Plângere contravenţională. Sentința nr. 3860/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3860/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 3860/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3860
Ședința publică din data de 03 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. P.
GREFIER: I. M. C.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta Z. R. I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Având în vedere prevederile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței”, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat prin întâmpinare, instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-M. la data de 30.04.2015, sub nr._, petenta Z. R. I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat instanței să dispună:
- anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, ca nelegal și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în sumă de 877,50 lei;
- în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petenta a arătat că, la data de 17.04.2015, ora 17,30 circula din direcția Toplița-Tg.M. cu autoturismul personal_, că între localitățile Maiorești și Vălenii de M. a fost oprită de un agent de poliție din cadrul Biroului Rutier al Poliției Reghin, care, aflat în trafic, susține că a fost filmată video cu aparatul radar înregistrând o viteză de 92 km/oră. Petenta a menționat faptul că agentul de poliție era singur în mașină, venea din sens opus când i-a făcut semn să oprească iar la momentul comunicării motivului pentru care a fost oprită nu i-a prezentat autorizația de operator radar sau un ordin de serviciu din care să rezulte că era abilitat să efectueze pe acea porțiune de drum respectiv la ora menționată, verificări radar.
Sancțiunea aplicată este contrară normelor legale întrucât în momentul în care agentul constatator susține că a fost filmată cu aparatul radar se afla în afara celor două localități, unde, viteza cu care circula era legală. Indicarea locului ca fiind Vălenii de M. hm. 123+200 nu certifică convingerea că se afla în interiorul localității, mai mult acesta era locul opririi și nu locul filmării. De altfel în descrierea faptei agentul constatator se rezumă la a menționa că circula prin localitate fară a oferi cel puțin un indiciu din care să se poată deduce dacă la momentul filmării se afla sau nu în localitate întrucât momentul filmării nu coincide cu momentul opririi. In momentul în care a fost oprită se afla deja în localitate iar viteza cu care circula era una regulamentară, respectiv 50km/oră. Prin, urmare, datele consemnate în procesul verbal de contravenție nu corespund realității întrucât agentul a consemnat datele de la locul opririi și nu de la locul înregistrării, între cele două fiind o distanță de aprox.500 de m.
Petenta a mai arătat că acest lucru l-a menționat la rubrica ”Obiecțiuni” unde a menționat și faptul că de la ieșirea din localitate nu a întâlnit o plăcuță de intare în altă localitate.
Situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde realității, este fundamentată pe constatări total subiective, fară a putea fi susținută de vreun martor sau o altă probă. Agentul constatator nu a putut da niciun indiciu despre locație iar la fața locului nu a existat niciun martor, dat fiind faptul că atât în partea stângă cât și în partea dreaptă a șoselei era câmp liber.
În opinia sa procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției trebuie sa aiba la baza intocmirii sale mijloace de proba temeinice in ceea ce privește savarsirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate in actul sanctionator neputand singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale in absenta altor mijloace de proba.
Pentru argumentele expuse, petenta a solicitat admiterea plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului-verbal . nr._, ca nelegal.
In drept, petenta a invocat dispozițiile O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit art.223 alin.(3) din Codul de procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean M. - Biroul Juridic, a formulat întâmpinare la plângerea contravențională, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În motivare pârâtul a arătat că, procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin. 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia.
In urma analizării plângerii contravenționale, intimatul a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Tg.-M., avându-se în vedere că fapta contravențională a fost comisă și constatată pe raza (loc. Vălenii de M.) - județului M., iar procesul-verbal a fost încheiat pe raza aceluiași județ/ localitate, și a solicitat admiterea excepției invocate și declinarea competenței de soluționare a plângerii în favoarea instanței competente Judecătoria Reghin, incidente în acest sens fiind art.32, alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor.
Incidente sunt și prevederile art.131 alin. l din codul de procedură civilă astfel cum a fost modificată prin Legea nr.202/2010, în sensul că instanța are obligația de a verifica din oficiu competența generală, materială și teritorială, or în prezenta cauză apreciaza faptul că Judecătoria Tg.- M. nu este competentă teritorial a soluționa această plângere contravențională, pentru considerentele mai sus evocate.
Avându-se în vedere aceste aspecte, intimatul a considerat faptul că excepția invocată este temeinică și a solicitat admiterea acesteia, situație de fapt ce se coroborează cu xerocopia procesul- verbal atacat.
Pe fondul plângerii contravenționale, a solicitat respingerea acestei plângeri, cu cheltuieli de judecată în sarcina acestuia, și menținerea procesului- verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal, pentru următoarele considerente:
În fapt, în sarcina petentei Z. R. I., s-a reținut faptul că, la data de 17.04.2015, orele 17,32, în timp ce conducea autoutilitara, marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15 E578, prin localitatea Vălenii de M., jud. M., la km 123+200m, a fost surprins cu viteza de 92 km/h, în condițiile în care viteza maximă admisă este de 50 km/h, situație de fapt ce se coroborează cu raportul agentului constatator, proba foto/video efectuată cu aparatul R. montat pe autospeciala poliției având nr. de înregistrare MAI_.In urma constatărilor efectuate, agentul de poliție rutieră a concluzionat faptul că petenta Z. R. I., se face vinovata de încălcarea prevederilor - „art.121 din H.G nr.1391/2006 - Anexa 1, (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare sancționată de „art.102, alin.(2) din O.U.G. nr.195/2002 - republicat faptă pentru ca se aplică 9 puncte de amendă și 6 puncte de penalizare, aplicându-i-se sancțiuni amenzii în cuantum de 877,50 lei, cu posibilitatea de a aplica jumătate din minimul amenzii stabilite în sumă de 438,75 lei.
Mai mult de atât, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, iar potrivit art.49, alin. l din O.U.G. nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Față de susținerile petentei a arătat faptul că procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia.
Procesul-verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucura de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, ori petenta nu a propus niciun mijloc de probă care sa dovedească o situație contrară cele reținute în procesul verbal. O aplicare absoluta a prezumției de nevinovăție, in care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutiera. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul-verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Conform art. 249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, iar petentul nu a dovedit faptul că la data și ora menționate în procesul- verbal nu a săvârșit contravenția pentru care a fost legal si temeinic sancționat. Susținerile sale în apărare nu sunt de natură să atragă anularea procesului-verbal. Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură a atrage anularea procesului-verbal.
Totodată, intimatul a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franta, Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), în lumina cauzei A. c. României să intre în sfera “acuzațiilor în materie penală “, atâta timp cât la data săvârșirii faptei (care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravențională. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. Romania, Hotararea din 4 octombrie 2007).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat ca dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice și ocrotirea vieții, integrității corporale si a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Procesul-verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
Procesul- verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrarie, iar petiționarul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință procesul -verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
In drept, plângerea nu a fost invocată.
În conformitate cu prevederile art. 223 și art. 411 alin.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: procesul-verbal atacat (f.4), copia CI a petentei (f.5), adrese (f.6,7), raportul agentului constatator (f.21), procesul-verbal (f.22), buletin de verificare metrologică (f.23).
La termenul de judecată din 03.09.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg.-M., invocată de intimat, în raport de care, a reținut cauza spre soluționare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate in temeiul art.132 din NCPC, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin 1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 118 din OUG nr.195/2002 impotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
În cauză, instanța constată că din cuprinsul procesului-verbal de contraventie . nr._/17.04.2015(f.4), reiese că fapta contravențională a fost constatata pe raza localității Reghin, astfel încât competența de judecare a plângerii formulate aparține Judecătoriei Reghin, în a cărei circumscripție teritorială a fost constatata fapta.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 132 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția de necompetență teritorială, va declina competența de judecare a plângerii Judecătoriei Reghin și va înainta dosarul instanței competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei invocată de intimatul I. M..
Declină competenta de soluționare a cauzei având obiect plângere contravențională impotriva procesului-verbal de contraventie . nr._/17.04.2015, formulata de petenta ZURGALAU R. I., dom. in Tg-M., Calea Sighisoarei, nr.17/2, jud.M. in contradictoriu cu intimatul I. M. cu sediul in Tg.-M., .. 16, jud. M. in favoarea Judecatoriei Reghin.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. P. I. M. C.
4.ex./Red.SP./tehnored.CM/08.09.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3965/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3862/2015. Judecătoria... → |
|---|
