Restabilirea echilibrului contractual. Sentința nr. 2071/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2071/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 2071/2015
Dosar nr._ - restab. echil. contractual -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2071
Ședința publică din 15 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. G.
La ordine, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „restabilirea echilibrului contractual” formulată de reclamanții Z. M. și Z. A. V., în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA București.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 07 aprilie 2015 și apoi pentru azi, 15 aprilie 2015.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2014, sub nr. de dosar_, reclamanții Z. M. și Z. A. – V., au chemat în judecată pe pârâtele B. C. Română S.A. și B. C. Română – Agenția Burdujeni, solicitând ca, în baza probelor care se vor administra, să se constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 5 teza a IV-a și art. 9 lit. a) și b) din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ și art. 2.10.a, art. 3.1. și art. 3.9 din Condițiile generale de creditare – anexă la Contractul de credit bancar nr._; să fie obligate pârâtele la modificarea contractului de credit și a condițiilor generale de creditare – anexă la contractul de credit, în sensul înlăturării clauzelor abuzive anterior menționate; să fie obligate pârâtele să le restituie suma încasată necuvenit, ce reprezintă diferența dintre dobânda încasată în mod abuziv și dobânda care ar fi trebuit calculată în mod legal, actualizată în raport de indicele de inflație la data restituirii; să fie obligate pârâtele să le restituie echivalentul în lei la data plății al sumei abuziv percepută, reprezentând comision de acordare credit, precum și comision de administrare, în perioada cuprinsă între 27.02.2008 și până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză, sumă actualizată în raport de indicele de inflație la data restituirii; să fie obligate pârâtele la plata dobânzii legale aferente debitului (constând în dobânda necuvenit încasată și în comisionul de acordare și administrare încasat în mod abuziv); să fie obligate pârâtele la refacerea graficului de rambursare în sensul celor de mai sus, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._, încheiat între părți, art. 5, s-a prevăzută că după primele 12 luni, „dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 pp”, iar, pe de altă parte, art. 9 prevede că pentru creditul pus la dispoziție banca percepe în funcție de evoluția pieței financiar bancare comision de acordare credit de 2,50% flat și comision de administrare de 12,50 Euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1.
Au arătat reclamanții că, potrivit art. 2.10.a din Condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit bancar încheiat, „pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existente.” Conform art. 3.1. din Condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit bancar încheiat, comisionul de acordare credit se plătește la prima tragere a creditului și se calculează la valoarea creditului prevăzută în contract, iar potrivit art. 3.9, comisionul de administrare este în sumă fixă lunară și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prev. la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de administrare lunar, o dată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună. Clauzele stipulate în contractul de credit și în condițiile generale, mai sus menționate, au caracter abuziv în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000 rep.
Reclamanții au arătat că, în cauza de față, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ încheiat între părți, intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât reclamanții împrumutați au calitatea de consumatori, iar banca cea de comerciant. Clauzele care permit Băncii calculul dobânzii în funcție de „dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile BCR” sau cele care permit modificarea dobânzii „fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare” acordă un drept discreționar Băncii de a modifica acordul de voință format la momentul semnării contractului de credit.
Reclamanții au arătat că, clauzele contractului nu au fost negociate direct cu ei, cu au un conținut standard, preformulat, contrar exigențelor bunei – credințe. Prin urmare, lipsa negocierii directe cu consumatorul este echivalentă cu stabilirea clauzei în mod unilateral de către comerciant și cu imposibilitatea consumatorului de a influența natura clauzei. Clauzele stipulate în art. 5 și art. 2.10.a nu au fost negociate cu reclamanții, ci le-au fost impuse de către pârâte, aceștia acționând de pe o poziție inegală în raport cu pârâtele, contractul de credit încheiat fiind unul de adeziune, cu clauze prestabilite de împrumutător, fără a se acorda împrumutatului posibilitatea de a modifica sau înlătura aceste clauze.
Au precizat reclamanții că, clauzele contractuale indicate creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, ca urmare a includerii în contract a clauzelor preformulate referitoare la dobânda de referință variabilă. În contractul supus analizei, dobânda nu este prezentată ca o dobândă ce poate fi calculată în funcție de o formulă care să conțină indici de referință clar precizați (EURIBOR), valoarea acestei dobânzi putând fi modificată în orice condiții, conform voinței băncii, consumatorul neputând să se protejeze împotriva unor majorări nejustificate ale dobânzii. De asemenea, clauza în discuție nu îndeplinește prevederile art. 1 din L. 193/2000, nefiind precizată nicăieri în convenție valoarea dobânzii de referință variabilă, condițiile în care aceasta se poate modifica, fiind evident că împrumutătorul, neprecizând modul de calcul al dobânzii de referință variabilă, are latitudinea exclusivă de a determina condițiile perceperii acesteia, fără ca reclamanții să cunoască modul în care a fost determinat cuantumul dobânzii.
În ceea ce privește clauzele referitoare la comisionul de administrare și comisionul de acordare credit (art. 9 lit. a și b și art. 3.1 și 3.9), noțiunile de „comision de administrare” și „comision de acordare credit” prevăzute în convenția de credit, reclamanții au apreciat că nu au fost explicate în mod clar și neechivoc sub aspectul motivelor și al condițiilor în care sunt percepute. Nu este de neglijat nici faptul că potrivit art. 6 din Contractul de credit bancar, în dobânda anuală efectivă (D.) sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de analiză a documentației, de acordare credit și de administrare etc. Deosebit de acestea, dacă încasarea comisionului de administrare ar fi justificată ca o compensație pentru eventualele riscuri generate de neexecutarea contractuală ce îi revine consumatorului, aceste clauze oricum ar fi abuzive având în vedere că, pe de o parte, s-a constituit în favoarea pârâtelor ipotecă de rang I asupra imobilului constând în apartamentul nr. 13 situat la scara B a blocului de locuințe E16 din Suceava, ., încât orice risc al băncii este acoperit prin valorificarea acestui bun, iar, pe de altă parte, potrivit art. 1 lit. r) din Anexa la Legea nr. 193/2000, caracterul abuziv se relevă și prin aceea că respectivele clauze nu cuprind și o obligație corelativă a băncii de restituire a comisionului astfel perceput, în măsura în care neexecutarea nu se produce. Nu în ultimul rând, sub aspectul verificării existenței caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 9 lit. a și b din convenția de credit, aceste comisioane de administrare și acordare credit nu fac parte nici din preț și nici din obiectul principal al contractului. Pentru suma împrumutată, reclamanții restituie împrumutul la care se adaugă prețul cerut de bancă, adică dobânda și dobânda penalizatoare aferentă. Toate celelalte comisioane sau tarife stabilite în contract trebuie să aibă ca și corespondent prestarea unui serviciu, conform O.G. nr. 21/1992, ceea ce nu este cazul în prezența speță.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 1, 4, 6, 13, 14 din Legea nr. 194/2000, art. 948 pct. 3, art. 964, 1010 din cod civil 1864, art. 453 C.pr.civ.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri (filele 16-49).
În temeiul art. 411 alin. 1, pct. 2, teza a II-a C.pr.civ., reclamanții au solicitat judecata și în lipsă.
La data de 20.05.2014, reclamanții au formulat răspuns la adresa emisă de instanță la data de 09.05.2014, prin care și-au îndeplinit obligația de a complini lipsurile cererii de chemare în judecată, în sensul că, au indicat valoarea obiectului cererii în ceea ce privește capetele 3 și 4 de cerere, după cum urmează: pentru capătul 3 de cerere, valoarea este de aproximativ 10.000 euro, reprezentând diferența dintre dobânda încasată în mod abuziv și dobânda care ar fi trebuit calculată în mod legal, în perioada cuprinsă între 27.02.2009 – 27.04.2014, iar pentru capătul 4 de cerere, valoarea este de aproximativ 1.000 euro, reprezentând comision de administrare perceput în perioada cuprinsă între 27.02.2008 – 27.04.2014 și de aproximativ 625 euro, reprezentând comision de acordare credit încasat. Aceste valori rezultă din contractul de credit și graficul de rambursare.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar, în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri (filele 57-90).
Legal citată, pârâta . SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Totodată, pârâta a invocat următoarele excepții: excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR – Agenția Burdujeni, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la capetele de cerere privind restituirea prestațiilor, excepția prescripției dreptului de a solicita anularea clauzelor contractuale și excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată.
În motivare, pârâta a arătat că, banca și-a îndeplinit obligația contractuală din momentul predării sumei de bani. În schimb, împrumutatul are obligația de a plăti lunar sumele de bani reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a banilor pentru bancă.
A arătat pârâta că, nivelul dobânzii percepute în baza contractului este la un nivel comparabil cu nivelul de dobândă practicat de alți prestatori de servicii financiare, fiind evident că acesta este unul rezonabil și justificat de costul resurselor de creditare. Comisioanele defăimate ca abuzive cunosc o reglementare legală și vin să acopere costurile operațiunilor conexe creditării, fiind percepute în coordonate similare de către toți prestatorii de servicii financiar – bancare. Clauzele care reglementează/explicitează dobânda contractuală percepută de Bancă, nu sunt abuzive și nu contravin legislației aplicabile convenției de credit.
A menționat pârâta că, dobânda de referință internă a BCR reprezintă o dobândă standardizată, unică pentru toată plaja de produse financiare destinate persoanelor fizice. Ea este afișată în permanență la sediile BCR, alături de ceilalți indici de referință în raport de a căror fluctuație sunt determinate dobânzile percepute de către Bancă pentru creditele acordate.
Pârâta a precizat că, părțile, prin convenția de creditare au convenit o dobândă curentă variabilă raportată la variația dobânzii de referință a BCR. Cât timp dobânda de referință a BCR este făcută publică prin afișare, este evident că și împrumutatul a avut cunoștință de ea încă de la momentul semnării contractului putând estima oricând costurile creditului. Aceasta cu atât mai mult cu cât acest indice nu a variat decât în limite foarte mici, în funcție exclusiv de costul resurselor de creditare. Or, potrivit art. 1, alin. 1 litera a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, o astfel de variație este permisă, fiind firească pentru împrumuturile cu dobândă variabilă și pe termen lung. Așadar, este evident că rata dobânzii contractuale este independentă de voința Băncii având în vedere influența indicatorilor/factorilor de intervenție în modificarea dobânzii menționați anterior, dar și faptul că valoarea dobânzii de referință a băncii este publică și ușor accesibilă împrumutaților. Clauzele care reglementează perceperea unui comision de administrare nu sunt abuzive. Ca și alte comisioane, și comisionul de administrare este un element al prețului Băncii. Prin urmare, comisionul de administrare se percepe pentru administrarea contului de credit și cuprinde costuri cu operațiuni bancare privind întreținerea aplicațiilor informatice de gestiune a creditului și informarea permanentă a clientului.
Pârâta a subliniat totodată faptul că, comisionul de administrare nu reprezintă o dobândă mascată cât timp el este recunoscut a face parte din costul total al creditului, reprezentând un element al prețului contractului, atât de legislația internă, cât și de cea europeană și cade în mod uzual în sarcina împrumutatului.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000 coroborat cu prevederile art. 4 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ale Legii nr. 296/2004 din_ privind Codul consumului, cu dispozițiile Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice în vigoare la momentul încheierii contractului, art. 969 și urm. Cod civil.
La data de 07.07.2014, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare (filele 129-133), prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate, ca neîntemeiate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, precizând că, în privința celorlalte apărări, își mențin punctul de vedere expus și prin acțiune.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 201 alin. 2 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 23.09.2014, reclamanții au formulat în temeiul art. 204 C.pr.civ., o cerere prin care au solicitat modificarea cadrului procesual, respectiv introducerea în cauză a împrumutatei G. C. M., în calitate de reclamantă.
În dovedire, au depus la dosar, în copii conforme cu originalul, un set de înscrisuri (filele 145-339).
La data de 24.09.2014, numita G. C. M. a depus la dosar o adresă prin care a arătat că, își însușește cererea de chemare în judecată formulată de garanții ipotecari Z. M. și Z. A. – V. (fila 341).
La termenul de judecată din data de 21.10.2014, pârâta B. C. Română SA a formulat note de ședință, prin care a precizat faptul că, cererea de lărgire a cadrului procesual subiectiv prin conceptarea unui nou reclamant, o consideră inadmisibilă, solicitând respingerea cererii modificatoare formulate de Z. M. și Z. A. V., ca inadmisibilă.
Prin Încheierea pronunțată la data de 28.10.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității formulării cererii de modificare, ca neîntemeiată; a respins excepțiile lipsei calității procesuale active cu privire la restituirea prestațiilor, prescripției dreptului de a solicita anularea clauzelor contractuale, lipsei de interes, ca neîntemeiate și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR – Agenția Burdujeni, efectele urmând a fi evidențiate în hotărâre (f.352).
La termenul de judecată din data de 02.12.2014, pârâta prin apărător a precizat că, banca a încheiat acte adiționale cu toți clienții săi.
La data de 10.02.2015, reclamanții G. C. M., Z. M. și Z. A. – V., au formulat precizări (filele 524-531), prin care au solicitat ca, în baza probelor care se vor administra, să se hotărască și să se constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 1 (în ceea ce privește sintagmele „la care se adaugă 9,26 puncte procentuale marja pe an”, „nivelul dobânzii curente percepute conform Contractului și, după caz, a Actelor Adiționale ulterioare este de 10,4%” și „valoarea marjei de mai sus este formată din diferența dintre dobânda de referință BCR variabilă percepută de Bancă conform prevederilor din Contract și indicele EURIBOR la care se adaugă marja fixă prevăzută în contract”) și la art. 7 lit. a (privind comisionul lunar de administrare credit) din Actul adițional de implementare a OUG nr. 50/2010; să fie obligate pârâtele la modificarea Actului adițional, în sensul înlăturării clauzelor abuzive anterior menționate.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar la solicitarea pârâtei, în baza art. 354 Cod procedură civilă, a administrat proba cu interogatoriile reclamanților (filele 504-511).
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma cererii formulate, instanța reține:
Prin convenția de credit nr._ din data de 27.02.2008, încheiată cu pârâta B. C. Română, reclamantei G. C. M. i s-a acordat un credit de_ Euro, pentru o perioadă de 300 de luni (filele 18-23). La data de 13.10.2010, între părți, a fost încheiat actul adițional nr._A/13.10.2010 la contractul de credit bancar nr._ din data de 27.02.2008 (filele 24).
Reclamanții Z. M. Z. A., în calitate de garanți și G. C. M., în calitate de împrumutat (f.341) au sesizat instanța de judecată cu privire la clauzele considerate abuzive, respectiv cele cuprinse în art.5 teza a IV-a și art. 9 lit.a și b din contractul de credit și art. 2.10 a), art. 3.1 și art. 3.9 din Condițiile generale de creditare, anexă la contractul de credit bancar, art. 1 și art.7 lit.a din Actul adițional din 20.09.2010.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate; în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului; se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 din Legea nr. 193/2000 stipulează că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit dispozițiilor aceluiași articol mai sus menționat, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant; dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Actul normativ amintit a transpus dispozițiile Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993. Potrivit reglementării comunitare, pentru a putea fi calificată drept abuzivă o clauză trebuie să îndeplinească trei condiții (două negative și una pozitivă), respectiv să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și să nu se refere la obiectul principal al contractului.
În prezenta cauză, contractul de credit bancar nr._ din data de 27.02.2008 încheiat între reclamanta G. C. M. și pârâta B. C. Română, reclamanții Z. M. Z. A. fiind garanți ipotecari, intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutații au calitatea de consumatori, iar banca pe cea de comerciant.
În ceea ce privește clauzele referitoare la dobânda datorată de reclamanți, instanța reține că potrivit art. 5 din condițiile speciale ale convenției de credit nr._ din data de 27.02.2008, la data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 7,4 % pe an și este fixă în primul an și variabilă ulterior; dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 1 an, începând cu data primei trageri cu excepțiile prevăzute la pct. 7 și 8; după această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 puncte procentuale.
Potrivit condițiilor generale de creditare, cu referire la dobânda datorată băncii, art. 2.10 lit. a) prevede că pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent; modificarea dobânzii curente conduce la recalcularea dobânzii datorate.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că instanța nu poate aprecia ca fiind abuzivă o clauză care consacră o componentă ce face parte din obiectul principal al respectivului contract, o componentă ce face parte din prețul contractului. A mai arătat pârâta că fiecare din cauzele contractuale care consacră dobânda are o redactare clară și inteligibilă, fără utilizarea unor termeni echivoci.
În acest sens, instanța amintește că art. 6 alin. 4 din Legea nr. 193/2000 transpune art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13, având următorul conținut:"evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Se poate constata că nici legea internă și nici Directiva nr. 93/13 nu exclud din start, de la controlul caracterului abuziv, clauzele referitoare obiectul contractului, fiind reglementată - cu titlu de excepție - posibilitatea analizării acestora, numai în situația în care acestea nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Sub acest aspect, instanța nu poate primi opinia pârâtei care exclude orice intervenție a instanței în analizarea caracterului abuziv al clauzelor ce privesc obiectul convenției, fără nicio circumstanțiere.
Raportat la clauzele privind dobânda pe care reclamanții le-au indicat ca fiind abuzive, instanța reține că, în anexa Legii nr. 193/2000 la art. 1 lit. a), se stabilește că sunt abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator sau valoarea altor taxe pentru serviciile financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
În ce privește posibilitatea reclamanților de a negocia clauzele pe care le consideră abuzive, din răspunsurile la interogatoriu, instanța constată că aceștia nu au avut posibilitatea de a negocia clauzele contractului de credit (filele 503-511). Posibilitatea de a lua la cunoștință de conținutul contractului sau de a alege între mai multe variante de creditare nu acoperă noțiunea de negociere. Se consideră întotdeauna că o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea influențării conținutului condiției. Contractele încheiate de părți sunt preformulate, iar eventualele diferențe dintre acestea și alte contracte nu se datorează negocierii, ci particularităților fiecărui client în parte. Prin urmare, aceste contracte și clauzele lor nu au fost negociate de către părți, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de probă.
De asemenea, instanța reiterează prevederile art. 6 alin. 4 din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora nu se vor putea considera ca fiind abuzive clauzele care se asociază cu definirea obiectului principal, în măsura în care acestea sunt exprimate într-un limbaj ușor de înțeles.
În prezenta cauză, în temeiul art. 5 din contractul de credit nr._ din data de 27.02.2008, banca și-a rezervat dreptul de a modifica dobânda, iar în condițiile generale, care fac parte integrantă din contractul încheiat, se prevede la art. 2.10 faptul că pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent; modificarea dobânzii curente conduce la recalcularea dobânzii datorate, iar la art. 2.11 se menționează că noul procent de dobândă va fi afișat la sediile băncii la data intrării în vigoare a modificării.
Astfel, instanța constată că în contractul analizat, dobânda nu este prezentată ca o dobânda ce poate fi calculată în funcție de o formulă de către reclamanți care să conțină indici de referință clar precizați (ROBOR, EURIBOR), valoarea acestei dobânzi putând fi modificată în orice condiții, conform voinței băncii, consumatorul neputând să se protejeze împotriva unor majorări nejustificate ale dobânzii.
Prin necircumstanțierea în niciun mod a elementelor ce-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, se încalcă prevederile legale incidente în materie. În ceea ce privește această clauză care dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda, calculul acesteia nefiind raportat la un indicator precis, individualizat, fiind menționat doar ca aceasta este revizuibilă în raport de ”costul resurselor de creditare”, fără a se preciza cu exactitate în funcție de ce indicatori se va modifica, instanța apreciază că aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă este necesară și proporțională scopului urmărit.
Mai mult, această modalitate a băncii de a ajusta rata dobânzii transformă contractul de credit într-unul aleatoriu, diferența dintre aceste două tipuri de contracte fiind tocmai cunoașterea întinderii prestațiilor părților la momentul încheierii contractului sau posibilitatea determinării acestora ulterior, prin cunoașterea factorului care determină modificarea.
Deosebit de aceasta, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția „motivului întemeiat”, respectiv majorarea „costului resurselor de creditare”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă ar trebui ca în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. Or, o astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de față, astfel că, indiferent de alte considerații, clauza analizată este una abuzivă.
În consecință, în ceea ce privește dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților pe care clauza nenegociată trebuie să-l creeze pentru a fi considerată abuzivă, instanța reține că lăsarea la îndemâna băncii a posibilității de majorare a dobânzii, fără nici o posibilitate efectivă de verificare a necesității și modalității de stabilire a majorării, este de natură a crea un dezechilibru major între părți.
Omisiunea băncii de a preciza în contractul încheiat, în mod clar, complet și precis dobânda de referință, cât și formularea echivocă, în defavoarea consumatorului și în termeni de specialitate, a clauzelor referitoare la modul în care banca poate modifica procentul de dobândă stabilit în contract, a prevederilor aplicabile contractului în cauză precum și a altor elemente esențiale ale contractului de credit, dovedește comportamentul incorect al băncii care la momentul acordării creditului nu a indicat în contract niciun criteriu de referință la care să fie raportată dobânda legală.
Față de cele reținute mai sus, în considerarea faptului că pârâta nu a făcut dovada negocierii clauzelor de la art. 5 teza a IV-a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._ din data de 27.02.2008 și de la art. 2.10 lit. a) din condițiile generale de creditare, această obligație incumbându-i conform art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, instanța va constata că aceste clauze sunt abuzive.
În ceea ce privește clauzele referitoare la comisionul de administrare, instanța reține că potrivit art. 9 lit. b) din condițiile speciale la convenția de credit nr._ din data de 27.02.2008, pentru creditul pus la dispoziție, banca percepe comision de administrare de 12,50 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat, prevăzută la pct. 1. Conform art. 3.9 din condițiile generale la convenția de credit, comisionul de administrare este în sumă fixă lunară și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzut la pct.1 din contract; clientul achită comisionul de administrare lunar odată cu rata și dobânda; comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună.
Referitor la noțiunea de „comision de administrare” prevăzut în convenția de credit, instanța apreciază că aceasta nu a fost explicată în mod clar și neechivoc sub aspectul motivelor și al condițiilor în care este perceput. Fără o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestui comision, care să fie evidențiate în chiar convenția de credit (fie în cadrul condițiilor generale, fie în cadrul condițiilor speciale), instanța nu poate aprecia asupra legalității acestei sume, în aceeași situație fiind și reclamanții, în calitate de împrumutat și garanți.
Deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, instanța reține că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Echilibrul contractual presupune ca drepturile fiecăreia dintre părți să aibă corespondent într-o contraprestație a celeilalte părți ori un asemenea echilibru nu există în măsura în care clauzele contractuale dau dreptul unei părți să beneficieze de avantaje care nu au corespondent într-o contraprestație din partea sa.
Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze și lipsa bunei-credințe a băncii, trebuie analizate în funcție de justețea acestui comision, față de costurile efective suportate de bancă, în legătură cu activitatea sa de administrare efectivă. În speță, însă, o asemenea justificare nu există, acest comision, calculat și perceput lunar, disimulând, în realitate, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și, în plus, creând băncii un avantaj concurențial, contrar uzanțelor bunei credințe față de celelalte bănci.
Mai mult, în cuprinsul clauzelor contractuale nu se face nici o referire concretă la cheltuielile pe care le-ar suporta pârâta cu privire la administrarea creditului, ce urmau a fi acoperite de plata acestui comision și nici nu se indică modul în care au fost cuantificate acestea, în privința creditului acordat. Așadar, terminologia folosită nu este descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractelor perfectate de pârâtă, pentru ca împrumutații să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute de către bancă aceste sume de 12,50 euro lunar. De asemenea, nici instanța nu poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze din moment ce motivația încasării acestui comision nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor generale nici în cel al condițiilor speciale ale contractelor amintite.
Nu în ultimul rând, sub aspectul verificării existenței caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 9 lit. b) din convenția de credit, instanța reține că acest comision de administrare nu face parte nici din preț și nici din obiectul principal al contractului, pentru suma împrumutată clientul restituind împrumutul la care se adaugă prețul cerut de bancă, adică dobânda, și dobânda penalizatoare aferentă. Toate celelalte comisioane sau tarife stabilite în contract trebuie să aibă ca și corespondent prestarea unui serviciu, conform O.G. nr. 21/1992, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Așadar, clauzele inserate la art. 9 lit. b) din condițiile speciale și art. 3.9 din condițiile generale la convenția de credit nr._ din data de 27.02.2008, referitoare la perceperea comisionului de administrare constituie clauze abuzive în sensul legii, acestea încălcând prevederile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000.
În privința clauzelor constatate ca fiind abuzive, respectiv art. 5 teza a IV-a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._ din data de 27.02.2008, art. 2.10 lit. a) din condițiile generale de creditare, clauze referitoare la dobândă, respectiv art. 9 lit. b) din condițiile speciale de creditare, art. 3.9 din condițiile generale, referitoare la comisionul de administrare, instanța, în temeiul art. 13 din Legea nr. 193/2000, va obliga pârâta să modifice contractul sus menționat în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea comisionului de administrare și restituirea diferenței dintre dobânda încasată abuziv și dobânda calculată după înlăturarea clauzelor abuzive, instanța constată că acestea sunt întemeiate și având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 193/2000 raportate la art. 998 din Codul civil, va obliga pârâta la restituirea către reclamanta G. C. M. a sumei încasate cu titlu de comision de administrare perceput de pârâtă în temeiul convenției de credit nr._ din data de 27.02.2008 în perioada cuprinsă dintre 27.02.2008 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
De asemenea, instanța va obliga pârâta la restituirea către reclamanta G. C. M. a sumelor reprezentând diferența dintre dobânda percepută începând cu data de 27.02.2008 și dobânda rămasă în urma constatării caracterului abuziv a art. 5 teza a IV-a (cu privire la noțiunea de dobândă curentă formată din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile BCR), de la momentul încheierii contractului și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și va obliga pârâta la plata către reclamanta G. C. M. a dobânzii legale aferente debitului (constând în comision de administrare și dobânda încasată necuvenit), calculată de la data plății sumelor de către reclamantă și până la data achitării efective a debitului. Instanța reține că între reclamanți și bancă există raporturi comerciale desfășurate între profesioniști, iar în conformitate cu O.G. nr. 13/2011, dobânda legală se stabilește, în această materie, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
Totodată, instanța va obliga pârâta la refacerea graficului de rambursare în sensul celor de mai sus.
În ceea ce privește clauzele privitoare la comisionul de acordare, instanța reține că potrivit art. 9 lit. a) din condițiile speciale la convenția de credit nr._ din data de 27.02.2008, pentru creditul pus la dispoziție, banca percepe comision de acordare credit de 2,50 % flat, iar potrivit art. 3.1 din condițiile generale de creditare, comisionul de acordare credit se plătește la prima tragere a creditului și se calculează la valoarea creditului prevăzută în contract.
Analizând aceste prevederi contractuale, instanța apreciază că modalitatea în care a fost stabilit comisionul de acordare în contractul de credit este una transparentă, pârâta procedând la individualizarea acesteia în mod concret, prevăzând că valoarea comisionului de acordare este de 2,50 % flat și se plătește la prima tragere a creditului, calculându-se la valoarea creditului stabilită în contract. Astfel, reclamanții au avut posibilitatea ca la momentul semnării contractului să ia cunoștință de cuantumul exact al acestui comision.
Pe de altă parte, instanța apreciază că perceperea acestui comision este justificată prin prisma faptului că, pe lângă dobândă, pârâta este îndreptățită să încaseze respectivul comision cu titlu de contraprestație pentru serviciul pe care banca îl face clienților prin acordarea creditului.
Instanța are în vedere și împrejurarea că acordarea unui credit bancar presupune o executare succesivă a prestațiilor din partea reclamanților și o executare uno ictu din partea pârâtei, astfel că, față de valoarea mare a creditului, de_ Euro, sumă remisă reclamantei G. C. în termen scurt, obligația deja executată a pârâtei își găsește echivalentul în plata comisionului de acordare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind constatarea ca abuzive a clauzelor referitoare la comisionul de acordare anume art. 9 lit. a) din condițiile speciale la convenția de credit nr._ din data de 27.02.2008 și art. art. 3.1 din condițiile generale de creditare și cele privind restituirea comisionului de acordare și acordarea dobânzii legale pentru comisionul de acordare.
Totodată, instanța reține că în actul adițional din 20.09.2010 la convenția de credit nr._ din data de 27.02.2008 (f.518), s-a procedat la modificarea modului de calcul al dobânzii datorate de reclamanți, art. 1 stabilind că la data semnării actului adițional nivelul dobânzii curente percepute conform contractului, după caz, a actelor adiționale ulterioare este de 10,4 %; dobânda curentă aplicabilă creditului în sold la data intrării în vigoare a prezentului Act adițional, în perioadele de dobândă variabilă, se calculează în funcție de cotația indicelui de referință independent, EURIBOR la 6 luni, la care se adaugă 9,26 puncte procentuale marja pe an; valoarea marjei de mai sus este formată din diferența dintre dobânda de referință BCR variabilă percepută de B. conform prevederilor din contract si indicele EURIBOR la are se adaugă marja fixă prevăzută în contract (filele 518-521).
Conform art. 7 lit. a) din actul adițional din 20.09.2010, B. percepe un comision lunar de administrare credit in valoare de 12,5 euro, reprezentând însumarea comisioanelor lunare prevăzute în contractul de credit încheiat între împrumutat si B.. Sub acest aspect, se reține că s-a menținut același comision de administrare prev. de art. 9 lit. b) din condițiile speciale la convenția de credit nr._ din data de 27.02.2008.
Cu privire la aceste clauze, instanța constată că pârâta nu a făcut dovada negocierii lor cu reclamanta G. C., stabilind în mod unilateral dobânda care este datorată de la data încheierii actului adițional, acesta nefiind însușit de părți prin semnătură.
În acest sens, instanța amintește simetria care trebuie să existe între modul de încheiere a contractului și modul de modificare, desfacere sau desființare a acestuia, regulă înscrisă și în art. 969 alin. 2 Cod civil de la 1864, în continuare aplicabil prin prisma dispozițiilor art. 6 din Codul civil din 2011, care, referindu-se la convenții, arată că, ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din alte cauza autorizate de lege.
Mențiunea din cuprinsul adresei din data de 25.02.2011 (fila 522) prin care reclamantei G. C. M. i s-a comunicat faptul că dobânda s-a modificat în condițiile nesemnării actui adițional la contractul de credit, modificările menționate intrând în vigoare prin acceptare tacită, nu este în acord cu prevederile legale care reglementează modificarea contractelor.
Conform art. 40 al. 2 OUG nr. 50/2010, creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiționale.
În schimb, banca nu a făcut dovada notificării actului adițional către reclamanta G. C. M., nefiind depusă la dosar dovada comunicării acestuia.
Potrivit art. 41 din același act normativ, orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea acestora, cu excepția situațiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului care implică schimbarea costurilor, de exemplu prelungirea perioadei de creditare sau modificarea ratelor. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții.Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită și contractul rămâne neschimbat.
Față de aceste dispoziții legale, observând că nu s-a făcut dovada modificării contractului, instanța apreciază că art. 1 și art. 7 lit.a) din actul adițional din 20.09.2010 nu produc efecte între părți, astfel încât instanța urmează a respinge ca neîntemeiate și capetele de cerere privind constatarea ca abuzive a clauzelor prev. de art. 1 și art. 7 lit.a) din actul adițional din 20.09.2010.
În ceea ce privește actualizarea sumelor în raport cu rata inflației, instanța constată că, atât timp cât plata dobânzii si a comisionului de administrare s-a făcut în moneda Euro, restituirea urmând a se face în aceeași modalitate (chiar dacă în echivalent în lei), iar indicele de inflație este un criteriu de reparare a prejudiciului suferit prin devalorizarea monedei naționale și nu a unei monede europene, nu există temei pentru actualizarea sumei cu indicele de inflație, motiv pentru care instanța va respinge, ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Cu privire la cererile formulate de către reclamanți în contradictoriu cu B. C. Română-Agenția Burdujeni, față de considerentele expuse in încheierea din data de 28.10.2014, instanța le va respinge ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 452 și 453 din Codul de procedură civilă, având in vedere că cererea s-a admis in parte, instanța va obliga reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 459 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând asistență juridică și alte cheltuieli, proporțional cu pretențiile respinse (5%x9192,2 lei), conform facturii nr._ din 30.06.2014 și extrasului de cont atașat - fila 514, facturii nr._ din 10.12.2014 și facturii_ din 05.02.2015, cu extrasele de cont aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanții Z. M. (CNP_), Z. A.–V. (CNP_), ambii domiciliați în mun. Suceava, ., ., G. C. M. (CNP_) domiciliată în Suceava, ., ., ., jud. Suceava, toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de avocat S. S. în Suceava, .. 10, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA cu sediul în mun. București, sect. 3, .. 5.
Constată existența clauzelor abuzive cuprinse în art. 5 teza a IV-a (cu privire la noțiunea de dobândă curentă formată din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile BCR) și art. 9 lit. b) din condițiile speciale și art. 2.10 lit. a) și art. 3.9 din condițiile generale la contractul de credit nr._ din data de 27.02.2008 încheiată între părți.
Obligă pârâta să modifice contractul mai sus menționat în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
Dispune restituirea către reclamanta G. C. M., în echivalentul în lei la data plății, suma încasată cu titlu de comision de administrare perceput de pârâtă în temeiul convenției de credit nr._ din data de 27.02.2008 în perioada cuprinsă dintre 27.02.2008 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Obligă pârâta la restituirea către reclamanta G. C. M. a sumelor reprezentând diferența dintre dobânda percepută începând cu data de 27.02.2008 și dobânda rămasă în urma constatării caracterului abuziv a art. 5 teza a IV-a (cu privire la noțiunea de dobândă curentă formată din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile BCR), de la momentul încheierii contractului și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Obligă pârâta la plata către reclamanta G. C. M. a dobânzii legale aferente debitului (constând în comision de administrare și dobânda încasată necuvenit), calculată de la data plății sumelor de către reclamantă și până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâta la refacerea graficului de rambursare în sensul celor de mai sus.
Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere formulate de către reclamanți privind constatarea ca abuzive a clauzelor referitoare la comisionul de acordare (art. 9 lit. a) din condițiile speciale și art. 3.1 din condițiile generale la contractul de credit nr._ din data de 27.02.2008 încheiat între părți), restituirea comisionului de acordare, acordarea dobânzii legale pentru comisionul de acordare, actualizarea sumelor în raport cu rata inflației și capetele de cerere privind constatarea ca abuzive a clauzelor prev. de art. 1 și art. 7.a) din actul adițional din 20.09.2010.
Respinge cererile formulate de către reclamanți în contradictoriu cu B. C. Română-Agenția Burdujeni, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă reclamații la plata către pârâtă a sumei de 459 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile respinse.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2015.
Președinte,Grefier,
Red: A.C./Tehnored: M.E.G./6 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4493/2015. Judecătoria SUCEAVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2093/2015. Judecătoria... → |
|---|
