Acţiune în constatare. Sentința nr. 1242/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1242/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1242/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 1242/2015
Ședința publică din data de 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. G.
GREFIER: P. S. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulate de către reclamanta M. F. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat F. I. S. în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, P-ța Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile cu privire la cauza de față au avut loc la termenul din data de 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 11.03.2015, iar ulterior pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10.06.2014 sub nr. de dosar_, reclamanții B. A. și B. L. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. B. S.A, au solicitat:
1. Să se constate că art. 3 pct. 3.12 privind comisionul de procesare in cuantum de 2,2 % calculat la soldul creditului acordat coroborat cu art. 1 pct. 1 lit. b) care prevede cuantumul acestui comision; art. 3 pct. 3.3 si următoarele privind modificarea unilaterala a dobânzii de către parata si art. 3 pct. 3.14 privind comisionul de administrare in cuantum de 0,15% calculat la soldul creditului din Contractul de credit nr. RFI_, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
2. Să se constate ca art. din actul adițional (actele adiționale) la Contractul de credit nr. RFI_, prin care se modifica marja băncii si implicit dobânda efectiva, este o clauza abuziva, în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
3. Să se dispună anularea clauzelor mai-sus menționate;
4. Să se dispună recalcularea dobânzii aferente creditului, în funcție de marja fixa care ar fi trebuit sa fie prevăzută în contractul inițial de creditare, prin scăderea indicelui Libor din dobânda de achiziție de 5,5 %/an (marja fixa 5,5 % - valoare indice Libor la momentul creditarii);
5. Să se dispună repunerea părților în situația anterioara inserării clauzelor abuzive si drept consecință sa se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanților: suma plătita cu titlu de comision de administrare de la data încheierii contractului de credit la zi, precum si dobânda legala aferenta acestei sume; suma plătită cu titlu de comision de procesare, anume suma de 902 CHF, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, începând cu data încasării ei și până la data restituirii sumei; suma perceputa abuziv, ca urmare a modificării de către parata a ratei anuale a dobânzii curente, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, începând cu data încasării ei și până la data restituirii sumei;
6.Să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;
Reclamanții T. S. si T. H., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. B. S.A, au solicitat în ceea ce privește Contractul de credit nr. RFI_:
1. Să se constate că art. 1 pct. 1.1 lit. b) privind comisionul de procesare in cuantum de 596 CHF; art. 3 pct. 3.3 si următoarele privind modificarea unilaterala a dobânzii de catre parata din Contractul de credit nr. RFI_ constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
2. Sa se constate ca art. din Actul adițional (actele adiționale) la Contractul de credit, prin care s-a modificat marja bancii si implicit dobânda efectiva, este o clauza abuziva, în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
3. Sa se dispună anularea clauzelor mai-sus menționate;
4. Sa se dispună recalcularea dobânzii aferente creditului, in functie de marja fixa care ar fi trebuit sa fie prevăzută în contractul inițial de creditare, prin scăderea indicelui Libor din dobânda de achizitie de 5,9 %/an (marja fixa=5,9 % - valoare indice Libor la momentul creditarii).
5. Să se dispună repunerea părților în situatia anterioara inserării clauzelor abuzive si drept consecinta sa se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanților suma platita cu titlu de comision de procesare, anume suma de 596 CHF, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, începând cu data încasării ei și până la data restituirii sumei; suma perceputa abuziv, ca urmare a modificarii de catre parata a ratei anuale a dobânzii curente, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, începând cu data încasării ei și până la data restituirii sumei;
6. Să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;
De asemenea aceeași reclamanți au solicitat în ceea ce privește Contractul de credit prin care s-a acordat suma de 18.396 CHF:
1. Să se constate că art. privind modificarea unilaterala a dobanzii de catre parata din Contractul de credit, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
2. Sa se constate ca art. din actul adițional (actele aditionale) la Contractul de credit, prin care se modifica marja bancii si implicit dobanda efectiva, este o clauza abuziva, în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
3. Sa se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate;
4. Sa se dispună recalcularea dobanzii aferente creditului, in functie de marja fixa care ar fi trebuit sa fie prevăzută în contractul inițial de creditare, prin scaderea indicelui Libor din dobanda de achizitie;
5. Să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor abuzive si drept consecinta sa se dispună obligarea paratei de a restitui reclamanților suma perceputa abuziv, ca urmare a modificarii de catre parata a ratei anuale a dobanzii curente, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, începând cu data încasării ei și până la data restituirii sumei;
6. Să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces;
Reclamanta M. F. a solicitat în ceea ce privește Contractul de credit nr. RF_:
1. Să se constate că art. 1 pct. 1.1 lit. b) privind comisionul de procesare in cuantum de 100 EURO; art. 3 pct. 3.5 care prevede plata unui comision de administrare in cuantum de 0,45% ce se calculeaza prin procent din valoarea initiala a creditului acordat din Contractul de credit nr. RF_ constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
2. Să se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate si drept consecință repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor abuzive si obligarea paratei de a restitui reclamanților suma platita cu titlu de comision de administrare de la data incheierii contractului de credit si pana la momentul rambursarii integrale a creditului, comisionul de procesare, precum si dobânda legala aferenta acestor sume de la data platii lor si pana la data restituirii efective de catre parata;
Iar în ceea ce privește Contractul de credit nr. RF_ a solicitat:
1. Să se constate că art. 1 pct. 1.1 lit. b) privind comisionul de procesare in cuantum de 401,01 RON; art. 3 pct. 3.5 care prevede plata unui comision de administrare in cuantum de 0,39 % ce se calculeaza prin procent din valoarea initiala a creditului acordat din Contractul de credit nr. RF_, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
2. Sa se dispună anularea clauzelor mai-sus mentionate si drept consecinta repunerea partilor in situatia anterioara inserarii clauzelor abuzive si obligarea paratei de a restitui reclamanților suma platita cu titlu de comision de administrare de la data incheierii contractului de credit si pana la momentul rambursarii integrale a creditului, comisionul de procesare, precum si dobânda legala aferenta acestor sume de la data platii lor si pana la data restituirii efective de catre parata;
III. In ceea ce priveste Contractul de credit nr. RF_:
1.Să se constate că art. 1 pct. 1.1 lit. b) privind comisionul de procesare in cuantum de 80 EURO; art. 3 pct. 3.5 care prevede plata unui comision de administrare in cuantum de 0,45% ce se calculeaza prin procent din valoarea inițială a creditului acordat din Contractul de credit nr. RF_, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000;
2. Sa se dispună anularea clauzelor mai-sus menționate si drept consecință repunerea părților în situația anterioara inserării clauzelor abuzive si obligarea paratei de a restitui reclamanților suma plătita cu titlu de comision de administrare de la data încheierii contractului de credit si pana la momentul rambursării integrale a creditului, comisionul de procesare, precum si dobânda legala aferenta acestor sume de la data plății lor si pana la data restituirii efective de către parata;
Obligarea pe paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Sub aspectul timbrării acțiunii civile reclamanții au solicitat să se constate că sunt incidente prevederile art. 15 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 146/1997. Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile legale privind protecția consumatorilor, reclamanții având această calitate, în timp ce pârâta este un agent economic care i-a prejudiciat în drepturile și interesele legitime referitoare la această calitate a acestora.
Privitor la caracterul abuziv al comisioanelor de procesare și de administrare, în motivarea cererii reclamanta M. F. a arătat că aceste clauze contractuale încalcă principiile egalității părților, a regulilor privind protecția consumatorului și a celor privind concurența loială între partenerii unui contract, care în mod esențial trebuie să avantajeze și să corespundă intereselor tuturor părților.
Clauzele au fost impuse și incluse în cadrul convențiilor în virtutea poziției dominante pe care o instituție bancară o are față de cocontractanții ei precum și prin prisma caracterului de adeziune a contractului de creditare.
S-a mai arătat că în perioada 2007-2010 S.C. R. B. S.A. a „practicat” includerea/perceperea acestui comision de administrare în toate contractele ce vizau o largă categorie de clientelă. Reclamanții nu au fost informați în niciun fel asupra temeiului care justifică în viziunea băncii includerea acestor comisioane( de administrare si de procesare) în cadrul contractului.
Aceeași situație a fost reținută de practică raportat la obligația de informare și echivocul rolului comisionului instituit.
În viziunea băncii, perceperea comisionului de administrare are ca si cauza monitorizarea de catre bancă a utilizarii/rambursarii creditului, precum si a îndeplinirii oricaror alte obligatii asumate de acesta in baza contractului de credit. Asadar, în fond, acest comision care se concretizează . consistenta, compensează de fapt riscul pe care banca îl poartă, ca urmare a încheierii convenției de credit, cu privire la posibila neîndeplinire de către reclamanți a obligațiilor contractuale de restituire a sumei împrumutate, a dobânzilor și a tuturor celorlalte speze contractuale.
În acest fel, cauza juridică pe care respectiva prevedere convențională se întemeiază este una falsă, contrară bunelor moravuri, bunei-credințe și realmente nereală.
De asemenea, au mai arătat reclamanta că și-a asumat o . obligații contractuale de garantare a restituirii sumei împrumutate care sunt mai mult decât suficiente pentru a asigura creditoarea de recuperarea împrumutului acordat si a celorlalte speze.
În realitate cauza juridică (scopul urmărit) a instituirii respectivei prevederi contractuale a fost aceea de a încasa importante sume bănești din partea împrumutatri si a căror încasare să fie disimulată sub forma unui comision, motivat pe pretinsul risc purtat de bancă privind neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor contractuale ce intră în cadrul raportului juridic.
Reclamanta a fost obligați la a suporta un „Comision de procesare”, conform specificațiilor contractuale acolo arătate; i-a fost calculat „Comision de rambursare în avans” în situația în care ar intenționa să ramburseze anticipat (în avans față de perioada contractată în care să restituie creditul), la o sumă importantă de bani. De asemenea, în sarcina acesteia a fost stabilită obligația de a suplimenta garanția creditului ori de câte ori, în temeiul unei reevaluări a garanțiilor deja aduse la încheierea contractului acestea vor fi considerate ca insuficiente în vederea acoperirii garantării tuturor spezelor contractului, respectiv a costului total al creditului; Raportat la eficacitatea modalității de urmărire silită a reclamanților si a codebitorului garant fidejusor, aceștia au arătat că prezentul contract încheiat reprezintă titlu executoriu, putând fi pus în executare de creditoare fără nicio altă formalitate.
Pe lângă toate aceste măsuri luate în vederea asigurării restituirii împrumutului, ca și cum nu ar fi suficiente de numeroase și de oneroase, în mod nelegal și prin mijlocirea unei clauze abuzive, conform prevederilor legale în vigoare, în cadrul Contractului de credit, s-a instituit obligarea și la plata unui „comision de administrare” aplicat la soldul creditului și care este plătibil lunar în zile de scadență pe toată durata de derulare a convenției de credit.
Astfel, lunar, conform graficului de rambursare, reclamanta a fost obligată a plăti o sumă de bani importantă percepută cu titlu de comision de administrare în vederea acoperirii oricăror posibile pierderi bănești pe care pârâta le-ar putea resimți, deși a arătat mai sus ca din acest punct de vedere parata si-a luat atâtea masuri de precauție, incat este redundant „acoperita”.
Respectivele comisioane percepute de parata, anume cel de administrare lunar si cel de procesare, sunt evident nelegale si nefondate, nu au un temei în fapt si drept deoarece prin garanțiile pe care le-au constituit reclamanții în favoarea instituției de creditare (ipotecă, garanți fidejusori, alte comisioane, clauze contractuale stipulate în favoarea băncii ce conduc, în cadrul economiei contractului la favorizarea netă a creditoarei (fiind asigurat chiar cazul de forță majoră/cazul fortuit, costuri suplimentare conform secțiunii 10 din Condițiile generale, scadența anticipată etc.) au asigurat banca, în mod cât se poate de clar și serios, că împrumutul respectiv va fi restituit.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, reclamanții au calitatea de consumatori, iar în ceea ce privește pârâta, în acord cu prevederile art. 2 alin. (2) aceasta are calitatea de comerciant. D. urmare, dispozițiile Legea nr. 193/2000 sunt incidente părților convenției de credit. Astfel, prin art. 1 alin. (3) din Legea nr. 193/2000 legiuitorul instituie o normă juridică imperativă prohibitivă prin care se interzice comercianților să stipuleze clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Clauza abuzivă este definită de prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, ca fiind acea clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile partilor. O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianți pe piata produsului sau serviciului respectiv.”
D. pentru care rezultă că în vederea calificării ca fiind abuzivă a unei clauze, trebuiesc a fi îndeplinite următoarele condiții: Clauza să nu se refere la obiectul principal al contractului;Clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul; Să fie creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; Dezechilibrul să fie în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe;
Raportat la prima condiție (1.1.), văzând și prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, aceasta este îndeplinită în sensul că clauzele privind comisionul de administrare și comisionul de procesare nu se referă la obiectul principal al contractului.
Raportat la cea de-a doua condiție (1.2.), respectivele clauze nu au fost negociate direct cu consumatorul fiind impuse în mod unilateral de către bancă prin intermediul convenției de credit ca un contract de adeziune cu un caracter preformulat.
În acest sens s-a arătat că, în perioada 2007-2010 au fost încheiate zeci de mii de contracte de creditare impuse de bancă la momentul semnării prin același contract preformulat, instituind aceeași clauză abuzivă conținând comisionul de risc, raportat la soldul creditor. Aceeasi împrejurare a fost constatată de către jurisprudență în cazuri identice.
Sub aspectul faptului că respectivele clauze au fost unele nenegociabile și în consecință nenegociate, reclamanta a solicitat ca cu privire la acest aspect să se facă aplicabile prevederile art. 4 alin. (3) teza finală din Legea nr. 193/2000, care răstoarnă obligația probării în sensul că sub aspectul clauzelor standard, preformulate este obligația comerciantului a proba faptul că acestea au fost negociate.
Raportat la cea de-a treia conditie (1.3.), a arătat faptul că instituirea clauzelor privind comisionul de procesare și de administrare, a fost efectuată raportat la caracterul de adeziune a contractului de credit bancar și prin impunerea acestuia pe calea unui imprimat preformulat, redactat de bancă si prin care instituția financiară a impus unilateral toate condițiile în care urma să fie încheiata această convenție.
Raportat la cea de-a patra condiție (1.4.), a arătat că există dezechilibrul contractual cauzat în detrimentul reclamantei împrumutate, care este mai mult decât semnificativ, fiind unul chiar major.
Dezechilibrul contractual creat în defavoarea reclamantei împrumutate se regăsește în caracterul oneros și împovărător creat în sarcina sa ca urmare a obligației de a-și micșora în mod semnificativ patrimoniul în favoarea băncii, fără a beneficia de o contraprestație contractuală din partea acesteia.
Caracterul abuziv al clauzelor privitoare la comisionul de administrare lunar si comisionul de procesare si aplicarea sancțiunii nulității acestora cu consecința repunerii părților în situația anterioară, se impune din punct de vedere al legislației speciale reprezentate de OUG nr. 50/2010 și Legea nr. 288/2010, astfel: principalele reglementări aduse de OUG nr. 50/2010. Acest act normativ de transpunere a Directivei nr. 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, a creat un nou cadru legislativ de reglementare în ceea ce privește încheierea, executarea modificarea și stingerea contractelor de creditare oferite de către instituțiile bancare de pe piață.
Reclamanții au considerat că sunt încălcate prevederile legale instituite prin art. 970 Cod civ. și anume principiul îndeplinirii obligațiilor și exercitării drepturilor cu bună-credință, precum și efectele obligațiilor conform art. 970 din C.civ. de la 1864: alin. (1) Convențiile trebuie executate și bună-credință. alin. (2) Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.
În subsidiar, în cazul in care instanța nu va găsi ca fiind anulabila clauza privind perceperea comisionului de administrare și de procesare, reclamanta a solicitat ca modalitatea de calcul a acestora să fie modificată, anume sa nu se mai aplice procentual asupra soldului creditului, ci asupra sumei de bani lunare care reprezintă transa lunara/ plata capital, asa cum e numita pe graficul de rambursare.
În mod evident nu poate fi afirmat că atât la momentul încheierii contractului de credit cât si ulterior S.C. R. B. S.A. a impus prevederile contractuale mai sus descrise cu bună credintă si manifestate de un principiu al echității
Referitor la pretenția reclamanților asupra dobânzii legale care curge de la data plății de către reclamanți a fiecărei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume a arătat că repunerea in situația anterioara este o „restitutio in integrum”, deci restituirea prestațiilor trebuie sa fie totala, doar in acest mod partile fiind repuse in integralitate in situația anterioara.
Așadar, trebuie subliniat faptul ca prin plățile percepute abuziv, reclamanta a suferit si o însărăcire cauzata de lipsa folosirii acelor sume de bani, de la momentul respectivelor plăți a fiecărei sume de bani în parte, însărăcire care se întinde până la momentul restituirii efective de către banca a respectivelor sume de bani.
În mod corelativ, trebuie reliefat faptul ca banca a beneficiat de o îmbogățire fără justa cauza, prin faptul ca a folosit si va folosi respectivele sume de bani începând cu momentul fiecărei plăți a consumatorilor si pana la momentul la care banca va restitui in mod efectiv consumatorilor fiecare suma de bani in parte, încasata. OG 9/2000, cu modificările si completările ulterioare, reglementează dobânda legala, ce reprezintă fără îndoiala echivalentul bănesc cauzat de nefolosirea unei sume de bani . de timp determinat.
Pentru aceste motive reclamanta au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată si precizata.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile legale la care au făcut referire, respectiv Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010, Legea nr. 21/1992, codul civil de la 1864;
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către parata R. B. S.A.
I. În ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâta prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate.
1. În ceea ce privește disjungerea cererii de chemare in judecata, au solicitat de asemenea, respingerea acestei excepții.
Pârâta R. B. S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea integrala a cererii de chemare in judecata, cu privire la toate petitele formulate de reclamanți, ca nefondata, iar pe calea excepției a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune fata de pretențiile solicitate si anume sumele plătite cu titlu de comision procesare și de administrare, care sunt prescrise în raport de data promovării cererii de chemare în judecata, admiterea excepției lipsei de obiect a cererii și admiterea excepției inadmisibilității.
În motivare pârâta a arătat că reclamanta M. F. a încheiat 3 convenții de credit cu parata, credite care au fost rambursate integral, respectiv contractul de credit nr. RF_ din data de 18.07.2007, prin care a împrumutat suma de 4.100 Euro, contractul de credit nr. RF_ din data de 07.06.2009, prin care a împrumutat suma de 13.467 lei si contractul de credit nr. RF_ prin care a împrumutat suma de 3.200 Euro.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a arătat aceasta nu mai îndeplinește calitatea de consumator, creditele contractate fiind achitate la data promovării acțiunii, prin achitarea integrală a sumelor împrumutate.
Potrivit art. 7 pct 2 din OZG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, contractele de credit trebuie să fie active și serviciile trebuie să fie în derulare, ori în speță contractele de credit în discuție nu mai sunt în derulare, creditele fiind achitate la data promovării acțiunii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune a arătat că, corelarea normele privind protecția consumatorilor cu ordinea publică economică este de neacceptat. Sancțiunea introducerii unei clauze abuzive este nulitatea relativă, supusă prescripției de 3 ani. Fiind în prezența unor norme de drept privat este incidentă prescripția extinctivă prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Prin cererea introductivă de instanță se solicită restituirea sumei de 100 euro plătită de reclamantă la data de 18.07.2007 în temeiul contractului de credit nr. EF_/2007, a sumei de 404,01 lei plătită de reclamantă în data de 07.06.2009 în temeiul contractului de credit RF_/2009 și a sumei de 80 euro plătită de reclamantă la data de 06.09.2007 în temeiul contractului de credit nr. RF_/2007.
Sumele plătite de reclamantă cu titlu de comision de procesare reprezintă o obligație a cărei executare s-a realizat la momentul încheierii convențiilor de credit, fiind o obligație cu executare uno ictu. Or, între momentul la care reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a comisionului de procesare și data introducerii cererii de chemare în judecată au trecut mai mult de trei ani, astfel încât cererea de restituire a acestor sume apare ca fiind prescrisă.
Aceleași considerente au fost arătat de către pârâtă și în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune față de pretențiile promovate de reclamantă ca fiind sume plătite cu titlu de comision de administrare, pentru sumele achitate până la data de 10.06.2011, care sunt prescrise în raport de data de 10.06.2014.
Pe fondul cauzei cu privire la comisionul de administrare a arătat că în primul rând OUG nr. 50/2010 invocată de reclamantă nu elimină comisionul de administrare. Ba mai mult, din prevederile art. 36 alin 3 din același act normativ rezultă că acest comision nu numai că nu este abuziv ci el poate fi perceput de către bancă.
Or, daca un act normativ prin care s-au edictat norme mai aspre, pentru a veni in sprijinul consumatorului, stabilește că acest comision este unul legal, in lumina dispozițiilor! legale anterioare care erau in vigoare la data contractului in speța si care erau mult mai f relaxate pentru finanțator, este evident ca acest comision nu poate apărea ca fiind unul abuziv.
Prin urmare, acest act normativ nu atrage nulitatea comisionului de administrare ci confirma legalitatea lui.
Pârâta a mai învederat faptul că cele invocate de reclamanți nu se circumscriu art. 4 alin. 1 din legea nr. 193/2000, întrucât norma juridica nu interzice comercianților utilizarea clauzelor preformulate și implicit nu obliga la negocierea clauzelor preformulate, ci impune doar redactarea clauzelor care nu fac obiectul negocierii de o maniera care sa nu creeze „in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților”
Clauza referitoare la comisionul de administrare credit stabilește un drept contractual al băncii de a percepe comisionul de administrare credit în toata perioada contractuală, determinat ca procent raportat la soldul creditului. Clauza este expresa, fără echivoc si angajează răspunderea contractuala a împrumutatei de a plăti la data scadentei fiecărei rate lunare comisionul de administrare pe toata perioada de derulare a contractului.
Clauzele contractuale în discuție definesc comisionul de administrare ca fiind perceput pentru "monitorizarea de către Banca a utilizarii/rambursarii creditului, precum si a oricăror altor obligații asumate de acesta, în baza contractului de credit.", care se calculează prin aplicarea procentului ta soldul creditului.
Activitatea de administrare a unui credit este o activitate complexa ce include o . operațiuni ce se derulează pe întreaga durata a creditului (de ex: calcul dobânzi, verificarea îndeplinirii obligațiilor de plata lunare, verificarea garanțiilor, etc., indiferent daca clientul este bun platnic, implicând mijloace tehnice si umane care generează costuri. Aceste activități au fost rezumate generic de Banca in clauza prin sintagma „ monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a îndeplinirii oricăror altor obligații asumate de acesta (n.n. împrumutat ) în baza contractului de credit."
Așadar, comisionul de administrare este unul perfect legal a cărui definiție este data chiar de legiuitor, iar pe de alta parte perceperea lui este pe deplin justificata după cum rezulta din Anexa 1 la procedura legata de comisionul de administrare pentru creditele garantate, precum si Anexa nr. 4 referitoare la comisioanele de procesare si administrare pentru creditele garantate si negarantate".
Referitor la criticile privind comisionul de procesare a arătat că potrivit dispozițiilor contractuale pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului.
Comisionul de procesare este perceput pentru procesarea cererii de credit, așa cum rezulta din contractul de credit, ceea ce presupune analizarea documentelor, scorarea veniturilor, elaborarea aprobării si ulterior a contractului de credit - acțiuni de notorietate si pentru un necunoscător al domeniului, fiind cu alte cuvinte un comision de analiza a dosarului. In ceea ce privește OUG 50/2010, actul normativ admite existenta acestui comision prin art. 36 alin. (1) si (2), fără a impune criterii de cuantum si conținut in ceea ce privește acest cost.
În cauza de față, comisionul de procesare a fost perceput o singura data, la acordarea creditului, pentru "procesarea cererii de credit" si s-a calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului, în condițiile în care la data încheierii contractului de credit, dispozițiile OUG 50/2010 nu erau în vigoare și nicio lege nu interzicea stipularea acestui comision.
A mai arătat pârâta că, clauza din contractul de credit privind comisionul de procesare este clară, fără echivoc, ușor de înțeles (nu sunt necesare cunoștințe de specialitate), conține informații complete, respectând prevederile art.1 (1) din Legea 193/2000.
De asemenea s-a mai învederat instanței faptul că în speță comisioanele sunt stabilite cu respectarea prevederilor legale, reclamanta fiind informată în mod corect și complet asupra costului creditelor, aceasta exprimându-și acordul în scris în acest sens.
Cu privire la negocierea clauzelor contractuale, pârâta a arătat că potrivit procedurilor interne de lucru ale acesteia, banca primește de la clienți solicitările de modificare a documentației contractuale, le analizează și comunică clienților deciziile luate. În consecință banca nu refuză negocierea însă trebuie să existe o solicitare în acest sens, or atâta vreme cât reclamanta a ales anumite produse din cele oferite de bancă, respectiv a ales trei credite într-o anumită monedă și a solicitat modificarea cauzelor contractuale, nu poate fi imputat băncii faptul că reclamanta a fost lipsită de orice posibilitate de negociere.
Pentru considerentele mai sus arătate pârâta a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă.
În drept, pârâta a invocat art. 205 si urm. Cod procedura civila, art. 969, 970, 1169, art. 1584 Cod civil, OUG 174/2008, pct. II care modifica OG 21 /1992, Legea 193/2000 si Anexa A la aceasta, OUG nr. 50/2010, precum si toate textele de lege invocate pe calea prezentei.
Pârâta R. B. S.A., a formulat întâmpinare la precizarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, solicitând pe cale de excepție disjungerea cererii de chemare in judecată raportat la temeiul de drept contractual invocat si al identității reclamanților, cu consecința formarii a trei dosare separate pentru reclamanții B., T. si M. și judecarea lor pe cale separata.
A arătat că în raport de părțile implicate, obiectul prezentului litigiu presupune clarificarea a 3 dispute grefate pe existenta a 3 de raporturi juridice distincte, fiecare cu particularitățile si specificul lui. Pentru lămurirea acestor 3 cauze vor trebui administrate probe distincte aferente situației particulare a fiecărui raport juridic analizat si va trebui efectuată o analiză distinctă a tuturor aspectelor de fapt si de drept specifice fiecărui raport juridic.
Posibilitatea determinării unei strategii comune pentru soluționarea acestor cauze, a identificării unui șablon în rezolvarea acestora prin identificarea aspectelor de drept si de fapt care trebuie antamate si elucidate nu transformă acest litigiu într-o singură cauză. Nu exista o strânsă legătură a raporturilor juridice deduse judecății pentru simplul fapt că acestea au o temă juridică comună. Banca, în calitate de unic pârât, si instanța, ca unic judecător al litigiului, vor trebui să trateze fiecare dispută separat - să discute si sa analizeze utilitatea, pertinenta si concludenta probelor pentru fiecare reclamant, să administreze probe pentru fiecare reclamant (înscrisuri, interogatoriu, etc.), să analizeze fiecare caz în parte în raport de particularitățile sale de fapt si de drept. Cu alte cuvinte, fiecare raport juridic dedus judecății va trebui tratat ca un caz unic.
În concluzie, pârâta a apreciat ca nu se pot judeca în cadrul aceluiași dosar solicitările celor trei "grupuri de interes", având în vedere ca aceștia au încheiat un total de 6 (șase) contracte de credit, unele beneficiind de restructurări, acte adiționale, a faptului ca fiecare dintre acestea deține particularități prin destinația specifica, clauze diferite tipului de credit contractat, având perioade diferite de contractare (data încheierii contractelor de credit), pârâta considerând, pe cale de consecința, ca pentru justa soluționare a cauzei/cauzelor se impune ca acestea sa fie disjunse si sa fie judecate in cadrul a trei dosare distincte, solicitând admiterea cererii si sa se dispună disjungerea capetele de cerere referitoare la reclamanții B. A. si B. L. A., T. S. si T. H., respectiv M. F., în trei dosare distincte.
În probațiune, s-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: contracte de credit, proces verbal de informare, grafice de rambursare, extrase de cont, copia Deciziei civile nr.765/2011 a Tribunalului M. și sentința civilă nr. 8814/2013 a Judecătoriei Cluj N., anexe la procedurile referitoare la comisioane, cereri de credit, interogatoriu.
La termenul din data de 26.11.2014 instanța a disjuns soluționarea cererilor formulate de reclamanții B. A. și B. L. A.., T. S. și T. H. și M. F., reținând în prezentul dosar soluționarea cererii formulate de reclamanta M. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, prioritizând ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța urmează a analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de obiect a cererii, urmând ca în măsura respingerii excepțiilor menționate să fie analizat în tot sau în parte fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere restituirea contraprestațiilor, instanța o va respinge ca neîntemeiată, reținând că termenul de prescripție începe să curgă de la data pronunțării hotărârii judecătorești ce constată existența clauzelor abuzive, ca efect la repunerii părților în situația anterioară. Astfel, dreptul la acțiune în vederea restituirii prestațiilor contractuale, nu se poate naște atâta timp cât izvorul acestora, respectiv contractul este în ființă, pentru că a considera altfel, ar însemna ca prin conferirea dreptului uneia dintre părți de a cere în mod unilateral restituirea prestațiilor efectuate, să se lipsească de eficiență principiul forței obligatorii a contractelor, dezechilibrându-se în mod grav circuitul civil.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii, instanța o va respinge de asemenea ca asemenea ca neîntemeiată, reținând faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, ca element component al acțiunii civile, îl constitie transpunerea pe plan procesual a raportul juridic de drept substanțial încheiat între părțile litigante, respectiv pretențiile concrete pe care una dintre părțile raportului juridic de drept substanțial le formulează în contradictoriu cu celalaltă parte. Obiectul cereriii de față îl constituie cercetarea, sub aspectul nașterii lor valabile, a unor clauze din convețiile de credit intervenite între părți, respectiv constatarea caracterului abuziv al acestora. Ori, având în vedere sancțiunea care ar putea fi atrasă în situația în care reclamanta și-ar dovedii pretențiile formulate, respectiv aceea de constatare a nulității absolute a clauzelor în discuție și repunerea părților în situația anterioară, nu se poate susține cu succes că cercetarea care urmează a fi făcută de către instanță este lipsită de obiect, atâta timp cât clauzele vizate au produs la un anumit moment consecințe juridice între părți, indiferent dacă acestea mai sunt sau nu în vigoare la momentul sesizării instanței.
Pe fondul cauzei se reține faptul că la data de 18.07.2007 între reclamanta din prezenta cauză, în calitate de împrumutat și pârâta . în calitate de bancă împrumutătoare s-a încheiat convenția de credit nr. RF_/2007 având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 4.100 euro, pentru o perioadă de 72 luni, în această valoare fiind introdus și comisionul de procesare în valoare de 100 euro.
La data de 17.10.2008 creditul a fost închis prin restituirea acestuia către pârâtă.
La data de 06.09.2007, între părți s-a încheiat contractul de creditare nr. RF_/06.09.2007, având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 3.280 euro, pentru o perioadă de 60 luni, în această valoare fiind introdus și comisionul de procesare în valoare de 30 euro.
Contractul a încetat la data de 02.06.2009 prin restituirea creditului de către reclamantă.
În data de 02.06.2009 între părți s-a încheiat contractul de creditare nr. RF_/02.06.2009, având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 13.467 lei, pentru o perioadă de 14 luni, în această valoare fiind introdus și comisionul de procesare în valoare de 404,01 lei, iar la data de 01.11.2011 contractul a încetat la data de 02.06.2009 prin restituirea creditului de către reclamantă.
În fiecare dintre cele trei convenții s-a prevăzut în sarcina reclamantei obligația de a achita un comision de administrare, în procent de 0,45 % pentru promele două credite, respcetiv 0,39 %pentru cel de al treilea credit, aplicat la valorea inițială a creditului, plătibil la data scadenței fiecărei rate lunare.
Contractelor le-au fost atașate graficele de rambursare, în care părțile au prevăzut suma de plată lunară pe care reclamanta trebuia să o achite către bancă.
Prin cererea care face obiectul prezentei cauze reclamanta a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de procesare și comisionul de administrare credit, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Sub un prim aspect instanța reține că, condițiile pentru a fi catalogată o clauză abuzivă rezultă din interpretarea Directivei 93/13 din 5 aprilie 1993 și a actului normativ care a transpus în dreptul intern această directivă, respectiv Legea nr. 193/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 1 lit. „a” din Anexa la Legea 193/2000, cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preț, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prin Hotărârea din 3 iunie 2010, data în cauza C 484/08, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) si prin Ordonanta din 16 noiembrie 2010, data în cauza C-76/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, reținând că instanțele judecătorești au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar și atunci când aceasta vizează obiectul principal sau prețul unui contract. De asemenea, în analiza aceleași probleme de drept, CJUE s-a pronunțat și prin Hotărârea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero, C-240/1998 prin care a statuat că instanțele judecătorești sunt obligate să analizeze chiar și din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Din jurisprudența CJUE, care în temeiul Constituției și a Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, este obligatorie pentru instanțele naționale, rezultă că Directiva 93/13 în transpunerea căreia s-a adoptat în dreptul național Legea 193/2000, vizează protejarea drepturilor consumatorilor, care sunt partea slabă în contract având în vedere faptul că puterea lor de negociere este limitată, ei fiind practic obligați fie să accepte clauzele impuse de comercianți, fie să nu încheie contractul.
Din interpretarea art. 4 din Legea 193/2000 rezultă că pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă este necesar ca ea să îndeplinească în mod cumulativ două criterii: să fie o clauză standard preformulată și prin introducerea ei să se creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În speță, cu privireclauzele cuprinzând comisionul de procesare și comisionul de administrare se constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale necesare pentru a constata că acestea sunt nelegale.
Cu privire la acest aspect, instanța reține faptul în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, raportat la scopul reparator avut în vedere la instituirea acestora, poate fi supusă analizei sub aspectul determinării caracterul abuziv orice clauză contractuală, care a produs efecte juridice între părți la un moment dat, având în vedere finalitatea avută în vedere, respectiv aceea de a înlătura eventualele consecințe juridice care au creat dezechilibre în patrimoniul consumatorului.
Cu privire la condiția negocierii clauzei privind comisionul de procesare, datorat pentru procesarea cererii de credit, inserat la art. 1 pct. 1.1 lit “b” din fiecare convenție încheiată între părțile din prezenta cauză, în cuantum de 100 euro, 30 de euro respectiv 404,01 lei, plătit integral de către reclamantă la data semnării fiecărei convenții, instanța reține în primul rând faptul că acesteia i s-a pus la dispoziție un exemplar al contractelor, iar în al doilea rând, se reține faptul că la momentul semnării convențiilor, clienta era necesar a cunoaște obligația de a achita acest comision de procesare, atâta timp cât a fost achitat integral, odată cu semnarea convenției de credit.
Ori, în atari condiții instanța constată că nu poate fi invocată necunoașterea asupra acestui aspect, sau existența unui contract preformulat, care să fi vătămat interesele consumatorului, deoarece comisionul în cauză a fost precis determinat, în sumă fixă, fiind indicată inclusiv moneda în care urmează a fi achitat. În același timp, acesta a fost perceput ca fiind o contraprestație a unui serviciu corelativ oferit de către cocontractant, serviciu ce consta în realizarea de către pârâtă a tuturor activităților legate de procesarea cererii de credit, Ca urmare, nu se poate reține că acest comision ar crea un dezechilibru între pozițiile celor 2 părți, iar raportat la acest element, instanța constată faptul că nu poate fi constatată existența unei clauze abuzive în ceea ce privește comisionul de procesare inserat la art. 1 pct. 1.1 lit. „b” din convențiile încheiate între părțile din prezenta cauză.
Referitor la clauza privind comisionul de administrare instanța reține că potrivit convenției părților acesta a fost datorat “ pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit”
Cu privire la clauza în discuție instanța constată că aceasta nu este abuzivă în sine, în măsura în care pârâta justifică niște costuri legate de administrarea creditului.
Pe de altă parte, atât legea națională cât si Directiva nr. 93/13/ CEE exclud din sfera controlului caracterului abuziv elementele obiectului principal al contractului, justețea prețului sau a remunerației, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, atunci când aceste clauze sunt clare, neechivoce si exprimate într-un limbaj inteligibil, ori sub acest aspect, instanța reține că în prezenta cauză, clauza cu privire la comisionul de administrare din contractele în discuție, are un caracter inteligibil, comisionul de administrare fiind perceput pentru monitorizarea rambursării creditului, fiind precizat în cuprinsul contractului atât fundamentul perceperii acestui comision cât și destinația acestuia.
Pentru considerentele mai sus arătate, nefiind găsite întemeiate pretențiile reclamantei, instanța va respinge cererea formulată aceasta în contradictoriu cu pârâta ...
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin 2 Cod pr. civ, coroborate cu dispozițiile art. 9 Cod proc civ care consacră principiul disponibilității părților în procesul civil, instanța va lua act de faptul că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect a cererii.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta M. F. având CNP_, cu domiciliul în Sântana de M., ., jud. M., cu domiciliul procesual ales la cabinet av. F. S., cu sediul în Tg M., ./12, jud. M. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, nr. 245 C, sector 1, având J_ și C. RO_.
Ia act de faptul că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 C., azi 18.03.2015.
P., GREFIER,
M. M. G. S. M. P.
fiind plecată din instanță semnează grefier șef secție civilă
I. M. C.
Red: MMG
Tehnored:MM
4 ex/18.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 313/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1189/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
