Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5842/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5842/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 5842/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5842
Ședința camerei de consiliu din 10.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. C. Ș.
Grefier: B. C.
La ordine, judecarea cererii de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A. în contradictoriu cu pârâta L. L..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că Judecătoria Suceava este competentă material să judece prezenta cauză în conformitate cu dispozițiile art. 1028 Cod procedură civilă și teritorial în conformitate cu dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Instanța constată că pârâta nu a depus la dosar întâmpinare și nu a formulat cereri de probe.
Constatând cererea în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 21.07.2015, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a solicitat obligarea pârâtei L. L., la plata sumei de 219,90 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate din perioada 18.10.2013 – 18.12.2013, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate la debitul aferent fiecărei facturi în parte, începând cu data scadenței facturii și până la plata efectivă a debitului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._/30.12.2010 prin care s-a convenit ca pârâta să beneficieze de serviciile specificate în contract ( internet și televiziune) în schimbul plății tarifelor agreate.
A mai arătat reclamanta că serviciile au fost instalate și furnizate pârâtei, conform procesului verbal de instalare din 30.12.2010, aceasta având obligația de a achita contravaloarea acestora.
Reclamanta a susținut că potrivit art.3 pct. 3.3., 3.4., 3.5 și 3.6 din contractul de furnizare servicii, pârâta era obligată la plata facturilor în termenul de plată înscris în cuprinsul acestora.
De asemenea, a susținut că pentru plata cu întârziere, pârâta datorează penalități de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței înscrisă pe fiecare factură, până la data plății efective.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata facturilor neachitate în cuantum de 219,90 lei, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,20 % pe zi de întârziere, pentru fiecare dintre facturile neachitate, până la data plății efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.6-19).
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 50 lei (f.20 dosar).
Pârâta L. L. nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamata S.C. R. & R. S.A. și pârâta L. L. s-a încheiat, la data de 30.12.2010, Contractul de furnizare servicii nr._.
Potrivit clauzelor contractuale, pârâta urma să beneficieze de serviciile specificate în contract - televiziune și internet.
În îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, reclamanta a furnizat servicii pârâtei, costul acestora fiind cuprins în facturile fiscale depuse la dosar și evidențiate în tabelul centralizator depus la fila 6 dosar:
- factura_/18.10.2013, în valoare de 60,9 lei, scadentă la 30.11.2013;
- factura_/19.11.2013, în valoare de 134 lei, scadentă la 31.12.2013;
- factura_/18.12.2013, în valoare de 25 lei, scadentă la 31.01.2014;
Instanța apreciază că, potrivit art. 4 din Codul comercial, în continuare aplicabil în cauza dedusă judecății prin prisma art. 6 din Noul Cod Civil, Contractul de furnizare în cauză are caracter comercial.
Instanța consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiilor art. 969 alin. 1 din vechiul cod civil care consacră principiul forței obligatorii a contractului, respectiv „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, precum și dispozițiile art. 1073 din vechiul Cod civil, potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitor prin contract.
De asemenea, în temeiul dispoziției art. 1169 din vechiul Cod civil, instanța reține că reclamantei îi revine obligația de a dovedi existența unui raport juridic între părți, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtului. Astfel, în materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanță la executarea obligațiilor contractuale asumate, ori de câte ori creditorul va face dovada îndeplinirii obligației sale, iar debitorul nu va face proba executării obligațiilor asumate prin contract.
Din înscrisurile dosarului și în tabelul centralizator depus la fila 6 instanța reține că pârâta datorează reclamantei suma de 219,90 lei reprezentând contravaloarea servicii de telecomunicație furnizare și facturate.
Astfel, reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtei de a plăti suma pretinsă, în schimb acesta nu a făcut dovada plății acestei sume, deși îi incumba sarcina probei.
De asemenea, instanța reține că reclamanta a solicitat penalități de întârziere în cuantum de 0,20% pe zi de întârziere, pentru fiecare dintre facturile neachitate, până la data plății efective a debitului. Instanța reține că reclamanta este îndreptățită la obținerea penalităților de întârziere în considerarea art. 3.6 din convenția părților care stipulează posibilitatea reclamantei de a percepe penalități de întârziere, începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare, în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere.
Față de considerentele expuse, instanța urmează a admite acțiunea.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., cu sediul ales în mun. Bacău, ., nr. 5, jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâta L. L., CNP:_, domiciliată în mun. Suceava, ., ., ., jud. Suceava.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 219,90 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate din perioada 18.10.2013 – 18.12.2013, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate la debitul aferent fiecărei facturi în parte, începând data scadenței facturii și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2015.
PreședinteGrefier
Red.L.C.Ș.
Tehn.B.C.
4ex/
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5888/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5864/2015.... → |
|---|
