Plângere contravenţională. Sentința nr. 4571/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4571/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 4571/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4571
Ședința publică din data de 2 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. - E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul G. M. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.03.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.03.2015, sub nr._ petentul G. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.03.2015, solicitând, în principal, anularea procesului verbal și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea cererii, petentul a relatat pe larg circumstanțele în care a fost încheiat procesul verbal contestat. A subliniat că a accelerat pentru a da posibilitatea unui șofer care circula în dreapta sa, să acceadă pe banda a doua de circulație, fără însă a pune în pericol siguranța circulației. A arătat că a semnat procesul verbal, fapt care nu înseamnă și recunoașterea faptei și că nu știe dacă au fost consemnate obiecțiunile formulate. A apreciat că agentul constatator a făcut o aplicare greșită și abuzivă a legii, solicitând să fie depuse la dosar dovezi privind locul săvârșirii faptei, existența atestatului operatorului radar, să se indice dacă măsurătoarea s-a efectuat în regim de deplasare sau staționar și dacă există o verificare metrologică valabilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, NML 021/2005 și art. 118, 119, 121 din O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială. A anexat, în copie, dovada de circulație, actele autoturismului și o schiță olografă.
Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, plângerea contravențională a fost legal timbrată, făcându-se dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
La solicitarea instanței, în procedura de regularizare, petentul a indicat nume și adresa martorilor. A arătat că nu poate depune procesul verbal, nefiind în posesia acestuia.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, intimatul Inspectoratul Județean de Poliție S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată având în vedere că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexată documentația aferentă procesului verbal.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 și art. 315 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 și Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, NML 021/2005.
Prin sentința civilă nr. 8497 din data de 24.06.2015 pronunațtă de Judecătoria Iași în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție S., fiind declinată în favoarea Judecătoriei S. competența de soluționare a cauzei nr._ .
Pe rolul judecătoriei S., plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 03.08.2015, sub numărul de dosar_ .
În conformitate cu prevederile art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri. De asemenea, din oficiu a încuviința proba cu înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de intimat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.03.2015 întocmit de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție S., petentul G. M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, constatându-se că în data de 19.03.2015, ora 1250, pe DN 2, km 449 + 850 m, în localitatea Dărmănești, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 110 km/h (+ 60 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.03.2015 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând la rubrica „alte mențiuni” că petentul nu are obiecțiuni.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.03.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului G. M. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
În ceea ce privește critica adusă procesului verbal contestat de către petent potrivit căreia nulitatea actului contestat se impune întrucât agentul constatator nu a precizat locul săvârșirii faptei prin menționarea coordonatelor GPS la care a fost înregistrat cu viteza de 110 km/h, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Instanța reține că nulitățile exprese sunt cele stabilite de prevederile art. 17 din același act normativ, respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Din textele legale mai sus menționate, instanța constată că legea contravențională nu sancționează cu nulitate absolută lipsa menționării locului în care a fost săvârșită contravenția sau a coordonatelor GPS la care a fost înregistrată depășirea vitezei legale, fapt ce impune concluzia că nulitatea incidentă este una virtuala, supusă condițiilor stabilite în art. 175 din Codul de procedură civilă, prevederile O.G. nr. 2/2001 completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că agentul constatator a menționat că în data de 19.03.2015, ora 1250, pe DN 2, km 449 + 850 m, în localitatea Dărmănești, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 110 km/h (+ 60 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_ . Prin urmare, instanța apreciază că agentul constatator a indicat suficiente elemente pentru a se putea identifica locul săvârșirii faptei, petentul nefăcând dovada că lipsa menționării coordonatelor GPS la care s-a înregistrat viteza de 110 km/h i-a produs vreo vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului contestat.
Având în vedere susținerile petentului în sensul că agentul constatator avea obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța amintește că lipsa obiecțiunilor din procesul-verbal atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, nulitate virtuală, ce nu este menționată în dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, legiuitorul stabilind că în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, mențiuni care vor fi consemnate distinct, sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Prin urmare, refuzul agentului constatator de a insera obiecțiunile contravenientului în cuprinsul procesului-verbal este sancționat de lege cu nulitatea expresă, nerespectarea obligației agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni fiind sancționată cu nulitate virtuală.
În prezenta cauză, instanța constată, pe de o parte, că petentul nu a făcut dovada că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula obiecțiuni, iar, pe de altă parte, nu a făcut dovada că această situație îl vatămă în vreun fel sau că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat. Mai mult, instanța subliniază că dreptul la apărare al petentului (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal. Prin urmare, dreptul conferit de lege contravenientului de a se adresa instanței de judecată pentru a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție este de natură a înlătura orice vătămare adusă dreptului de apărare al petentului cauzată de neaducerea la cunoștință a posibilității de a formula obiecțiuni cu ocazia întocmirii procesului-verbal.
Pe cale de consecință, apărările petentului referitoare la acest aspect sunt înlăturate de către instanță, ca neîntemeiate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 877,5 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 19.03.2015 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele consemnate de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
In cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul G. M. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 19.03.2015 reținându-se că în data de 19.03.2015, ora 1250, pe DN 2, km 449 + 850 m, în localitatea Dărmănești, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 110 km/h (+ 60 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_ .
Instanța reține că la dosarul cauzei se află și înregistrarea video a contravenției din care se observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de către petent, a fost surprins, cu viteza de 110 km/h. De asemenea, instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr. BBSC – 02.01 – 1000 din data de 02.03.2015 și a atestatului operatorului radar nr. 5172 din data de 12.03.2012 (filele 25-26).
Susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu a calculat viteza de rulare a autoturismului ținând seama de marja de eroare, urmează a fi înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată.
Astfel, instanța reține că deși în art. 3 din NML 021-05 se stabilește că în cazul aparatelor pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) se aplică anumite marje de toleranță, aceste marje sunt avute în vedere de către Biroul Român de Metrologie Legală în momentul în care verifică aparatul radar, așa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 3 cu art. 5 din NML 021-05. Din momentul în care Biroul Român de Metrologie Legală își dă avizul afirmativ prin eliberarea buletinului de verificare metrologică, aparatelor radar nu li se mai aplică nicio toleranță.
Mai mult, instanța reține că regulile de utilizare ale aparatelor radar sunt prevăzute de către art. 4 din NML 021-05 - aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), și nu de art. 3, iar printre aceste reguli nu este prevăzută vreo toleranță a aparatului radar. Astfel, potrivit art. 4.3 din NML 021-05, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.
Susținerea petentul în sensul că a mărit viteza de deplasare pentru a permite conducătorului auto situat pe banda întâi a aceluiași sens de mers să acceadă cu ușurință pe banda a doua, evitând astfel o coliziune laterală cu acest autoturism, invocând în apărare cazul fortuit, urmează a fi înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată, motivat de faptul că această cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, operează atunci când rezultatul acțiunilor contravenientului, prevăzut de o normă contravențională, se produce datorită intervenției unui eveniment exterior și imprevizibil. Or, din chiar cererea de chemare în judecată, instanța reține că nu există un eveniment exterior acțiunii petentului de a depăși viteza care să îndeplinească și condiția imprevizibilității. Mai mult, instanța constată că înregistrarea video aflată la dosarul cauzei nu confirmă apărarea petentului.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul G. M. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului și locul în care a fost surprins petentul cu viteza de 110 km/h, respectiv în localitate, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 60 km/h, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. M. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.03.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. M., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.03.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., cod fiscal_/_, înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice conform Legii 40/1990 sub nr. 11/_, cu sediul S., .. 9, județul S., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
Timiță O. E. M. A.
Red. T.O.E./Tehn. M.A.
5ex./21.12.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2961/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 2981/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
