Plângere contravenţională. Sentința nr. 5087/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5087/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 5087/2015
Dosar nr. 5032 /314/2015- plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5087
Ședința publică din 30 octombrie 2015
Președinte: B. C.
Grefier: D. M.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. D. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.06.2015 de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, in ordine de pe listă ( poziția 14), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, se constată lipsa părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, instanța constată că potrivit art. 107 din Noul Cod de procedură civilă este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă estimează durata cercetării procesului, apreciind că la prezentul termen cauza poate fi soluționată.
Instanța în baza art. 258 Cod procedură civilă considerând proba cu înscrisuri pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei o încuviințează pentru părți și față de împrejurarea că petentul a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art. 583 Cod procedură civilă, nemaifiind alte incidente de soluționat, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 21.07.2015 sub nr._, petentul B. D. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.06.2015 de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei în baza art. 8 alin. 32din OG 15/2002.
În motivare, petentul a arătat în esențăcă prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 22.06.2015 a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei pentru faptul că la data de 12.01.2015, ora 10,55, a fost identificat autovehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ pe DN2, km 456+245, pe raza localității Iacobești, jud. Suceava, fără a deține rovinietă valabilă, precizând că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat la data de 02.07.2015.
A mai arătat petentul procesul verbal de constatare a faptei și procesul verbal de sancționare a fost emise cu nerespectarea regimul actelor cu semnătură electronică, lucru care duce la nulitatea de drept a procesului verbal .
Mai invocă nulitatea procesului verbal în temeiul art. 16 alin.1 din OG 2/2001 întrucât nu s-au consemnat în mod corect datele de identificare din actul de identitate..
A mai precizat petentul că fapta a fost încadrată în mod greșit la art. 3 alin. 32 din OG 15/2002,care nici nu exista la data săvârșirii presupusei contravenții.
Mai arată că în conformitate cu practica CEDO în materie contravențională beneficiază de prezumția de nevinovăție, identitatea operatorului și în general starea de fapt nu este descrisă corect și complet pentru ca instanța să poată verifica îndeplinirea cerințelor legale pentru ca astfel de înregistrări să poată fi folosite ca probe.
Plângerea este legal timbrată cu timbru judiciar în valoare de 20 lei conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
În dovedire, petentul a atașat plângerii în copie, înscrisuri ( filele 4 – 8 ).
La data de 18.08.2015, intimata a formulat întâmpinare, (filele 21 - 22) solicitând respingerea plângerii formulate ca fiind nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 12.01.2015, pe DN2 Km456+ 245 m, pe raza localității Iacobești, jud. Suceava vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, motiv pentru care, la data de 22.06.2015 a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._.
A mai arătat că procesul verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG 2/2001, fiind întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin.2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Mai precizează că potrivit noilor modificări ale OG 15/2002, art. 9 alin.8 prevede: pentru lipsa rovinietei valabile, procesul verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul.
În drept au fost invocate dispoz. OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001, Ordinul MTI 769/2010.
Instanța, în temeiul art. 260 alin.1 Noul C.p.c. a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.06.2015 întocmit de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN, petentul B. D. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, constatându-se că în data de 12.01.2015, ora 10:55, pe DN2 km 456 + 245 m Iacobești, jud. Suceava, vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 32 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost semnat de către petent și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientei și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, potrivit cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se invocă și din oficiu.
Astfel, instanța constată că lipsa semnăturii agentului constatator este menționată în dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapt ce impune concluzia că nulitatea incidentă este una expresă, supusă condițiilor stabilite în art. 175 din Codul de procedură civilă, prevederile O.G. nr. 2/2001 completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției instanța constată că acesta nu este semnat olograf de către agentul constatator, în cuprinsul actului contestat fiind făcută mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a H.G. nr. 1259/2001.
Prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, legiuitorul a înțeles să stabilească domeniul de aplicare a acestei norme. Conform acestor prevederi „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”. Din interpretarea acestui text rezultă că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi aplicată pentru certificare o semnătură electronică.
Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 3 din același act normativ, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. De asemenea, în același act normativ, legiuitorul a definit datele în formă electronică ca reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța apreciază că semnătura electronică este corelativă unui înscris în formă electronică, atât semnătura electronică, cât și înscrisul în formă electronică fiind destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic. Or, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției aflat la dosarul cauzei, căruia i-a fost încorporat un „cod de bare” nu a fost primit nici de către petent și nici de către instanță prin intermediul unui program informatic pentru a se putea verifica semnătura agentului constatator și conținutul actului, ci a fost primit pe suport de hârtie.
În continuare, instanța amintește și dispozițiile H.G. nr. 1.259/2001 care în art. 22 prevede că „principiul de funcționare și procedurile de utilizare a semnăturii electronice sunt prevăzute în anexa nr. 7”, iar în respectiva anexa, este prezentat schematic modul de utilizare al semnăturii electronice.
În acest sens, la punctul 1 din Anexa 7 a H.G. nr. 1259/2001 sunt menționate entitățile definite de Legea nr. 455/2001, care participă la circuitul parcurs de un înscris în formă electronică autentificat prin semnătură electronică, precum și calitatea și rolul acestor entități.
Conform acestor norme de aplicare a legii, cei care au atribuții în procesul de autentificare cu semnătură electronică a unui înscris în formă electronică sunt: clientul - care este deținător al unui certificat; Registrul Furnizorilor de Servicii de Certificare - ținut de către Autoritatea de Reglementare și Supraveghere pentru Semnătura Electronică; Furnizorii de Servicii de Certificare - pot exista mai mulți astfel de furnizori pentru un singur client; destinatarul unui document semnat electronic; Registrul electronic de evidență a certificatelor eliberate de către.
De asemenea, instanța reține că în aceeași anexă sunt descrise fazele ce trebuiesc parcurse conform legii pentru ca o persoană să poată emite și utiliza înscrisuri în formă electronic autentificate prin semnătură electronică în activitatea curentă. Conform acestor proceduri, clientul va încheia un contract cu unul sau mai mulți Furnizori de Servicii de Certificare (dintre cei înscriși în Registrul Furnizorilor de Servicii de Certificare și aflați sub supravegherea Autorității de Reglementare și Supraveghere pentru Semnătura Electronică), contract pe baza căruia i se va elibera un certificat și dispozitivul (electronic/informatic) de creare a semnăturii electronice, iar certificatul respectiv va fi inclus în Registrul electronic de evidență a certificatelor eliberate de către furnizorul respectiv de certificate, în scopul publicității lui.
Instanța reține că odată parcursă această etapă, clientul poate utiliza în activitatea curentă înscrisuri în format electronic autentificate prin semnătură electronică, adică va putea expedia către diverse terțe persoane acest gen de înscrisuri cărora li s-a atașat în prealabil semnătura electronică a acestuia, semnătură realizată din punct de vedere tehnic pe baza datelor de identificare a clientului cuprinse în certificat de către dispozitivului de creare a semnăturii electronice.
De asemenea, instanța reține că la primirea înscrisului respectiv (în format electronic), terțul destinatar va avea garanția că documentul provine de la persoana pretinsă a fi expeditorul acestuia, datorită „descifrării” (realizată prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar) semnăturii în format electronic atașată sau logic asociată respectivului înscris și care va putea fi interpretată datorită unei „chei publice” (care reprezintă de asemenea informație în format electronic) pe care o conține și care este pusă la dispoziția terților destinatari ai acestui gen de înscrisuri de către Furnizorul de Servicii de Certificare cu care clientul are încheiat contractul de furnizare a certificatului respectiv.
Cu privire la modul în care intimata a înțeles să facă aplicarea acestor norme în vederea implementării propriului sistem, instanța constată că agentul constatator identificat prin numele său în conținutul procesului verbal contestat este titular al unui certificat, având astfel calitatea de client în sensul Legii nr. 455/2001 și a H.G. nr. 1259/2001, certificat emis de către CERTSIGN SA, în calitate de Furnizor de Servicii de Certificare în sensul acelorași norme legale.
De asemenea, din analiza planșei foto depusă la dosar, de la locul și data constatării contravenției, instanța reține că această constatare s-a făcut prin mijloace electronice, în urma constatării contravenției rezultând un înscris în formă electronică la care a fost atașată semnătura electronică a clientului, respectiv a agentului constatator. Acest document în formă electronică a fost transmis de la locul constatării contravenției, respectiv locul în care este amplasată camera video de supraveghere la sediul intimatei, unde pe baza „descifrării” semnăturii electronice atașate, a fost recunoscut și imprimat pe suport de hârtie, rezultând astfel procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției în cauză.
Prin urmare, instanța apreciază că odată cu transpunerea documentului din forma electronică în forma tipărită, semnătura electronică atașată documentului inițial își încetează orice funcție, fapt care impune concluzia că această semnătură electronică ce apare în conținutul procesului verbal nu poate să suplinească semnătura agentului constatator prevăzută de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mai mult, instanța reține că potrivit prevederilor art. 7 din același act normativ, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, și în situația în care instanța ar considera că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ar putea fi semnat prin atașarea unei semnături electronice, atâta timp cât intimata nu a făcut dovada că acea semnătură îndeplinește condițiile cerute de lege, instanța apreciază că în prezenta cauză este incident un caz de nulitate expresă, respectiv nesemnarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, vătămarea fiind prezumată până la dovada contrarie.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul B. D. C. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.06.2015.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întrucât s-a constatat incidența unui caz de nulitate ce afectează legalitatea actului contestat, instanța nu va mai analiza temeinicia faptei reținute în sarcina petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. D. C. cu domiciliul în mun. Suceava, .. 19, .. B, ., jud. Suceava împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.06.2015 de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 .
Dispune anularea procesului verbal . nr._ încheiat de intimată la data de 22.06.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.10.2015.
Președinte, Grefier,
Red. BC/DM
4 ex.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4953/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4972/2015.... → |
|---|
