fost anterior sancționată pentru fapte de natură similară.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.06.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta .. C.U.I. J_ cu sediul în loc. Ilișești, nr. 813 și punct de lucru în mun. Suceava, . nr. 47, ., prin administrator A. M. C. CNP –_ domiciliată în mun. Suceava, .. 18, ., ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava cu sediul în localitatea Șcheia, .. Suceava.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.06.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Atrage petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.07.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/14.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3762/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3763/2015.... → |
|---|
