Plângere contravenţională. Sentința nr. 3398/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3398/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 3398/2015
Dosar nr._ - pl. contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 3398
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - B. L. M.
Grefier - S. E. C.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petentul C. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 din 13.01.2015 emis de intimata ., jud. Suceava.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 4 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului petentului să depună la dosar o . înscrisuri, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 18 iunie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 02 februarie 2015, sub nr._, petentul C. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1/13.01.2015 încheiat de către intimata ., solicitând instanței să dispună înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 de lei cu sancțiunea „avertismentului”.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, împreună cu soția sa, deține autorizația de construcție nr. 9/20.01.2012 pentru edificarea unui imobil – casă de locuit, amplasat pe ., .. La terminarea lucrărilor de construire, raportat la disp. art. 37 din Legea nr. 50/1991, a solicitat comisiei de recepție din cadrul Primăriei Șcheia să verifice imobilul în vederea întocmirii procesul verbal de recepție, motiv pentru care, în data de 29.09.2014, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat modificarea amplasamentului inițial al construcției menționat în documentația tehnică, refuzându-se, astfel, întocmirea procesului verbal de recepție.
Deosebit de aceasta, a precizat petentul că ulterior, la începutul anului curent, a fost întocmit procesul – verbal de contravenție nr. 1 din 13.01.2014 prin care i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 3000 de lei în temeiul art. 26 alin. 2 lit. b din Legea nr. 50/1991.
Față de acestea, petentul a menționat că recunoaște fapta contravențională reținută în actul sancționator și regretă săvârșirea acesteia, însă consideră că sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amendă în valoare de 3000 de lei, este prea drastică în raport de circumstanțele în care s-a săvârșit fapta contravențională, sancțiunea avertismentului fiind mai aproape de pericolul social scăzut al faptei contravenționale.
De asemenea, petentul a apreciat că fapta contravențională reținută în sarcina sa este caracterizată de un pericol social scăzut, deoarece chiar dacă amplasamentul inițial al construcției a fost modificat, acesta nu prejudiciază vreo persoană. Amplasamentul a fost modificat în sensul în care acesta a fost deplasat pe lungimea terenului pe care a fost construit iar nu pe lățime, astfel încât construcția se află în mod exclusiv pe terenul proprietate personală iar toate servituțile de vecinătate sunt pe deplin respectate. A mai arătat petentul că el nu a mai fost sancționat contravențional în alte ocazii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri ( f. 5-9).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 de lei.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a reiterat temeiurile de fapt și de drept care au dus la sancționarea petentului, solicitând respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată.
În motivare, intimata a arătat că susținerile petentului nu sunt întemeiate, întrucât, din verificările efectuate, rezultă că măsura dispusă de agentul constatator este legală, încălcându-se prevederile art. 26 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 50/1991, motiv pentru care s-a dispus sistarea lucrărilor și . altă autorizație de construcție.
De asemenea, intimata a arătat că petentul nu a achitat încă amenda contravențională aplicată și nu a intrat în legalitate în privința construcțiilor realizate prin obținerea altei autorizații de construcție.
În susținere, intimata a depus la dosar o . înscrisuri ( f. 26-28).
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 emis la data de 13.01.2015 întocmit de către intimata .>prin primar, petentul C. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 de lei, constatându-se că acesta a modificat amplasamentul autorizat pentru construcția locuință situată în localitatea Șcheia, sat Șcheia, . în baza autorizației de construire nr. 9/20.01.2012.
Prin același proces-verbal, s-a dispus sistarea imediată a lucrărilor de construire și . altă autorizație de construire, în condițiile legii.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 emis la data de 13.01.2015, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, existând un caz de nulitate absolută ce ar putea fi invocat și din oficiu.
Instanța amintește faptul că prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 stabilesc elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare a unei contravenții, și anume: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Art. 17 al aceluiași act normativ stabilește cazurile de nulitate expresă, când vătămarea nu trebuie dovedită, permițându-se, eventual, doar răsturnarea prezumției existenței unei vătămări. Cazurile de nulitate expresă prevăzute de lege fac referire la lipsa următoarelor mențiuni: numele și prenumele contravenientului, denumirea sau sediul acestuia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
De asemenea, instanța reține că fapta contravențională în materie de urbanism-construcții, are o anumită specificitate în comparație cu alte fapte contravenționale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. Or, în raport cu această modalitate specifică de săvârșire a faptei, care îi imprimă un caracter continuu, astfel cum este reglementat de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcției finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 31 din Legea nr. 50/1991.
De aceea, este evident, că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, urmând însă ca în procesul verbal să se menționeze expres acest aspect, iar în cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, aceasta trebuind, de asemenea, menționată expres în procesul verbal, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care este operant în această ipoteză. Prin urmare, în cazul construcțiilor finalizate, de la data terminării construcției trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991.
Instanța reține că art. 31 din Legea nr. 50/1991 stabilește, ca moment de începere al termenului de prescripție, data săvârșirii faptei, aspect cu privire la care trebuie avute în vedere și art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 care reglementează contravențiile continue, precum și decizia nr. VII/2000 a fostei Curți Supreme de Justiție. De asemenea, trebuie avută în vedere și necesitatea unei interpretări atât logice, cât și sistematice a art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, în sensul că, în cazul unor astfel de construcții, care deci nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate în cartea funciară, sancțiunile prevăzute de lege se pot aplica doar pe durata termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991. O interpretare contrară ar conduce la soluția absurdă a imprescriptibilității contravenției în discuție, ceea ce ar fi neconform cu principiile ce guvernează materia răspunderii în general și ar duce și la ignorarea art. 31, care nu ar mai avea astfel niciun fel de relevanță juridică.
Din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 emis la data de 13.01.2015, instanța reține că agentul constatator a menționat că pe data de 29.09.2014, în urma cererii adresate de numitul C. C. pentru recepția lucrărilor de construire locuință parter, executate în localitatea Șcheia, sat Șcheia, ., în baza autorizației de construire nr. 9 din 20 ianuarie 2012, a fost efectuat un control în urma căruia s-a constatat modificarea amplasamentului autorizat.
Prin urmare, instanța constată că procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 emis la data de 13.01.2015 nu prevede în realitate data săvârșirii faptei, în condițiile în care la momentul încheierii actului, lucrările erau finalizate, astfel că data constatării nu poate fi asimilată datei săvârșirii faptei, pentru considerentele expuse anterior. Instanța apreciază că această omisiune atrage aplicabilitatea art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind vorba de o nulitate expres prevăzută de lege.
În consecință, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de către petentul C. C. în contradictoriu cu intimata . și să anuleze procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1 din data de 13.01.2015 emis de P. Comunei Șcheia.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 din data de 13.01.2015, întrucât s-a constatat incidența unui caz de nulitate ce afectează legalitatea actului contestat, instanța nu va mai analiza temeinicia celor reținute în sarcina petentului C. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. C., CNP -_, cu sediul procesual ales la cabinet de av. Gudula Ș., ., nr. 10, ., jud. Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție nr. 1 din 13.01.2015 emis de intimata P. Șcheia, jud. Suceava, CF_.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1 din data de 13.01.2015 emis de P. Comunei Șcheia.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehnored. S.E.C.
4 ex
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 3429/2015. Judecătoria SUCEAVA | Fond funciar. Sentința nr. 3404/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
