Plângere contravenţională. Sentința nr. 5864/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5864/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 5864/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5864
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea plângerii contravenționale formulată petenta . SRL împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015 în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.
La apelul nominal făcut în ședință publică, in ordine de pe listă (poziția 35), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, s-a procedat conform dispozițiilor procedurale, constatându-se lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, apreciază că prezenta cerere se va soluționa la acest termen.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, ca fiind necesare, utile și concludente în soluționarea prezentei cauze.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată, potrivit art. 244 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, potrivit art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.08.2015, sub numărul de dosar_, petenta . formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015 în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, solicitând anularea procesului verbal, iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nelegalitatea emiterii procesului verbal de contravenție rezultă din aplicarea greșită a legii, în sensul că de fapt la achiziționarea mai multor roviniete aferente autovehiculelor aflate în parcul auto al societății, s-a greșit redactarea perioadelor pentru care au fost achiziționate aceste roviniete, defalcându-se cu o zi perioada de început al valabilității lor. A mai precizat că, la începutul fiecărei luni calendaristice, achiziționează roviniete pentru autovehiculele proprii care să găsesc în România și urmează să efectueze transport marfă.
Petenta a precizat că, anterior, pentru luna martie – aprilie, a achiziționat un număr de 18 roviniete, inclusiv pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, . ZV2A4B3 A0XA289531, pentru perioada de 30 de zile, respectiv 07.03.2015 până la data de 05.04.2015, achitând suma de 632,80 lei aferentă acestuia autovehicul și 11.390,40 lei în total. A mai arătat că, ulterior pentru luna aprilie – mai 2015, în data de 01.04.2015, s-au achiziționat din nou roviniete pentru un număr de 18 autovehicule, inclusiv pentru cel descris în procesul verbal atacat, cu numărul de înmatriculare_, pentru perioada de 30 de zile, dar din greșeală data de început a fost trecută decalat față de data anterioară, respectiv 07.04.2015 până la data de 06.05.2015, achitând suma de 630,07 lei aferentă autovehiculului și_,62 lei în total.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și decizia Curții Constituționale nr. 953/2006.
În dovedire, petenta a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 8-25).
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 4).
La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, la data de 09.09.2015, petenta a depus precizări, însoțite de o . înscrisuri cu care a făcut dovada calității de reprezentant a celui care o reprezintă în proces (filele 28-32).
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanță dar și-a exprimat punctul de vedere cu privire la prezenta acțiune prin întâmpinare (filele 37-38) solicitând respingerea contestației ca nefondată și netemeinică și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, ca fiind temeinic și legal.
În motivarea întâmpinării,intimata a arătat că, la data de 06.04.2015 pe DN 1C, la km 18+392 m, pe raza localității J., județul Cluj, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentei a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 10.08.2015 a fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.
În dovedire, intimata a depus, în copie, înscrisuri (filele 39-42).
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015 întocmit de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN, petenta . SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.750 lei, constatându-se că în data de 06.04.2015, ora 2215, pe DN1C, la km 18+392 m, în localitatea J., județul Cluj, vehiculul categoria E cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015 nu a fost semnat de către petentă și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientei și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei . SRL a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Având în vedere susținerile petentei în sensul că agentul constatator avea obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța amintește că lipsa obiecțiunilor din procesul-verbal atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, nulitate virtuală, ce nu este menționată în dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, legiuitorul stabilind că în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, mențiuni care vor fi consemnate distinct, sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Prin urmare, refuzul agentului constatator de a insera obiecțiunile contravenientului în cuprinsul procesului-verbal este sancționat de lege cu nulitatea expresă, nerespectarea obligației agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni fiind sancționată cu nulitate virtuală.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015, instanța reține că în actul constatator s-a menționat împrejurarea că acesta a fost încheiat în lipsa contravenientei întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR. De asemenea, instanța reține că dreptul la apărare al petentei (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) este pe deplin asigurat prin dreptul acesteia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal. Prin urmare, instanța apreciază că nu s-a produs vreo vătămare contestatoarei care să impună anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 2750 lei nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța constată că petenta . nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015 reținându-se că în data de 06.04.2015, ora 2215, pe DN1C, la km 18+392 m, în localitatea J., județul Cluj, vehiculul categoria E cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015 este susținută de planșa foto depusă la fila 39 din dosar, din care rezultă că în data de 06.04.2015, ora 2215, pe DN1C, la km 18+392 m, în localitatea J., județul Cluj, vehiculul categoria E cu numărul de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Susținerea petentei în sensul că în cauză este incident un caz de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, respectiv eroarea de fapt, urmează a fi respinsă de către instanță, ca neîntemeiată. Astfel, instanța reține că, pentru a fi incidentă această cauză care înlătură răspunderea contravențională a petentei trebuie să se probeze că necunoașterea sau cunoașterea greșită a elementului de care depinde existența contravenției nu este imputabilă persoanei în cauză, în sensul că aceasta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă.
Or, în prezenta cauză, instanța constată că petenta avea toate elementele pentru a ști că vehiculul cu numărul de înmatriculare_ nu deține rovienietă pentru data de 06.04.2015 (filele 10-25), neglijența acesteia neputând să înlăture caracterul contravențional al faptei.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petenta . se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației pe drumurile publice. În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Prin urmare, pentru a permite petentei să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 03.08.2015 așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015 în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, J_, CUI RO_, cu sediul în mun. Suceava, Calea Unirii, nr. 92, ., ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2015 în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Timiță O. - E. M. A.
Red: T.O.E./Tehnored: M.A.
5 ex./ 18.01.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5842/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5858/2015.... → |
|---|
