Plângere contravenţională. Sentința nr. 1810/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1810/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 1810/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1810
Ședința publică din data de 27.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. B.
Grefier: M. E. G.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.08.2014 de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I. Teritorial nr. 3 Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, reținând în acest sens incidența disp. art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Totodată, în baza art. 237 C.pr.civ. deschide etapa de cercetare a procesului, în cadrul căreia încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar în baza art. 238 din același act normativ, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată și nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra - N., la data de 21.08.2014, sub nr. de dosar_, petenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.08.2014 de către agent constatator din cadrul ISCTR – I. Teritorial nr. 3.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat, în esență, că procesul-verbal contestat este nelegal deoarece ansamblul_ /_ a circulat doar pe drumuri județene, iar art. 1 din OG nr. 15/2002 prevede că tariful de utilizare se aplică pe rețeaua de drumuri naționale.
În dovedirea plângerii contravenționale, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.08.2014 de către agent constatator din cadrul ISCTR – I. Teritorial nr. 3.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În apărare, intimatul a depus la dosarul cauzei la data de 28.10.2014, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că, în fapt la controlul efectuat în trafic la data de 08.08.2014, pe DN 15 D, localitatea Girov, km9, județul N., asupra ansamblului de vehicule cu nr._ /_, ce efectua un transport rutier contra cost, de mărfuri în trafic național, pe ruta Tîrgu Ocna-Girov, s-a constatat, din verificările documentelor de transport și ale conducătorului auto, prezentate în momentul controlului și constatate cu ajutorul sistemului informatic de emitere gestiune, monitorizare și control al rovinietei SIEGMCR, că autovehiculul circula pe DN 15 fără a deține rovinietă valabilă.
Fapta săvârșită de către petentă constituie contravenție conform art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002.
Intimatul apreciază că procesul-verbal beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate și are valoarea unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei până la proba contrarie, fiind respectate dispozițiile art. 16 alin. (5), (6), art. 17, 19 și 25-27 din OG nr. 2/2001.
În concluzie, intimatul solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Ordinului MTI nr. 995/2011 și Ordinul MTI nr. 980/2011.
În dovedire intimatul a depus la dosar, următoarele înscrisuri: procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 08.08.2014 de către agent constatator din cadrul ISCTR – I. Teritorial nr. 3, fișa de constatare și extras baza de date ARR.
Prin Sentința Civilă nr. 259 pronunțată la data de 30.01.2015, Judecătoria Piatra – N. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra – N., invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Suceava, fiind înaintată, de îndată, cauza către Judecătoria Suceava, spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.02.2015, sub același nr. de dosar.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Examinând piesele dosarului prin prisma plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată, instanța reține:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.08.2014, petenta a fost sancționată cu amendă, reținându-se că în data respectivă, ora 11.26, pe DN15D, km 9, în localitatea Girov, jud. N., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către .. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de către conducătorul auto N. C., constatându-se că la momentul controlului petenta nu deținea rovinieta, fiind sancționată cu amendă în sumă de 3000 de lei, potrivit art. 8 alin. 2.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din data de 08.08.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, după cum nici petentul nu contestă legalitatea actului de sancționare.
Potrivit art. 8 din O.G. nr. 15/2002, „fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Privitor la susținerile petentei potrivit cărora aceasta nu avea obligația de a deține rovinietă pe drumul pe care circula, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 ind. 1 din O.G. nr. 15/2002, „Tariful de utilizare se aplică pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepția sectoarelor de drum național aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieșire în/din acestea.”
Art. 1 alin. 1 lit. d) din același act normativ definește rețeaua drumurilor naționale din România ca fiind „drumurile de interes național definite conform art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare”
Potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997, „Drumurile de interes național aparțin proprietății publice a statului și cuprind drumurile naționale, care asigură legăturile cu capitala țării, cu reședințele de județ, cu obiectivele de interes național, între ele, precum și cu țările vecine, și pot fi clasificate ca:
a) autostrăzi - drumuri de mare capacitate și viteză, rezervate exclusiv circulației autovehiculelor, care nu deservesc proprietățile riverane, prevăzute cu două căi unidirecționale separate printr-o zonă mediană având cel puțin două benzi de circulație pe sens și bandă de staționare de urgență, cu intersecții denivelate și acces limitat, . fiind permise numai în locuri special amenajate;
b) drumuri expres - drumuri accesibile numai prin noduri sau intersecții reglementate care pot fi interzise anumitor categorii de utilizatori și vehicule și pe care oprirea și staționarea pe partea carosabilă sunt interzise;
c) drumuri internaționale "E" - drumuri deschise traficului internațional, a căror încadrare ca drumuri "E" se stabilește în conformitate cu prevederile Acordului european asupra marilor drumuri de circulație internațională (AGR);
d) drumuri naționale principale:
(i) drumuri naționale care asigură legătura capitalei țării cu orașele reședință de județ, legăturile dintre acestea, precum și cu principalele puncte de control pentru trecerea frontierei de stat a României;
(ii) alte drumuri naționale pe care la ultimul recensământ de circulație s-a înregistrat un volum de trafic mediu zilnic anual mai mare de 3.500 vehicule fizice/24 de ore sau mai mare de 4.500 vehicule etalon autoturisme/24 de ore;
e) drumuri naționale secundare - restul drumurilor naționale care nu se încadrează în categoriile prevăzute la lit. a) - d).”
Coroborând textele de lege mai sus citate, instanța reține că drumul DN15D face parte dintre drumurile pentru care este necesară rovinieta pentru a se circula.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Astfel, în ceea ce privește fapta constând în nerespectarea regulilor privind deținerea rovinietei, se impune a fi avut în vedere, pe de o parte, că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice iar, pe de altă parte, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei, individualizând în mod corect sancțiunea.
Se observă față de cele de mai sus că agentul constatator a aplicat petentului amenda contravențională în cuantum legal.
Prin urmare, în considerarea acestor aspecte, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 08.08.2014, ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în Suceava, ., ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.08.2014 de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I. Teritorial nr. 3 Suceava cu sediul în Suceava, .. 16, jud. Suceava.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2015.
Președinte,
Pt. Grefier aflat în c. o.,
semnează Grefier șef,
Red: C.B./Tehnored: M.E.G./4 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1551/2015. Judecătoria SUCEAVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1667/2015. Judecătoria... → |
|---|
