Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4573/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4573/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 4573/2015
Dosar nr._ - rezoluțiune contract -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 4573
Ședința publică din data de 2 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Grefier: T. C. A.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect rezoluțiune contract formulată de reclamanții M. S. și M. Doruța M. în contradictoriu cu pârâții M. O. N. și M. D. E..
Concluziile dezbaterilor asupra cauzei în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.10.2014, sub nr. de dosar_, reclamanții M. S. și M. Doruța – M. au chemat în judecată pentru rezoluțiune contract, pe pârâții M. O. – N. și M. D. – E., fiu – frate și respectiv noră – cumnată, solicitând ca în baza probelor ce se vor administra, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 135 din 17.01.2013 de BNP P. A. pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de pârâți, în calitate de debitori ai obligației de întreținere; să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului autentificat sub nr. 135 din 17.01.2013 de BNP P. A.; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 135 din 17.01.2013 de BNP P. A., a vândut pârâților M. O. – N. și M. D. – E. în schimbul întreținerii în natură și cu rezerva dreptului de uzufruct viager în favoarea reclamantelor, imobilul situat în intravilanul comunei Pătrăuți, jud. Suceava, compus din suprafața de 1500 m.p. teren, împreună cu construcțiile C1 – casă și C2 – anexe, identic cu parcelele nr. 1093 curți, construcții de 300 m.p. cu construcțiile: C1 – casă cu număr cad: C1 top: 1093 – C1 și C2 – anexe cu număr cad: C2 top: 1093 – C2 și nr. 720/16 grădină de 1200 m.p., înscrise în cartea funciară nr._ a UAT Pătrăuți, convertită de la cartea funciară nr. 3096 Pătrăuți, imobile dobândite de reclamanți în baza adeverinței nr. 1419 din 13.12.1996 eliberată de Primăria . contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr. 3834 din 30.07.1997 de BNP P. A..
Au arătat reclamantele că prețul vânzării stabilit de comun acord a fost de 25.000 lei din care 13.000 lei au fost achitați la data autentificării actului, iar pentru diferență, cumpărătorii urmau să le întrețină pe tot timpul vieții, să le asigure cele necesare traiului, să le îngrijească în caz de boală iar la moartea lor să le înmormânteze după obiceiul locului. Contractul menționează explicit că neîndeplinirea întocmai și la timp a acestor condiții, constituie motiv de reziliere a contractului.
Pe fondul cauzei, reclamantele au arătat că nu au beneficiat niciodată de întreținere din partea pârâților. Contractul a fost încheiat exclusiv în vederea asigurării întreținerii reclamantelor în natură de către pârâți.
De asemenea, au arătat că pârâții nu s-au îngrijit în niciun fel de ele, nu au locuit niciodată cu ele, nu le-au asigurat cele necesare unei alimentații specifice vârstei fiecăreia dintre ele, nu s-au ocupat de igiena personală și nici de cea a casei în care locuiesc, nu au cumpărat niciodată medicamentele de care fiecare dintre ele are nevoie lunar, nu au întreprins nici o activitate privind dezvoltarea vieții lor sociale și spirituale, cum s-au obligat prin contractul încheiat. Suportă singure cheltuielile cu hrana. Pârâții nici măcar în perioada sărbătorilor de C. și de Paști nu s-au deranjat să le pregătească vreo masă.
În ceea ce privește întreținerea locuinței, reclamantele au menționat că ele îndeplinesc toate treburile casnice, respectiv: curățenie în casă și în curte, întreținere grădină, achiziționare lemne pentru iarnă, plata unor persoane pentru a le ajuta în gospodărie, plata impozitului pe imobilul în cauză și a utilităților (curent electric, abonament tv). Toate acestea presupun efectuarea în plus a unor cheltuieli pe care cu greu le pot acoperi, având în vedere că dispun doar de câte o pensie lunară în cuantum de 708 lei și respectiv 234 lei. Mai mult, aceste activități sunt prevăzute în contract ca și obligații ale celor doi pârâți.
Reclamanta M. S. a arătat că este bolnavă, vârstnică, iar veniturile din pensie sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile cu medicamentele pe care este nevoită să le cumpere pentru a supraviețui. A precizat că a fost diagnosticată cu bronhopneumonie cronică și hipertensiune arterială așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii, fiindu-i recomandate evitarea frigului, a umezelii, a efortului fizic, tratament medical, verificări și consultații periodice.
Reclamanta M. Doruța – M., a arătat că, deși nu este vârstnică, este bolnavă cronic de la naștere, fiind suferindă de epilepsie, boală din cauza căreia nu a putut urma cursurile școlii primare, nu este știutoare de carte. Din acest motiv nu este capabilă să se întrețină singură, fiind încadrată în gradul II de handicap.
Au precizat reclamantele că, deoarece cu greu reușesc să aibă grijă de ele, au încheiat contractul de întreținere cu pârâții, însă aceștia nu le ajută, nefiind preocupați de starea lor de sănătate în care se află. Mai mult, pârâții nu au nici un sentiment de respect față de ele, folosind un limbaj necuviincios la adresa lor, nu au răbdare să le asculte, ignorând opiniile și nevoile acestora.
De asemenea, reclamantele au precizat că pârâta M. D. – E. la data de 01.10.2013 a plecat din România în Spania pentru a avea grijă de o altă persoană vârstnică, iar pârâtul M. O. – N. consumă în mod frecvent băuturi alcoolice și aproape că nu poate să se întrețină singur, nu să mai aibă și grija reclamantelor.
Reclamantele au evaluat litigiul la suma prevăzută în contractul cu titlu de preț, respectiv 25.000 lei.
În drept, reclamantele și-au întemeiat cererea pe art. 194 Cod procedură civilă, art. 2263 alin. 2 și 3 Cod civil, art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantele au depus la dosar, în copii conforme cu originalul, o . înscrisuri (filele 7-22).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1263 lei (fila 24).
La data de 13.11.2014, reclamatele au depus la dosar o adresă, prin care au arătat că obiectul cererii este „rezoluțiune contract” deoarece sancțiunea neexecutării de către debitori a obligației de întreținere este rezoluțiunea.
La termenul de judecată din data de 15.05.2015, instanța, în temeiul art. 254 Cod procedură civilă, a constatat pârâții decăzuți din dreptul de a propune probe și a invoca excepții relative.
Instanța a încuviințat și administrat la solicitarea reclamantelor, probele cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată în calitate de martoră numita J. M. (fila 79) și cu interogatoriul pârâtului M. O. – N. (filele 88-89).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
La data de 17.01.2013 între reclamantele M. S. și M. Doruța-M., în calitate de vânzători și pârâții M. O.-N. și M. D.-E., în calitate de cumpărători, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 135 din 17.01.2013 a BNP P. A.. (filele 7-8)
Prin acest contract, vânzătoarele au vândut cumpărătorilor nuda proprietate asupra suprafeței de 1.500 mp împreună cu construcțiile situate pe această suprafață, din satul Pătrăuți, . reținându-și dreptul de uzufruct viager.
Prețul vânzării a fost stabilit de comun acord la 25.000 lei, din care suma de 13.000 lei a fost achitată la data semnării și autentificării actului, pentru diferență, pârâții-cumpărători urmând să îi întrețină pe vânzători pe tot timpul vieții acestora, să le asigure cele necesare traiului, să îi îngrijească în caz de boală, iar la decesul acestora să îi înmormânteze după obiceiul locului.
În al doilea rând, instanța reține că se impune interpretarea contractului pentru a determina natura juridică a acestuia. Interpretarea contractului reprezintă o operațiune logico-juridică ce permite identificarea voinței reale a părților, în scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor născute în temeiul contractului.
În cauza dedusă judecății, convenția dintre părți a fost intitulată Contract de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager și de întreținere. Astfel, nuda proprietate a bunurilor ce au făcut obiectul contractului a fost înstrăinată în schimbul unei sume de bani și al întreținerii. În această situație natura juridică a convenției se stabilește prin identificarea obligației principale, a scopului principal urmărit de părți la încheierea contractului.
Având în vedere că raportul dintre suma plătită cu titlu de preț și valoarea întreținerii nu poate fi calculat, aceasta din urmă fiind aleatorie, natura juridică a convenției se stabilește prin raportarea sumei de bani plătite cu titlu de preț la valoarea bunurilor înstrăinate. În principiu, contractul va fi de întreținere dacă prestația în bani reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, iar în caz contrar va fi de vânzare-cumpărare.
În cauză, părțile au stabilit un preț total de 25.000 lei, din care, în bani, a fost plătită suma de 13.000 lei, adică mai mult de jumătate din prețul total, pentru restul sumei (12.000 lei) înstrăinătorii urmând a beneficia de întreținere.
Cu toate acestea, prețul de 25.000 lei a fost stabilit pentru nuda proprietate a bunurilor menționate în contract, înstrăinătorii rezervându-și un drept de uzufruct cu privire la acestea. Așadar, este de presupus că valoarea bunurilor indicate în contract – a proprietății cu toate atributele sale – este superioară valorii de 25.000 lei, ceea ce face ca suma de 13.000 lei să fie, cel mai probabil, inferioară unei jumătăți din valoarea lor. Astfel, obligația principală a dobânditorilor ar fi aceea de a presta întreținere, convenția fiind prin urmare un contract de întreținere. În același sens, instanța reține că pârâții nu au contestat nici un moment afirmația reclamantelor în sensul că scopul principal al contractului a fost acela constând în prestarea întreținerii și faptul că aceeași natură juridică rezultă din relațiile de rudenie/afinitate dintre părți, prim-reclamanta fiind mama secund-reclamantei și a prim-pârâtului și soacra secund-pârâtei. Așadar, părțile au încheiat o convenție de întreținere.
În cauza dedusă judecății, reclamantele au solicitat rezoluțiunea convenției încheiate cu pârâții. Instanța apreciază că reclamanții au calificat în mod corect sancțiunea incidentă în cazul neexecutării culpabile a unor obligații născute din contractul de înteținere.
Pentru evitarea unor confuzii ce ar putea fi generate de caracterul succesiv al obligației de întreținere, instanța precizează că rezilierea este sancțiunea specifică contractelor cu executare succesivă, mai exact, acelor contracte în care obligațiile tuturor părților au caracter succesiv. În materia întreținerii, pentru neîndeplinirea culpabilă a obligației de către debitorul întreținerii, deși se execută succesiv, sancțiunea specifică este rezoluțiunea, iar nu rezilierea contractului, deoarece efectul său principal, strămutarea dreptului de proprietate, se produce uno ictu.
Așadar, rezoluțiunea reprezintă sancțiunea neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare dintr-o dată, constând în desființarea retroactivă a acestuia. Pe de altă parte, incidența sancțiunii rezoluțiunii rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 2263 Cod civil.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că a fost probată neîndeplinirea de către pârâți a obligației de întreținere născută în sarcina lor prin Contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 135 din data de 17.01.2013 a BNP P. A..
Astfel, martora J. M. a declarat că pârâta M. D. este plecată în Spania de aproximativ 3 ani iar pârâtul locuiește în Pătrăuți și lucrează undeva în Suceava. Martora a arătat că, din câte știe, pârâtul nu le vizitează pe reclamante, acestea rugând-o pe ea să le ajute la treburi. Martora a arătat și că nu are cunoștință ca pârâții să le ajute în vreun fel pe reclamante, la care ar mai fi venit cu pachte până în urmă cu aproximativ 3 ani (fila 79).
Pârâtul M. O. N. a recunoscut că soția sa a plecat în Spania la 01.10.2013 și că de anul trecut nu mai locuiește cu reclamantele. Totodată, la interogatoriu, pârâtul a arătat că ultima dată le-a vizitat pe reclamante înainte de sărbătorile de iarnă din 2014 și că nu a cumpărat niciodată medicamente pentru acestea din banii săi, așa cum niciodată nu a achiziționat lemnele necesare pentru iarnă (filele 88-89).
De asemenea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă, instanța va califica lipsa pârâtei M. D. E. la termenul de administrare a interogatoriului ca un început de dovadă în folosul reclamantelor, care coroborat cu ansamblul probelor administrate, care confirmă absența acesteia din țară, relevă neîndeplinirea nici de către aceasta a obligației de a presta întreținere pe care și-a asumat-o prin contractul din 17.01.2013.
Instanța reține că părțile au realizat o descriere succintă în convenție a obligației de întreținere la care s-au obligat pârâții, aceștia din urmă obligându-se la a asigura cele necesare traiului și a da îngrijirile necesare în caz de boală iar la decesul vânzătorilor să îi înmormânteze.
Termenii generici folosiți în convenție lasă practic la aprecierea debitorilor obligației de întreținere modul concret de executare a obligației de întreținere. Datorită caracterului cotidian al obligației de întreținere, nici nu s-ar putea prevedea ce anume va servi în viitor ca hrană, îmbrăcăminte, medicamente etc. beneficiarului întreținerii sau ce alte îngrijiri de altă natură va necesita în caz de boală sau la bătrânețe. Prin prisma carcterului cotidian dar și prin prisma caracterului alimentar al obligației de întreținere, întreținătorul are obligația de a acorda întreținere în natură, în mod succesiv și complet, neexecutarea acestei obligații putând avea consecințe serioase.
Or, în cauza dedusă judecății, nu este dată îndeplinirea de către pârâți a acestei obligații. Pârâtul nu le-a mai vizitat pe reclamante din iarna anului 2014 iar pârâta nu mai locuiește efectiv în țară de doi ani, iar probele administrate relevă faptul că, după încheierea contractului, pârții nu au realizat aproape nicio acțiune ce poate fi circumscrisă obligației de întreținere asumate prin contract.
Așadar, în cauză este probată neexecutarea culpabilă obligației de întreținere de către debitorii acesteia, obligație esențială asumată de aceștia la încheierea contractului.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea și va dispune rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 135 din data de 17.01.2013 a BNP P. A., încheiat între părți.
În ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară, instanța reține următoarele, față de dispozițiile art. 1554 Cod civil, instanța reține că odată contractul desființat prin rezoluțiune, fiecare parte este ținută să restituie celeilalte părți prestațiile primite.
Având în vedere principiul disponibilității, instanța va dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii Contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 135 din data de 17.01.2013 a BNP P. A., cu privire la imobilele ce au făcut obiectul acestui contract.
În considerarea dispozițiilor art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâții la plata către reclamante a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2063 lei, reprezentând 1.263 lei taxă judiciară de timbru și 800 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantele M. S. CNP –_ și M. Doruța-M. CNP –_, ambele domiciliate în ., jud. Suceava, cod_ în contradictoriu cu pârâții M. O.-N. CNP-_ și M. D.-E. CNP-_, ambii domiciliați în ..
Dispune rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 135 din data de 17.01.2013 a BNP P. A., încheiat între părți.
Dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii Contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 135 din data de 17.01.2013 a BNP P. A., cu privire la imobilele ce au făcut obiectul acestui contract.
Obligă pârâții la plata către reclamante a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2063 lei, reprezentând 1.263 lei taxă judiciară de timbru și 800 lei onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
Președinte,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/08.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4576/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 4495/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
