Plângere contravenţională. Sentința nr. 5530/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5530/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 5530/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5530
Ședința publică din data de 3 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petentul R. L. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 3.12.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 02.07.2015, sub nr._, petentul R. L. M. a chemat în judecată pe intimatul IPJ M., și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună: admiterea plângerii, anularea parțială a procesului verbal . nr._ din data de 14.06.2015, ca nelegal și netemeinic, cu consecința anulării măsurii aplicate.
În fapt petentul a arătat că, la data de 14.06.2015. in timp ce s-a aflat la volanul mașinii marca Toyota, cu numărul de înmatriculare 1463 BRL Spania, a fost oprit de către un agent de politie, susținând ca ar ti condus cu viteza de 69 km/h in localitate, fiind înregistrat cu aparatul radar TRUCAM ._.
Menționează că cele de mai sus au fost consemnate de agentul constatator C. M., în procesul verbal întocmit . nr._, fiindu-i totodată aplicata o amendă in valoare de 195 lei. 2 puncte-amenda; achitând in 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.
De asemenea petentul a mai arătat că, pe lângă permisul de conducere si actul de identitate, i-au fost cerute, actele care atesta asigurarea mașinii si certificatul de înmatriculare de către agent constatator C. M..
Mai mult a subliniat că, pe lângă procesul verbal sena PMSX nr._, întocmit de agent constatator C. M., i-a fost întocmit alt proces verbal, de un alt agent, respectiv . nr._ reținându-se faptul că, a condus autoturismul Toyota cu nr. 1463 BRL (Spania), fără a deține o polița RCA valabilă in data de 14.05.2015.
Mai precizează că procesul verbal a fost trimis de către I. de Politie Județean M. prin intermediul Poștei Romane, data înmânării procesului verbal fiind 23.06.2015.
Totodată a învederat că cele de mai sus au fost consemnate de agentul constatator B. M., in procesul verbal . nr._ întocmit prin care a fost sancționat cu amenda in valoare de 2000 lei, fără drept de achitare jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege in 2 zile lucrătoare si reținerea certificatului de înmatriculare si plăcutelor de înmatriculare.
Prin urmare petentul a considerat faptul că, procesul verbal . nr._ este netemeinic si nefondat, dat fiind faptul ca cele consemnate prin procesul verbal atacat nu corespund realității, respectiv acesta a condus autoturismul marca Toyota cu nr. 1463 BRL (Spania), deținând o polița RCA valabila in data de 14.06.2015, așa cum indica polița nr._, anexata in dosar, fiind valabila pana la data de 14.08.2015.
În aceste condiții, apreciază că nu a încălcat nici o norma legala care sa atragă masurile dispuse de către agentul constatator.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002R.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.12).
În probațiune petentul a depus la dosar, CI petent (f.3), procesul verbal de constatare a contravenției seria_ din data de 14.06.2015 (f.4), polița de asigurare RCA (f.5).
La data de 11.09.2015 intimatul IPJ M. a depus la dosar întâmpinare (f.17-18), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.
În fapt intimatul a arătat faptul că, a fost chemat în judecată de către reclamant pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din data de 14.06.2015 încheiat de agent B. M. din cadrul I.P.J. M..
Prin urmare a solicitat instanței a lua act de faptul că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, din cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanța de judecată.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă certă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În fapt intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 56 alin.1 din Legea nr. 136/1995, anume pentru faptul că, a fost depistat în trafic fără a deține o poliță de asigurare RCA valabilă, faptă pentru care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Intimatul a învederat faptul că, situația de fapt reținută în procesul verbal este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuții invoce orie serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa fapte antisociale având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale agentului constatator au dat conținut și susținere prezumției de legalitate de temeinicie procesului verbal. În acest context veridicitatea constatărilor personale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Acestei trebuie furnizate si dovedite de petentul care susține netemeinicia actului sancționator neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În acest caz contrar, consideră că ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, intimatul a fost de părere faptul că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. De asemenea intimatul a mai considerat că, sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Susține că procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind drepturile de autor. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța . Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia . paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe dramurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera “acuzațiilor in materie penala atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v, Romania, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Ca urmare a celor expuse mai sus, intimatul a solicitat instanței de judecată să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
În baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune intimatul a depus la dosar întregul material probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, procesul verbal contestat în original (f.20), raportul agentului constatator din 09.04.2015 (f.21), cazierul auto al petentului (f.22-23), adresă emisă de IPJ M. (f.24).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că,
Prin Procesul verbal . nr._/14.06.2015, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 64 din Legea 136/1995 pentru fapta prevăzută de art. 56 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa: „a condus auto Toyota cu nr. 1463BR4 pe . deține o poliță RCA valabilă pt. data de 14.06.2015 fiind verificat în Eucaris și luat în evidență”.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ce privește temeinicia procesului verbal atacat, reținem că, potrivit art. 56 și 64 din Legea 136/1995, „Persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate și neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.” Și, respectiv, „ Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Constatarea și aplicarea acestora se fac de către personalul Poliției.”
În ce privește polița de asigurare nr._ (f. 5), prezentată de petent, observăm că aceasta pare la o primă vedere valabilă și pentru perioada respectivă, și în interiorul României. Totuși, potrivit verificărilor efectuate de agentul constatator în EUCARIS, polița deținută de petent nu era valabilă.
Prezent în instanță, petentul a confirmat faptul că, la o verificare mai atentă, contactând și asiguratorul mașinii, a aflat că polița de asigurare a vehiculului nu era valabilă la momentul întocmirii procesului verbal, nefiind plătită suma necesară de către proprietarul anterior al mașinii. De altminteri, și în cadrul procesului verbal petentul a declarat că nu verificase situația actelor când s-a urcat la volanul vehiculului.
Prin urmare, se confirmă faptul că petentul a condus vehiculul în cauză fără să dețină o asigurare valabilă, fiind în culpă, deoarece nu făcuse verificările ce se impuneau înainte de a conduce vehiculul.
Se va respinge, prin urmare, ca neîntemeiată, solicitarea de anulare a procesului verbal întocmit.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține faptul că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este reală.
De asemenea instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportându-se la aceste criterii, în situația concretă dată, fapta petentului de a nu purta asupra sa polița de asigurare a vehiculului condus prezintă un pericol social redus de vreme petentul deținea o poliță de asigurare a cărei nevalabilitate era dificil de distins fără o verificare mai atentă.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin actul sancționator indicat mai sus cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta R. L. M., domiciliat în comuna Gh. D., ., CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în Târgu M., sre. Borsos T., nr. 16, jud. M..
Respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a Procesului Verbal . nr._/14.06.2015, întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei.
Dispune înlocuirea sancțiunii cu amenda contravențională în cuantum de 2000 lei aplicată petentei prin Procesul Verbal . nr._/14.06.2015, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 3.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. C. R. A. M.
4 ex./02.01.2016
Redactat: A.C.C.
Tehnoredactat: A.C.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 5527/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5645/2015.... → |
|---|
