Plângere contravenţională. Sentința nr. 5385/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5385/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 5385/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 5385
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul U. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 03.08.2015 de intimatul CNADNR SA – Cestrin.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, se constată competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, pune în discuția părților durata estimată a cercetării procesului.
Petentul lasă la aprecierea instanței estimarea duratei necesare cercetării procesului.
Instanța estimează durata necesară cercetării procesului la 60 zile.
Petentul depune la dosar două contracte de vânzare-cumpărare prin care susține că face dovada înstrăinării autovehiculului.
Instanța pune în discuție necesitatea efectuării unei adrese către Serviciul Public Comunitar Regim Permise și Înmatriculări Vehicule pentru a se putea determina, la data de 14.03.2015, pe numele cui era înmatriculat vehiculul.
Petentul arată că mașina era înmatriculată pe numele său la acea dată, însă, conform înscrisurilor depuse astăzi la dosar, la data de 14.03.2015, mașina era înstrăinată numitului C. D..
Instanța apreciază că nu se impune emiterea adresei către Serviciul de Înmatriculări.
Instanța, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă, considerând proba cu înscrisuri pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei o încuviințează pentru ambele părți și, constatând probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită anularea procesului verbal de contravenție, având în vedere că, în momentul în care autoturismul a fost depistat circulând fără rovinietă, acesta era înstrăinat numitului C. D..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.08.2015, sub nr. de dosar_, petentul U. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A - CESTRIN, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 03.08.2015, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că a înstrăinat autovehiculul la data de 17 decembrie 2014 numitului B. V., la data la care autoturismul a fost identificat circulând fără rovinietă, el nemaifiind proprietarul autoturismului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1, art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunea aplicată.
În motivare, intimata a arătat că la data de 14.03.2015 pe raza localității Lețcani, jud. Iași, a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului fără a deține rovinietă valabilă, sens în care la data de 3.08.2015 a fost emis procesul verbal de contravenție. Intimata a mai arătat că, dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, nu cade în sarcina sa să facă investigații cu privire la transferul privat de proprietate asupra autoturismului. Atât timp cât petentul figurează ca proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele SPCRPCI și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional.
În dovedire, intimatul a depus la dosar, o . înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001.
În conformitate cu art. 411 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.08.2015 întocmit de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, petentul U. G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, constatându-se că în data de 14.03.2015, ora 22:17, pe DN28, în localitatea Lețcani, jud. IS, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 32 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.08.2015 nu a fost semnat de către petent și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientei și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.08.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de practica recentă a instanțelor judecătorești cu privire la plângerile contravenționale formulate împotriva proceselor-verbale întocmite de intimată cu privire la fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și constatată prin SIEGMCR, instanța reține cu prioritate faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.08.2015 este semnat olograf de către agentul constatator, în cuprinsul actului contestat.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Or, la momentul pronunțării hotărârii, 02.07.2015, era publicată în Monitorul Oficial al României (NR. 199 din 25 martie 2015) Decizia nr. 6 din 16 februarie 2015 privind interpretarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare legalității procesului-verbal de contravenție, pentru contravențiile sancționate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pronunțată în interesul legii. Potrivit dispozitivului deciziei pronunțate la data de 16.02.2015: “În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
În cauza dedusă judecății, însă, nu este incidentă ipoteza relevată în decizia pronunțată în interesul legii, întrucât procesul-verbal transmis persoanei sancționate contravențional pe suport hârtie, poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Instanța reține și faptul că petentul nu a invocat prin plângerea formulată sau în fața instanței critici referitoare la legalitatea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că față de petent a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO, prin luare în considerare a adresabilității generale a normelor incidente și a scopului sanțiunii aplicate preventiv și punitiv și nu reparatoriu.
Este adevărat că în sarcina petentului operează prezumția de nevinovăție, însă nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de contravenție, acesta fiind totuși un act încheiat de către un agent al statului.
În cauză, în exercitarea dreptului la apărare, petentul a solicitat anularea procesului-verbal invocând faptul că nu s-ar face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, în considerarea faptului că la data de 17.12.2014 ar fi înstrăinat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ numitului B. V..
În acest sens, petentul a depus la dosarul cauzei copia certificată a contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 17.12.2014 (fila 8).
Totodată, la termenul de judecată din data de 13.11.2015, petentul a depus la dosarul cauzei două contracte de vânzare-cumpărare din care rezultă că, la data de 15.01.2015, numitul B. V. ar fi înstrăinat vehiculul în cauză către numitul C. D., care, la rândul său, la data de 10.05.2015, l-ar fi înstrăinat către S.C. Ano Term Instal S.R.L. (filele 28-29). La același termen de judecată, petentul a recunoscut că la data întocmirii procesului-verbal vehiculul era încă înmatriculat pe numele său, deși îl înstrăinase anterior.
Față de criticile invocate, instanța reține că potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de revine în exclusivitate utilizatorilor români. Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002, prin utilizatori se înțelege: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.”
Față de faptul că petentul a depus la dosarul cauzei copia certificată a contractului de vânzare-cumpărare din 17.12.2014, prin care vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost vândut către un terț, instanța consideră că este este esențial a se stabili dacă petentul, la data constatării faptei, avea sau nu calitatea de utilizator și, în consecință, obligația de a achita contravaloarea rovinietei.
Cu privire la acest aspect, intimata a arătat că petentul avea calitatea de utilizator, întrucât el era acela menționat în certificatul de înmatriculare (aspect necontestat de petent).
Este adevărat că la data constatării faptei, petentul era acela menționat în certificatul de înmatriculare, însă acesta a răsturnat prezumția rezonabilă în sensul că acela înscris în certificatul de înmatriculare are și proprietatea/folosința autovehiculului. Mai mult, instanța reține că, între momentul constatării faptei (14.03.2015) și momentul întocmirii procesului-verbal contestat (03.08.2015), în certificatul de înmatriculare a intervenit modificarea mențiunii referitoare la proprietarul vehiculului (la data de 05.06.2015), aspect relevat de înscrisul depus la fila 30.
În acest sens, instanța reține caracterul neîntemeiat al apărărilor formulate de intimată în sensul că orice schimbare a utilizatorului devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, evidențe folosite de intimată la identificarea utilizatorilor.
În temeiul art. 1281 Cod civil, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de petent este opozabil terților, inclusiv intimatei. Dacă, având în vedere dispozițiile art. 278 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, data încheierii acestuia, opozabilă terților, ar fi data de 13.08.2015, când petentul s-a adresat Primăriei comunei Moara, cel mai probabil cu o cerere de radiere de la plata impozitului pe autovehicul (ocazie cu care, se poate prezuma că a înfățișat contractul din 17.12.2014), nu se poate face abstracție de faptul că certificatul de atestare fiscală emis petentului relevă radierea petentului din evidențele fiscale cu privire la impozitul pe vehiculul în cauză de la data de 31.12.2014 (fila 9).
Or, față de faptul că la data constatării faptei, bunul se afla în proprietatea unui terț, în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare opozabil intimatei, instanța apreciază că petentul nu avea calitatea de utilizator al vehiculului, obligat la plata rovinietei.
Răspunderea contravențională fiind una personală, instanța reține că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, urmând a admite plângerea contravențională. În consecință, instanța va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.08.2015 emis de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul U. G., CNP_, domiciliat în Suceava, ., .. Moara, jud. Suceava în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.08.2015 emis de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/05.01 .2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5349/2015. Judecătoria SUCEAVA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5400/2015. Judecătoria... → |
|---|
