Contestaţie la executare. Sentința nr. 3743/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3743/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 3743/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3743
Ședința publică din data de 23 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. DUMITRIȚA S.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței se află judecarea contestației la executare formulate de contestatorul G. R. L., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B..
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 9 iulie 2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de astăzi, 23 iulie 2015, încheierea menționată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 16.12.2014, sub nr._, împotriva executării silite a încheierii civile nr. 7123/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr._/320/2014, contestatorul G. R. L. a chemat în judecată pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal, desființarea oricăror forme de executare silită, deoarece executarea este netemeinică și nelegală, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 28 lei.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că executarea se întemeiază pe un act juridic administrativ nelegal, întrucât Legea nr. 144/2012 a abrogat art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 15/2002, care prevedea obligația achitării tarifului de despăgubire, respectiv suma de 28 euro. În condițiile în care, potrivit art. 15 din Constituția României, se aplică legea mai favorabilă – în cazul de față Legea nr. 144/2012, contestatorul a considerat că cererea de executare silită și încheierea civilă nr. 7123/11.09.2014 sunt nelegale.
În altă ordine de idei, contestatorul a învederat că procesul-verbal de contravenție . nr._ nu a fost comunicat acestuia, iar pe fișa de impunere a impozitului a figurat doar suma de 250 lei, reprezentând amenda contravențională, care a fost plătită în anul 2011, nu și contravaloarea tarifului de despăgubire de 28 euro. Astfel, petentul a precizat că, dacă ar fi cunoscut că are de achitat și tariful de despăgubire, ar fi efectuat și această plată.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile legale la care a făcut referire în cuprinsul acțiunii, iar, în baza art. 583 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, contestatorul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: somația emisă la data de 09.12.2014 în dosarul execuțional nr. 379/E/2014 al B.E.J. U. F. (f. 3), încheierea nr. 1/09.12.2014 din dosarul execuțional nr. 379/E/2014 (f. 4), procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 (f. 5), încheierea civilă nr. 7123/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr._/320/2014 (f. 6).
Contestația la executare a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 28,50 lei, conform chitanței aflate la fila 7 din dosar și chitanței aflate la fila 28 din dosar.
La data de 23.01.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În fapt, intimata a arătat că, fiind surprins circulând în trafic fără a deține rovinietă valabilă, contestatorul a fost sancționat, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011, conform art. 8 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 15/2002.
În ceea ce privește susținerea contestatorului referitor la aplicarea Legii nr. 144/2012, intimata a precizat că în lege sunt prevăzute expres condițiile în care tariful de despăgubire se anulează, prevederi în vigoare și în prezent și care statuează că doar tarifele contestate în termenul legal se anulează. Totodată, a arătat că nu poate fi primită apărarea contestatorului, potrivit căreia acesta nu a știut că are de plătit și tariful de despăgubire, în condițiile în care în procesul-verbal de contravenție este inserată și obligația contravenientului de achitare a tarifului, a cărui valoare și modalitate de plată este inserată în înștiințarea de plată.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001, iar, potrivit art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 23.02.2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor și argumentelor formulate de intimată. Astfel, a solicitat înlăturarea tardivității reținute de intimată, deoarece plata tarifului de despăgubire nu a fost comunicată contestatorului la momentul la care a primit procesul-verbal de contravenție. Contestatorul a reiterat faptul că în fișa de impunere a impozitului nu a figurat și tariful de despăgubire, ci doar amenda contravențională în sumă de 250 lei, pe care a achitat-o.
În drept, contestatorul a invocat art. 201 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Anexat răspunsului la întâmpinare, contestatorul a depus la dosar confirmarea de plată a sumei de 250 lei (f. 20).
La data de 24.03.2015, B.E.J. U. F. a depus copia certificată pentru conformitate cu originalul a dosarului execuțional nr. 379/E/2014 (f. 29-46).
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 06.07.2015, intimata a învederat că, deși contestatorul neagă acest lucru, în urma constatării contravenției din data de 28.01.2011 și a emiterii procesului-verbal, se poate constata în mod clar, atât din cuprinsul actului sancționator, cât și al înștiințării de plată care îl însoțește, că debitorului i-a fost adusă la cunoștință obligația de a achita tariful de despăgubire.
Referitor la susținerea contestatorului, potrivit căreia pe fișa de impunere a impozitului figurează doar suma de 250 lei reprezentând amenda, însă nu și contravaloarea tarifului de despăgubire, intimata a expus prevederile art. II din O.U.G. nr. 101/06.11.2013, precizând că C.N.A.D.N.R. S.A. a transmis procesele-verbale de constatare a contravenției unităților din subordinea A.N.A.F. în vederea executării silite a sumelor neîncasate, procedura de transmitere a proceselor-verbale fiind stabilită pe bază de protocol încheiat între cele două instituții.
În drept, intimata a invocat O.G. nr. 15/2002 și O.U.G. nr. 101/2013.
Anexat notelor de ședință, intimata a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 (f. 61) și procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 (f. 62).
La prezentul dosar a fost acvirat spre studiu dosarul nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M..
La termenul de judecată din data de 09.07.2015, instanța a admis excepția prematurității cererii de restituire a taxei judiciare de timbru în valoare de 28 lei, pentru considerentele care se regăsesc în încheierea de ședință pronunțată la acea dată.
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.07.2011, încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei de a circula fără rovinietă valabilă prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată cu amendă de 250 lei în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002. În temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, contestatorul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire de 28 euro (f. 5).
Pentru executarea sumei de 28 euro reprezentând tariful de despăgubire, intimata creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. a sesizat la data de 18.08.2014, B.E.J. U. F. (f. 3 din dosarul nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M.), care a deschis dosarul de executare nr. 379/E/2014, conform încheierii din data de 18.08.2014 (f. 6 din dosarul nr._/320/2014 al Judecătoriei Tîrgu M.).
La data de 11.09.2014, prin încheierea civilă nr. 7123 pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosarul nr._/320/2014 (f. 6), a fost încuviințată începerea executării silite în toate modalitățile prevăzute de lege până la concurența sumei de 28 euro, reprezentând contravaloare despăgubire, sumă ce urma a fi achitată conform cursului valutar comunicat de B.N.R. pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului de despăgubire, în baza titlului executoriu constând în procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.07.2011.
Prin încheierea nr. 1 din data de 09.12.2014 (f. 4), executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 232 lei, iar, la data de 09.12.2014, a fost emisă somația de plată a tarifului de despăgubire și a cheltuielilor de executare (f. 3). Totodată, la data de 20.03.2015, s-a dispus de către executorul judecătoresc înființarea popririi asupra conturilor și veniturilor contestatorului până la concurența sumei de 28 euro și 232 lei (f. 45-46).
În cuprinsul contestației la executare, contestatorul a invocat intervenirii legii contravenționale mai favorabile, critică pe care instanța o constată întemeiată.
Astfel, potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.07.2011, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. Însă, prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Instanța constată faptul că această situație nu este aplicabilă în prezenta cauză, contestatorul neatacând procesul-verbal de contravenție, însă, chiar dacă potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C.N.A.D.N.R. S.A. pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale, totuși, acest tarif de despăgubire avea, în opinia instanței, natura juridică a unei sancțiuni complementare, caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză. În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C.N.A.D.N.R. S.A. prin neplata rovinietei și se aplica ori de câtre ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, este de observat că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni. Or, chiar dacă tariful de despăgubire nu se regăsește în enumerarea expresă și limitativă din art. 5 al O.G. nr. 2/2001, instanța constată faptul că, potrivit alin. 4 al acestui articol, prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare, sancțiunea achitării tarifului de despăgubire fiind prevăzută în mod expres în O.G. nr. 15/2002.
Mai mult decât atât, instanța reține faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
De asemenea, instanța constată faptul că, inclusiv Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a constatat faptul că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
Totodată, instanța va lua în considerare și prevederile Deciziei nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, la care Curtea Constituțională a făcut referire și în Decizia nr. 112 din 6 martie 2014. Astfel, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început, admițând astfel excepția de neconstituționalitate și constatând că dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Pentru aceste motive, constatând că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni complementare care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2002, luând în considerare și prevederile art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța va reține că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, astfel încât, sancțiunea chiar aplicată de 28 de euro prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.07.2011, nu se mai execută.
În aceste condiții, constatând că există un impediment la executare, instanța va anula actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 379/E/2014 al B.E.J. U. F., fără a mai analiza celelalte critici ale contestatorului cu privire la această executare, analiză care ar fi superfluă.
Însă, având în vedere că la termenul de judecată din data de 09.07.2015, instanța a admis excepția prematurității cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, urmează să respingă acest capăt de cerere ca prematur formulat.
În considerarea soluției care urmează a fi pronunțată pentru capătul principal de cerere, instanța va obligă intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. la plata în favoarea B.E.J. U. F. a sumei de 14 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului execuțional nr. 379/E/2014.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța, văzând prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, precum și soluția ce urmează să fie pronunțată cu privire la petitul principal al cererii de chemare în judecată, va obliga intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Direcția Regională Drumuri și Poduri B. la plata către contestator a sumei de 28,_ lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru stabilită de către instanță (f. 21) și achitată de către contestatoare conform chitanțelor depuse la filele nr. 7 și 28 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatorul G. R. L., având CNP_, cu domiciliul în Tîrgu M., .. 2B, ., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având C.U.I._, cu sediul în B., .. 13, ., jud. B..
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 379/E/2014 al B.E.J. U. F..
Respinge capătul de cerere privind restituirea taxei judiciare de timbru, ca prematur formulat.
Obligă intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. la plata în favoarea B.E.J. U. F. a sumei de 14 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului execuțional nr. 379/E/2014.
Obligă intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Direcția Regională Drumuri și Poduri B. la plata către contestator a sumei de 28,_ lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere de apel care se depune la Judecătoria Tîrgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
M. DUMITRIȚA S. | C. L. |
4 ex./21.01.2016
Redactat: M.D.S.
Tehnoredactat: C.L.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3739/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3908/2015. Judecătoria... → |
|---|
