Pretenţii. Sentința nr. 5023/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5023/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 5023/2015
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.5023
Ședința publică din data de 28 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M.
Grefier: L. C.
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul M. S., prin primar, în contradictoriu cu pârâtul B. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică în ordinea de pe listă (poziția 18), la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr.387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.131 Cod procedură civilă, verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, instanța constată că potrivit art.107 Cod de procedură civilă este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art.258 Cod procedură civilă raportat la disp. art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere lipsa părților, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța declară terminată cercetarea procesului și fixează termen pentru dezbaterea fondului la același termen, sens în care potrivit art.244 alin.4 Cod procedură civilă presupune că părțile au fost de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la același termen, motiv pentru care rămâne în pronunțare.
Potrivit art.394 Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub numărul de dosar_ din data de 20.04.2015, reclamantul M. S., prin primar, în contradictoriu cu pârâtul B. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3528 lei, din care suma de 1764 lei reprezintă prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a imobilului și suma de 1764 lei majorări de întârziere pentru perioada 01.03._15, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a ocupat în temeiul contractului de închiriere nr.1868/2013 apartamentul compus dintr-o cameră de locuit în suprafață totală de 30,30 m.p. situat în municipiul S., ., ., .. Contractul de închiriere menționat are o clauză potrivit căreia, în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual și să o predea cu acte în regulă proprietarului.
De asemenea, a mai arătat că pârâtul a fost somat în scris despre obligațiile pe care le are față de acesta, dar nu a dat curs solicitărilor de a se prezenta la sediul Primăriei Municipiului S. în vederea reglementării situației și pentru achitarea debitelor.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1831 din Codul civil.
În conformitate cu prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prezenta acțiune este scutită de taxa judiciară de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus, în copie, înscrisuri (filele 5-11).
În conformitate cu prevederile art. 411 din Codul de procedură civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul nu și-a delegat un reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 28.10. 2015, instanța a încuviințat, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantul M. S. – prin Primar, în calitate de proprietar și pârâtul B. A. în calitate de chiriaș s-a încheiat, pentru perioada 25.06.2003 – 25.09.2003, contractul închiriere nr. 1868/2003, având ca obiect imobilul situat în mun. S., ., ., . compus dintr-o cameră de locuit în suprafață totală de 17,33 mp și dependințe în suprafață de 13,72mp.
Potrivit clauzelor contractuale prețul închirierii este de 117,465 lei vechi/lună, dar chiria se poate modifica ulterior prin acte normative adoptate în materie. De asemenea, chiriașul are drept de reînnoire a contractului la expirarea acestuia.
Prin sentința civilă nr.5329 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ la data de 16.11.2012 (filele 16-18), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1425 din data de 30 mai 2013 a Tribunalului S. (filele 18-20 dosar), s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în municipiul S., ., ., ..
Instanța reține că potrivit art.1831 din Codul civil, potrivit cărora, dacă prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriașului se face numai în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute de contract, până la data eliberării efective a locuinței.
De asemenea, dacă după împlinirea termenului locatarul (chiriașul) continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune (relocațiune tacită) în condițiile celei vechi (art.1810 alin.1 din Codul civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011).
Or, în cauza de față instanța constată că după rămânerea definitivă a hotărârii de evacuare pârâtul a continuat să locuiască în imobil, fără ca reclamantul să se împotrivească sau să solicite executarea silită împotriva lui, dar fără ca acesta să-și îndeplinească obligația de plată a contravalorii chiriei.
Potrivit art.1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 1385 din Codul civil potrivit cărora, prejudiciul produs printr-o faptă ilicită se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, despăgubirea trebuind să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Având în vedere că acest contract de închiriere și-a încetat efectele, că pârâtul a continuat să folosească imobilul nejustificând un titlu locativ, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.1357 Cod civil. Daunele solicitate de reclamant reprezintă contravaloarea chiriei pe care reclamantul ar fi putut-o obține dacă imobilul nu ar fi fost ocupat fără titlu de pârât.
Astfel, instanța constată că reclamantul a făcut dovada existenței obligației pârâtului de a plăti suma de 1764 lei, respectiv daune pentru folosirea locuinței în perioada 01.03._15.
În ceea ce privește creanța accesorie constând în majorări de întârziere la executarea obligației principale, instanța retine că părțile au stabilit, de comun acord, că neplata la termen a chiriei atrage majorări de întârziere conform legislației în vigoare, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă.
Această clauză contractuală nu își produce efectele în condițiile în care relațiile contractuale între părți au încetat prin împlinirea termenului stipulat în contract, neputându-se solicita pe calea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală pretenții ce derivă din contract.
Pentru cele ce preced și în raport de prevederile art.1385 din Codul civil, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata majorărilor de întreținere în cuantum de 1764 lei aferente debitului principal.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. S., prin primar, în contradictoriu cu pârâtul B. A. și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 1764 lei cu titlu de daune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. S., prin primar, cu sediul în .. 5A, jud. S., în contradictoriu cu pârâtul B. A., CNP_, cu domiciliul în mun. S., ., ., ..
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 1764 lei cu titlu de daune.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria S..
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. M. L. C.
Red. FM
Tehnored. LC
4ex/
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5025/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5067/2015. Judecătoria... → |
|---|
