Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5645/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5645/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 5645/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5645
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. P.
GREFIER: I. M. C.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Având în vedere prevederile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței”, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei, av. M. A., lipsă fiind pârâta prin reprezentant legal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției ca nefondată, învederând că în contractul încheiat între părți când s-a închiriat autoutilitara, au inserat această propoziție referitoare la competență însă din întregul text al contractului rezultă că proprietar este locatorul iar pârâta este chiriaș, nefigurând nicăieri locatarul. Consideră că s-a strecurat o eroare material în acea propoziție, iar pentru a da eficiență acestei clauze, trebuie interpretată eroarea materială, litera „u” fiind strecurată din greșeală.
Față de excepția invocată, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.09.2015, sub nr._, reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A. a solicitat instanței să dispună:
- constatarea prelungirii contractului de închiriere nr.9437/01.09,2011 în baza tacitei relocațiuni conform art.1810 cod civil pentru perioada după 01.09.2014 și in consecință obligarea pârâtei la plata sumei de 22.350,53 RON reprezentând chiria pe lunile septembrie și octombrie 2014 pentru obiectul Autogunoieră Mercedes Benz 2524+Haller Lotos+container 27 mc conform facturii 3/04,11.2014
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între societăți s-a încheiat contractul nr.9437/01.09.2011 având ca obiect închirierea autospecialei "Autogunoieră Mercedes Benz 2524+Haller Lotos+container 27 mc."
În conformitate cu clauzele contractului, chiria s-a stabilit la suma de 1990 Euro+TVA/lună, iar pârâta urma să efectueze plata până la data de 5 ale lunii în curs prin numerar sau virament bancar în contul indicat în contract.
Durata închirierii, s-a stabilit conform art.3 din contract la 36 luni, existând o clauză de cumpărare a bunului închiriat stabilit prin art.8 care a prevăzut ca în cazul în care chiriașul la încetarea contractului prin ajungere la termen își manifestă intenția de a cumpăra bunul, acesta să fie vândut la prețul prestabilit de 2000 Euro+TVA.
Pârâta nu și-a exprimat intenția de a cumpăra bunul închiriat la încetarea contractului, folosindu-se în continuare de acesta în desfășurarea activității sale, nefiind nici o împotrivire din partea reclamantei, motiv pentru care a intervenit tacita relocațiune conform art.1810 Cod civil având următorul text: "Dacă după împlinirea termenului locatarul continuă să dețină bunul și sa își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o noua locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor."
În acest sens a emis factura nr.343/04.11.2014 în valoare de 22.350,53 lei reprezentând chiria pentru septembrie-octombrie 2014 fiind comunicată pârâtei la data de 08.11.2014.
Pârâta a refuzat plata facturii emise prin adresa nr._/2014 considerând că nu sunt îndeplinite condițiile tacitei relocațiuni.
Prin adresa nr._/23.12.2014 pârâta și-a exprimat într-un final intenția de cumpăra bunul închiriat după care a emis factura privind prețul predeterminat în contract, însă folosința bunului pe lunile septembrie-octombrie decembrie a rămas neachitată.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.1810 Cod civil, pârâta nu și-a exprimat în mod clar motivul pentru care consideră că este inaplicabil temeiul de drept invocat, însă chiar dacă contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a noului cod civil, art.129 din Legea 71/2011 a stabilit fără putință de tăgadă că dispozițiile art.1810 Cod civil sunt aplicabile în cazul tuturor contractelor de locațiune al căror termen se împlinește după data intrării în vigoare a codului civil.
În ceea ce privește competenta, aceasta revine Judecătoriei Tg M. atât din puncr de vedere material cât și teritorial conform ultimului aliniat din contractul de închiriere 9437/2011.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.1350 Cod civil, art.1480 Cod civil, art.1810 Cod civil, art.194 Cod procedură civilă, art.126 Cod procedură civilă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Târgu M.. De asemenea a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că ultimul alineat din contractul nr. 9437/01.09.2011 la care face referire reclamanta nu este clar în ce privește competența teritorială, respectiv dacă sunt aplicabile dispozițiile art. 126 Cod procedură civilă privind competența alternativă.
Astfel, părțile ar fi convenit ca instanța competentă va fi cea de la „sediul locatorului”.
Prin urmare, reclamanta nu face dovada faptului că în prezentul litigiu competent ar fi instanța la de sediul acesteia, nu există o înțelegere în acest sens.
În condițiile în care contractul nr. 9437/2011 și-a produs efectele la sediul locatarului, a fost încheiat la sediul locatarului, litigiile cu privire la interpretarea și derularea contractului revin instanței de la sediul pârâtei (subscrisei). Această interpretare este în concordanță cu voința părților și cu dispozițiile legale, respectiv art. 107 Cod procedură civilă, nu există o înțelegere contrară între părți.
Prin urmare, a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sfantu G..
Cu privire la tacita relocațiune
Astfel cum a învederat reclamantei prin adresele trimise, dispozițiile art. 1810 Cod civil privind tacita relocațiune nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Dispozițiile art. 1810 alin. 1 Cod civil prevăd următoarele: „Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul si să îsi îndeplinească obligatiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor.
Deci, ca dispozițiile art. 1810 Cod civil să fie aplicabile, trebuie îndeplinite trei condiții cumulative, respectiv: locatarul să dețină bunul, locatarul să-și îndeplinească obligațiile {contractuale - s.n.) și să nu existe împotrivire din partea locatorului.
În cauză nu este îndeplinită a doua condiție, respectiv locatarul nu a achitat contravaloarea chiriei după încetarea contractului. Nu a avut intenția prelungirii contractului de închiriere nici prin tacita relocațiune. Dacă intenția părților era prelungirea acestui contract, ar fi încheiat act adițional în acest sens.
Achitarea contravalorii chiriei este o condiție indispensabilă pentru ca dispozițiile art. 1810 Cod civil să fie aplicabile.
Părțile au prevăzut în mod expres faptul că modificarea contractului va avea loc prin act adițional, conform art. 11 pct. 10, deci inclusiv prelungirea contractului.
Prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 1810 Cod civil, deoarece cel puțin una dintre condițiile cumulative prevăzute de lege nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei arata ca reclamanta nu a emis nicio factură în lunile septembrie și octombrie 2014.
Intenția părților este inserată în art. 7 pct. 4 din contract, care prevede faptul că „neplata chiriei la scadentă îndreptățește locatarul de a rezilia contractul fără notificare sau intervenția instanței, chiriașul fiind obligat să restituie bunul închiriat de îndată deci, intenția părților este în sensul încetării contractului de închiriere în caz de neplată a chiriei. Această intenție a părților este întărită și prin dispozițiile art. 11 pct. 10 care conferă dreptul exclusiv și unilateral al locatorului de a denunța contractul dacă locatarul nu achită chiria în termen de 10 zile de la scadență.
Iată deci, intenția părților nu a fost relocațiunea tacită, ci reclamanta avea dreptul de a solicita rezilierea contractului pentru neplata chiriei. Reclamanta avea dreptul să ridice imediat bunul închiriat. Nu a procedat în consecință, deși dispozițiile mai sus menționate o protejează în mod exclusiv pe aceasta.
Reclamanta s-a aflat în pasivitate până la data de 04.11.2014, dată la care a emis factura nr. 343 în valoare de 22.350,53 lei, reprezentând chiria aferentă lunilor septembrie-octombrie 2014. La această dată contractul nu și-a mai produs efectele juridice, astfel încât a refuzat achitarea sumei solicitate.
Faptul că nu și-a exercitat drepturile conferite prin contract nu poate avea drept consecință obligarea societății la executarea unui contract care nu-și mai produce efectele juridice. Nimeni nu poate să invoce propria sa culpă în apărare.
La data de 23.12.2014 a trimis o notă reclamantei, prin care a adus la cunoștința acesteia intenția fermă de a cumpăra bunurile care fac obiectul contractelor nr. 713/2011 și nr. 9437/2011, notă care a fost recepționată de către reclamantă la data de 23.12.2014 (răspuns trimis prin e-mail).
Cu privire la obiectul contractului de închiriere nr. 9437/2011, respectiv Autogunoieră Mercedes Benz 2524+Haller Lotos + container 27 mc, a încheiat în mod valabil un contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest bun și a avut loc inclusiv transcrierea acesteia pe numele societății.
De asemenea pârâta a precizat că nu are nicio relevanță faptul că reclamanta nu a facturat chiria pentru luna decembrie deoarece suma nu era datorată, dispozițiile art. 1810 Cod civil nefiind aplicabile ia prezenta cauză.
Solicită judecarea prezentei cauze și în lipsă.
In drept, cererea nu a fost invocată.
A fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul acesteia fiind depuse la dosar: contractul de închiriere 9437/2011 (f.-5), talon (f.6), factură nr. 343/04.11.2014 (f.7),
adresa 212/05.11.2014 (f.8), adresa pârâtei nr._/19.11.2014 (f.9), adresa pârâtei nr._/23.12.2014 (f.10), ordin simplu (f.11), factură (f.13).
Analizând actele și probele administrate în cauză, prin prisma exceptiei de necompetenta teritoriala invocata de parata, instanta retine ca aceasta este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Contractul nr. 9437/2011 a fost încheiat la sediul locatarului si și-a produs efectele la sediul acestuia respectiv in loc.Sfantu -G..
Parata a aratat ca este competenta sa solutioneze cauza instanta de la sediul acesteia respectiv Judecătoria Sfantu -G., in temeiul art.107 C.pr.civ. precum si in temeiul art.113 pct.3 care stabileste competenta teritoriala alternativa, locul prevazut in contract pentru executarea obligatiilor fiind Sfantu G., locul unde a fost incheiat contractul si utilizat autovehiculul inchiriat.
Cum ultimul alineat din contractul de inchiriere nu este explicit pentru a se stabili instanta aleasa de parti pentru solutionarea litigiilor, folosind notiunea de ,, locatur,, nu se poate stabili in concret daca partile au convenit ca litigiile izvorate din contractul de inchiriere sa fie judecate de instanta de la sediul locatorului-reclamanta sau locatarului-parata, asa incat se va face aplicarea art.107 alin.1 C.pr.civ. invocat de parata, potrivit caruia competenta de solutionare a cauzei apartine instantei de la sediul paratei respectiv Judecătoria Sfantu- G..
Prin urmare, instanta va admite excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei invocată de parata prin întâmpinare si va declina competenta de soluționare a cererii formulata de . in contradictoriu cu parata . favoarea Judecătoriei S.- G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei invocată de parata prin întâmpinare.
Declină competenta de soluționare a cererii formulata de ., J_, CUI RO18090138, cu sediul în Tg. M., ./A, ., cu sediul procesual ales în Tg. M., ./1, la sediul Cabinetului de avocat M. A., in contradictoriu cu parata ./295/1996, cu sediul în S. G., ., jud. C., în favoarea Judecătoriei S. G..
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică din 10.12.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
S. P. | I. M. C. |
Red. S.P.
Tehnored.CM/4.ex./29.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5530/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5538/2015.... → |
|---|
