Pretenţii. Sentința nr. 5785/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5785/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 5785/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5785/2015
Ședința publică din data de 17.12.2015
PREȘEDINTE: R. D.
GREFIER: V. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii formulate de reclamant M. G., în contradictoriu cu pârâta M. R., având ca obiect pretenții.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 03 decembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 17 decembrie 2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 19.11.2015 sub nr._ reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâta M. R. a solicitat ca prin hotărâre să dispună obligarea pârâtei la plata unei îndemnizații lunare pentru acoperirea contravalorii chiriei unei locuințe în cuantum de 100 euro/lunar echivalentul a 448,94 lei ( 1 euro – 4.484 lei ) începând cu data internării acțiunii și până la vânzarea și partajarea prețului locuinței bun comun situată în Sâncraiul de M., ., jud. M..
În fapt, reclamantul a arătat faptul că a fost căsătorit cu pârâta, căsătorie desfăcută prin Sentința civilă nr. 3078/09.09.2013 a Judecătoriei Târgu M. pronunțată în dosar nr._/320/2012.
Susține că imobilul situat în Sâncraiul de M. . jud. M. constituie bun comun în codevălmășie dobândit în timpul căsătoriei.
Mai mult a subliniat că, anterior intentării acțiunii de divorț acesta a fost nevoit să părăsească locuința familiei deoarece pârâta are doi băieți din afara căsătorie, copii care l-au agresat fizic și verbal de nenumărate ori.
În acest sens a apreciat faptul că, având un salariu minim nu își permite să achite chiria și să îi rămână bani și cele necesare traiului zilnic.
De asemenea reclamantul a mai arătat că pârâta este de acord să vândă casa și să împărtă prețul. Mai precizează că pârâta tergiversează vânzarea locuinței deoarece dorește să stea mai mult în locuința proprietate comună împreună cu cei doi copii ai săi care la rândul lor au familie și copii.
În final, a învederat faptul că începând din anul 2002 de când a fost nevoit să părăsească locuința comună s-a mutat la niște rude în localitatea Ogra, de unde i s-a pus în vedere să își caute o locuință cât mai curând și să se mute.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 324 Cod civil.
În probațiune reclamantul a depus la dosar în copii conforme cu originalul: CI reclamant (f.3), extras CF pentru informare (f.4), adeverința nr. 339/16.09.2015 emisă de . (f.5-7), Sentința civilă nr. 3078/9.09.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. (f.8-9).
La data de 27.11.2015, pârâta M. R. a depus la dosar Întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, pârâta a arătat faptul că a rămas în imobilul casă de locuit și terenul aferent fostul domiciliul conjugal deoarece nu a dispus de banii necesari sultei, arătând că este de acord cu vânzarea acestui imobil la prețul indicat și împărțirea în două loturi egale.
Mai precizează că reclamantul a părăsit domiciliul de bună voie și s-a mutat la sora acestuia în . singură într-o casă cu 2 nivele și grădină aferentă. Mai mult a subliniat că, ulterior la începutul verii anului 2015 reclamantul și-a cumpărat o casă de locuit în imediata apropriere a imobilului surorii sale cu prețul de 6.500 lei, aspect ce a fost cunoscut din spusele lui de la vecini.
Apreciază că, reclamantul nu a achitat niciodată nici o sumă de bani cu titlu de chirie fiind de acord să se mute inapoi la fostul domiciliul conjugal unde mai are bunuri comune.
Analizând cererea de chemare în judecată, întâmpinare prin prisma probatoriului administrat instanța reține următoarele:
Reclamantul a înțeles să își întemeieze pretențiile în temeiul art. 324 din Codul Civil.
Potrivit art. 324 din Codul Civil - Atribuirea beneficiului contractului de închiriere
(1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți.
(2) Soțul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator să plătească celuilalt soț o indemnizație pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuință, cu excepția cazului în care divorțul a fost pronunțat din culpa exclusivă a acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indemnizația se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite soțului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere.
(3) Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului și produce efecte față de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod similar și în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor 2 soți, atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.
Din analizarea acestor texte legale, reținem că obligația soțului de a plăti celuilalt soț o indemnizație pentru acoperirea cheltuielilor de instalare se instituie concomitent cu atribuirea beneficiului locuinței conjugale către celălalt soț.
Or în cauza de fața sunt într-adevăr aplicabile prevederile alin.4 a art. 324 din Codul Civil în sensul că fosta locuința conjugală este bun comun dar aceasta nu a fost atribuită prin hotărârea de divorț sau printr-o altă hotârare către pârâta M. R., precum nici nu s-a partajat încă acest bun. Reținem că reclamantul a fost cel care a plecat din aceasta locuință, începând cu anul 2012 astfel cum și acesta recunoaște, iar între părți nu a existat un alt litigiu având ca obiect atribuirea beneficiului acestei locuințe.
În condițiile în care reclamantul de bunăvoie a plecat din locuința comună si nu a solicitat atribuirea acestei locuințe prin procesul de divorț sau după, mai mult, având în vedere că pârâta este de acord ca el să se întoarcă acasă arătând că nu dorește folosirea exclusivă a acelei locuințe, instanța nu are un temei legal pentru a o obliga pe pârâtă la plata indemnizatiei solicitate de către reclamant în prezenta cauză.
Or, dacă reclamantul este nemulțumit de situația juridică a imobilului comun, respectiv de starea de coproprietate, acesta are posibilitatea să se adreseze instanțelor de judecată cu o cerere în partajarea bunului comun.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRASTE:
Respinge ca neîntemeiată actiunea formulată de către M. G. domiciliat în Ogra nr.90, jud. M. CNP_ în contradictoriu cu pârâta M. R. domiciliată în Sâncraiu de M. . CNP_.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Târgu M..
Pusă la dispozitia părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 17.12.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
R. D. | V. C. |
Red. D.R.
Tehn. A.C.
4 ex/17.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5641/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5787/2015.... → |
|---|
