Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5698/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5698/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 5698/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5698
Ședința publică din data de 14 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. U.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de creditoarea S.C. O. R. S.A. în contradictoriu cu debitoarea C. E. C., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența generală, materială și teritorială, constatând că este competentă să soluționeze prezenta cauză, prin prisma prevederilor art. 1015 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la 1 termen de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le utile, concludente și pertinente în ceea ce privește soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, în baza prevederilor art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța se declară lămurită și în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.10.2015, sub nr._ creditoarea ., a solicitat în contradictoriu cu debitoarea C. E. C., obligarea acesteia la plata sumei de 2646,60 lei, din care suma de 748,83lei - debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, 15 lei - penalitati de întârziere, calculate conform prevederilor Clauzelor contractuale de baza si Termeniilor si Condițiilor Generale care fac parte integranta din contract, iar suma de 1882,77 RON - daune pentru rezilierea contractului inainte de expirarea perioadei minime contractuale, calculate conform prevederilor Termenilor si Condițiilor Generale.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între O. R. SA si C. E. C. s-a încheiat contractul nr._/10.12.2014, în baza căruia, pentru serviciile prestate, O. R. SA a emis urmatoarele facturi:_ din 2015-03-16 și_ din 2015-01-16.
Potrivit dispozițiilor din Termenii si Condițiile Generale care fac parte integranta din contract, „clientul poate contesta valoarea facturii prin formularea unei reclamații scrise, in termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii, indicând in mod obligatoriu suma contestata si/sau serviciile facturate astfel contestate.
Prin urmare, facturile mai sus mentionate au fost acceptate de către debitor prin necontestarea acestora in condițiile prevăzute in contract.
Conform prevederilor Clauzelor contractuale de baza, plata facturilor trebuia efectuata in maximum 14 zile calendaristice de la data emiterii. Insa, facturile emise pentru serviciile prestate nu au fost achitate.
Debitul principal rezulta din adunarea debitelor principale din facturile mai sus mentionate si este in valoare de 748,83 RON.
In Clauzele contractuale de baza si in Termenii si Condițiile Generale sunt prevăzute penalitati de întârziere pentru fiecare zi calendaristica de întârziere pentru sumele neplatite la termen, pana la achitarea intregii sume, totalul penalitatilor de întârziere putând depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.
Totalul penalitatilor de întârziere rezulta din adunarea penalitatilor de întârziere din facturile mai sus mentionate si este in valoare de 15 RON. Modul de calcul al acestora este detaliat in cuprinsul facturilor.
Daunele sunt percepute pentru rezilierea contractelor înainte de expirarea perioadei minime contractuale, pentru fiecare abonament in parte. încetarea contractelor s-a produs fara punere in întârziere, fara preaviz, fara interventia instantei judecătorești si fara îndeplinirea vreunei alte formalitati, ca urmare a nerespectarii obligației de plata a sumelor datorate de care client.
Daunele pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale sunt in valoare totala de 1882,77RON. Modul de calcul al acestora este detaliat in cuprinsul facturilor.
In temeiul art. 1.014 Noul Cod procedură civilă, s-a trimis debitorului o somație prin care i s-a pus in vedere sa achite suma restanta in termen de 15 zile de la data primirii acesteia, insa fara rezultat.
Creanța pe care creditorul O. R. SA o deține împotriva debitorului C. E. C. este o creanța certa, lichida si exigibila.
• Creanța este certa, conform art. 662, alin 2 Noul Cod procedură civilă, întrucât existenta ei rezulta atat din facturile care au fost emise de către O. R. SA pentru serviciile prestate si acceptate de către debitor in temeiul raporturilor contractuale, cat si din contracte.
• Creanța este lichida, conform art. 662, alin 3 Noul Cod procedură civilă, intrucat cuantumul acesteia este determinat prin facturile acceptate de către debitor.
• Creanța este exigibila, obligația de plata fiind scadenta asa cum rezulta din facturi si din Clauzele contractuale de baza.
Prin urmare, avand o creanța certa, lichida si exigibila ce reprezintă obligația de plata a unor sume de bani care rezulta din contract, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 1.013 din Noul Cod procedură civilă, solicita admiterea cererii si emiterea unei ordonanțe de plata prin care sa dispuneți obligarea debitorului C. E. C. ia plata sumei de 3,038.98 RON.
In temeiul art. 223, alin. 3 Noul Cod procedură civilă, a solicitat judecarea in lipsa.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 1013 si urm. din Noul Cod de Procedura civila.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 de lei.
Debitoarea nu a depus la dosar întâmpinare și nu s-a prezentat la instanță.
În probațiune s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile prezentului litigiu s-a încheiat contractul nr._/10.12.2014 (filele 13-14), având ca obiect furnizarea serviciilor de telefonie mobilă și internet, însușite de ambele părți, în baza cărora creditoarea și-a executat obligațiile, furnizând servicii potrivit contractelor și emițând în consecință pe numele debitoarei facturile fiscale depuse la f. 9-12 dosar, neachitate integral de debitoare, scadente la datele menționate în cuprinsul acestora.
În aceste condiții, ținând cont și de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea și întrucât debitoarea în speță nu a făcut proba achitării sumei stabilite prin acordul părților, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod de procedură civilă, instanța reține că debitoarea nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația în discuție.
La soluționarea cererii se va avea în vedere și atitudinea procesuală a debitoarei, prin raportare la art. 1019 alin. 3 Cod pr. civ, constatându-se că nu a depus întâmpinare, instanța considerând aceasta o recunoaștere a pretențiilor creditoarei.
În conformitate cu prevederile art. 1014 alin.1 din Noul Cod de procedura civila, procedura ordonanței de plată se aplică creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
În ceea ce privește natura actelor încheiat între părți, respectiv Contractele mai sus menționate, acestea au natura juridică a unor contracte civile și prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 1014 alin.1 din Noul Cod de procedura civilă.
Analizând condițiile prevăzute de textul normativ menționat, instanța constată că acestea sunt îndeplinite în mod cumulativ pentru următoarele considerente:
Sub aspectul certitudinii creanței, instanța reține că, potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță. În speță, creditoarea pretinde executarea de către debitoare a obligației de plată a sumei de 748, 83 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate. Această creanță își are originea în contractele civile încheiate între părți și însușite de acestea prin semnătură, în baza cărora au fost emise facturile fiscale invocate.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din actele însușite de către debitoare, respectiv contractul coroborat cu facturile fiscale.
Referitor la condiția exigibilității creanței, instanța reține că obligațiile de plată au devenit scadente la datele menționate în cuprinsul fiecărei facturi fiscale în parte.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 15 lei, calculate asupra debitului principal potrivit facturilor depuse la dosar, instanța reține că și raportat la acestea sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, potrivit art. 5 din Clauzele contractuale de bază, neplata în termen a facturilor poate atrage aplicarea unor penalități de întârziere. Având în vedere că solicitarea creditoarei de acordare a penalităților de întârziere este întemeiată, conform prevederilor legale și contractuale amintite, instanța urmează să admită această cerere astfel cum a fost formulată și să oblige debitoarea la plata către creditoare a sumei de 15 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului restant.
În ceea ce privește termenul de plată, în temeiul art. 1021 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va stabili un termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe pentru executarea de bunăvoie a obligației de plată de către debitoare.
În privința daunelor pentru rezilierea contractelor înainte de expirarea perioadei minime contractuale, în suma de 1882, 77 lei, instanța reține următoarele:
Prin contractul încheiat între părți, debitoarea și-a asumat o perioadă contractuală de cel puțin 24 luni, beneficiind în schimb de anumite avantaje
Potrivit art. 1.16 alin. 1 din Termenii și condițiile generale pentru utilizarea abonamentelor O. (f. 17 dosar) în cazul în care rezilierea contractului are loc înainte de expirarea perioadei minime contractuale, clientul datorează despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulțit cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.
Potrivit Anexei 1 la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;
j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
- profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale”.
Instanța constată că, în privința daunelor pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale, ambele texte legale mai sus citate sunt incidente în speță, fiind abuzivă obligarea clientului să plătească luni de fără a beneficia de serviciile presupuse de utilizarea serviciilor de telefonie mobilă și fără a fi beneficiat pe parcursul derulării raporturilor contractuale de avantaje financiare similare despăgubirilor pretinse la reziliere- remarcându-se în cauză, potrivit celor mai sus reliefate, o disproporție vădită între contraprestații.
În jurisprudența comunitară este recunoscut dreptul judecătorului de a se sesiza din oficiu cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale (Cauza Oceano Grupo Editorial SA c. Rocio Marciano Quintero, CJCE - 27 iunie 2000). În cauza Pannon GSM Zrt vs E. Sustikne G. – CJ Camera a patra din 4 iunie 2009 se reține că rolul atribuit instanței naționale nu se limitează doar la dreptul de a se pronunța cu privire la natura eventual abuzivă a unei clauze contractuale ci implică și obligația de a examina din oficiu acest aspect.
În consecință, prin raportare la textele citate mai sus, instanța nu va face aplicarea prevederilor contractuale care impun clientului obligația de plată a unor despăgubiri pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale, pretenția creditoarei fiind în acest caz grefată pe o clauză contractuală abuzivă, context în care acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, și față de cererea expresă a creditoarei în acest sens, instanța reține culpa procesuală a debitoarei în declanșarea prezentului litigiu și prin urmare va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă de timbru (chitanță f. 3).
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează ca, în baza art. 1021 alin 2 Cod procedură civilă, să admită în parte cererea creditoarei, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de creditoarea . cu sediul în București, .. 47-53, sector 1, având C. RO9010105 și J40/_/1996, cu sediul ales la mandatar Top Factoring SRL cu sediul în București, .. 21, ., în contradictoriu cu debitoarea C. E. C. cu domiciliul în Târgu-M., ., ., jud. M..
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei suma de 748, 83 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și a sumei de 15 lei reprezentând penalități de întârziere în termen de 30 de zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. G.-C. R. A. M.
Red. UGC/Dact UGC
4 EX/06.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5787/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5789/2015.... → |
|---|
