Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5153/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5153/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 5153/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5153
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către reclamanta . ROMANIA SA în contradictoriu cu pârâta . având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13.11.2015.
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanțe la data de 19.02.2015 sub numărul_, reclamanta . ROMANIA SA în contradictoriu cu pârâta . a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 17.606,31 lei reprezentând: 16.138,95 lei cu titlu de preț contravaloarea gazelor naturale consumate și neachitate pentru facturile emise în perioada 19.12._14 -1.467,36 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 27.01.2015 și care, în conformitate cu prevederile contractuale, continuă să curgă până în ziua plății, la care se adaugă, suma de 985 lei cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei.
În fapt reclamanta a arătat că, societatea reclamantă în calitate de furnizor de gaze naturale a furnizat pârâtei pe o perioadă determinată, în regim reglementat gaze naturale pentru locul de consum situat în Târgu M. .. jud. M., conform obiectului contractului, iar aceasta din urmă în calitatea sa de beneficiar al acestor servicii avea principala obligație de a achita contravaloarea gazelor naturale consumate și facturate, în termen de 30 zile calendaristice de la data emiterii facturii, conform prevederilor art. 7.2 din contractul nr._/11.10.2013.
În continuare reclamanta a menționat faptul că, ca o precizare importantă, contractul de furnizare a gazelor naturale este reglementat de Ordinul 77/2009, care aprobă contractul-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale (art. 2 din Ordin) și împreună cu anexele, care au făcut parte integrantă din contract (art. 6 din Ordin), reglementează în ce condiții se realizează furnizarea, care sunt drepturile și obligațiile părților.
Mai mult a subliniat faptul că, plata se poate face prin orice instrument legal convenit de părți. în conformitate cu prevederile art. 6 alin. l Anexa 2B privind Condițiile Standard de furnizare emisă de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei ( A.N.R.E.) coroborat cu art. 143 alin 2 din Legea 123/2012 se învederează dreptul furnizorului de gaze naturale de a încasa contravaloarea gazelor furnizate și de a solicita și încasa majorări de întârziere. Mai precizează că, conform dispozițiilor art. 8 din Anexa 2B pârâtul avea dreptul să consume gazele naturale pentru locul de consum cu obligația de a achita integral și la termen factura emisă de furnizor, art. 9 din același act normativ.
De asemenea reclamanta a mai arătat faptul că, conform prevederilor art. 143 lit. a din Legea 123/2012 Legea Energiei electrice și a Gazelor naturale, comercializarea gazelor naturale se face numai în baza contractelor comerciale, așa cum s-a putut observa pe facturile emise și solicitate la plată sunt trecute perioada aferentă consumului.
În speța de față a subliniat că gazele naturale au fost furnizate de către societate în beneficiul pârâtei pentru locul de consum indicat, emițând facturi în care se evidențiază numele paratei, locul de consum perioada de facturare, indexul de auto citire, cantitatea de gaze consumate, suma, clauza penală.
Prin urmare, reclamanta a considerat că, contractul prin prisma textului legal anterior menționat a devenit perfect încheiat între părți de îndată ce s-a trecut la executarea lui, în sensul că, contravaloarea serviciilor de furnizare gaze naturale prestate de noi în favoarea pârâtei pe baza facturilor depuse în probațiune este în valoare 16.138,95 lei raportat la perioada de consum facturat 19.12._14. Pentru neplata la termen a acestor facturi s-au calculat majorări de întârziere de 0.03%, în cuantum de 1.467,36 lei până la data de 27.01.2015, conform prevederilor art. 7.3 din contract, care fac trimitere la Anexa 2B-Condiții standard de furnizare reglementată a gazelor naturale la consumatorii non casnici unde la art. 6 alin. 2 lit. C este stipulat dreptul furnizorului în acest sens. Art. 9 lit. A din Anexa 2B prevede obligația consumatorului de a achita integral și la termen factura emisă de furnizor, reprezentând contravaloarea serviciului pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale, precum și, după caz, a majorărilor de întârziere aferente. Art. 10 din Anexa 2B prevede: "Neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, în termenul stipulat în contractul de furnizare, atrage perceperea de majorări de întârziere, dacă obligația de plată nu a fost îndeplinită în termen de 15 zile calendaristice de la data scadenței; nivelul majorării de întârziere este calculat asupra valorii neachitate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare scadentei si până la achitarea integrală a facturii, inclusiv ziua plătii; nivelul majorării de întârziere este egal cu nivelul dobânzii de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, stabilit în condițiile precizate de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare; totalul majorărilor de întârziere nu poate depăși nivelul debitului”.
Mai mult reclamanta a arătat că la art. 10.4 din contractul de furnizare este prevăzut că, prin semnarea contractului, părțile acceptă ca în toate raporturile contractuale să respecte Condițiile standard de furnizare reglementată a gazelor naturale 5 (Anexa 2B).
Totodată reclamanta a solicitat a lua în considerare faptul că erau întrunite condițiile in materia răspunderii civile contractuale, motiv pentru care solicită admiterea cererii așa cum a fost ea formulată și pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata sumei totale 17.606,31 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de 985 lei.
De asemenea reclamanta a mai solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, teza probatorie fiind dovedirea situației de fapt expuse în cuprinsul prezentei, căreia a anexat interogatoriul și alte probe ce ar rezulta ca fiind necesare pe parcursul dezbaterilor.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiilor art. 1350, art. 1176, art. 1177, art. 1469, art. 1615 din Codul Civil, art. 148,192, 194 si următoarele, art. 351, art. 355 din Noul Cod de Procedură Civilă, Legea 192/2006 și cele menționate în prezenta. Legea 123/2012, Ordinul 77/2007.
În cazul neprezentării societății reclamante la dezbateri în fața instanței, aceasta a solicitat în temeiul prevederilor art. 223 NCPC să fie judecată cauzei și in lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei +586 lei (f.25, 33).
În probațiune reclamanta a depus la dosar: situația facturilor neîncasate la data de 27.01.2015 (f.5), situația calculului de penalități la data de 27.01.2015 (f.6), facturi fiscale (f.7-17), contract de furnizare reglementată a gazelor naturale (f.18-20), interogatoriul pârâtei (f.21), împuternicire (f.22-24).
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat relații contractuale, în baza contractului nr._/11.10.2013, în cadrul cărora reclamanta a prestat servicii specifice – furnizare gaze naturale – pârâtei, relații în baza cărora reclamanta a emis facturile fiscale depuse la dosar (f. 7-20).
În ceea ce privește dreptul material aplicabil, se retine ca legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic civil nu numai în privința condițiilor de validitate ci și pentru alte aspecte care privesc încheierea actului juridic respectiv pentru efectele actului, inclusiv cele produse după . legii noi precum și executarea obligațiilor asumate de părți. Astfel, în soluționarea cauzei pendinte, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 din Noul Cod Civil, cât și cele ale art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora: „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, așa încât dispozițiile aplicabile în prezenta cauză sunt cele ale Noului Cod civil.
La stabilirea existenței creanței, instanța are în vedere prevederile art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora o creanță este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, în cazul de față – din contractul coroborat cu facturile depuse la dosar de către reclamantă, pentru suma de 16.138,95 lei.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, în înțelesul impus de art. 662 alin. 3 C.pr.civ., instanța reține că și aceasta este îndeplinită, întrucât obiectul este determinat, creditoarea solicitând suma rezultată din facturile depuse la dosar.
Apreciem, de asemenea, că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 662 alin. 4 C.pr.civ., respectiv, obligația pe plată a sumei pretinse este exigibilă, facturile emise indicând data scadenței.
În cauză, instanța constată că reclamanta are împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă si exigibilă și reprezentând o obligație de plată a unor sume de bani, potrivit dispozițiilor art. 662 din Codul de procedură civilă, conform facturilor fiscale emise în baza raporturilor juridice existente între părți, necontestate la plată de pârâtă.
Pentru soluționarea cererii, instanța va ține cont și atitudinea procesuală a pârâtei, care nu a formulat întâmpinare, și nu a depus răspuns la interogatorul comunicat de instanță și va reține că reclamanta a făcut dovada existenței unor raporturi juridice cu pârâta, sub forma unui contract consensual, în baza căruia au fost emise facturile depuse la dosar, care nu au fost contestate și în privința cărora nu s-a formulat refuz de plată.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente debitului principal, instanța reține că, potrivit art. 1535 alin. 1 C.civ., „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”.
În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor - obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă ca lipsa de folosință a acesteia a produs creditorului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculată de la data scadenței facturii emise, și până la data plății efective. Potrivit calculului de la fila 6 din dosar, cuantumul penalităților aferente debitului principal e de 1.467,36 lei.
În consecință, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței drepturilor afirmate prin cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 249 Cod proc. Civ., astfel că pârâta ar fi trebuit să dovedească plata sau orice altă cauză de stingere a obligației sale, dovadă pe care nu a produs-o.
Așadar, având în vedere că reclamanta și-a dovedit pretențiile, instanța va admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de16138,95 lei reprezintă contravaloarea gazelor naturale consumate și neachitate pentru facturile emise în perioada 19.12._14 și suma de 1.467,36 lei reprezintă majorări de întârziere aferente, calculate până la data de 27.01.2015.
Având in vedere dispozițiile 453 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 985 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta E.ON E. ROMÂNIA SA, cu sediul în Târgu M., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în S. de M., ., .. 64, jud. M., CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.606, 31 lei, din care suma de_,95 lei reprezintă contravaloarea gazelor naturale consumate și neachitate pentru facturile emise în perioada 19.12._14, și suma de 1.467,36 lei reprezintă majorări de întârziere aferente, calculate până la data de 27.01.2015.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 985 lei reprezentând cheltuieli de judecată – taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 13.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. C. R. A. M.
4 ex./15.12.2015
Redactat: A.C.C.
Tehnoredactat: A.C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5356/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5164/2015.... → |
|---|
