Pensie întreţinere. Sentința nr. 3919/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3919/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 3919/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3919
Ședința publică din data de 11 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C. C.
Grefier: R. A. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de către reclamanta S. A. în contradictoriu cu pârâtul S. J. având ca obiect stabilire pensie de întreținere.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 4.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11.09.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-M. la data de 24.02.2015, sub nr._ /2012, reclamanta S. A., a chemat în judecată pe pârâtul S. J. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia în cotă de ½ parte din pensia lunară de 875 lei; cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru de 20 lei și 100 lei – onorariu avocat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, este căsătorită cu pârâtul, iar domiciliul conjugal se află în localitatea Ihod nr. 35. Susține că pârâtul nu contribuie la cheltuielile zilnice de întreținere deși acesta locuiește de mai mulți ani la adresa menționată anterior și are o pensie de trei ori mare decât a acesteia.
În acest sens reclamanta a invocat faptul că, conform art. 516 Cod civil, obligația de întreținere există între soț și soție, în cazul în care unul dintre ei se află la nevoie. Mai mult a subliniat faptul că, în situația în care reclamanta beneficiază de pensie nu exclude obligația celuilalt soț de a contribui la întreținerea lui, motiv pentru care instanța este îndreptățită să stabilească o pensie de întreținere pentru completarea veniturilor soțului reclamant.
Consideră faptul că cuantumul pensiei potrivit legii nu poate depășii jumătate din veniturile celui obligat.
De asemenea reclamanta a mai arătat că, având în vedere că pârâtul nu mai datorează întreținere altor persoane solicită obligarea acestuia la plata sumei de 437 lei lunar reprezentând jumătate din pensia lunară.
În drept reclamanta a invocat prevederile art. 516 și urm. cod civil și art. 529 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.5).
În probațiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: împuternicirea avocațială, (f.3), cupoane de pensie ale reclamantei și pârâtului (f.4), certificat de căsătorie (f.11), declarație martor C. G. (f.37), factura fiscală și chitanța reprezentând factura electrica (f.33).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile prezentului dosar sunt soț și soție, potrivit certificatului de căsătorie depus la fila 11 din dosar, căsătoria acestora fiind înregistrată în Registrul de stare civilă al localității Hodosa sub nr. 22/25.10.1969. În prezent, veniturile realizate de cei doi din pensie sunt, într-adevăr, disproporționate, potrivit tichetelor de pensii depuse la fila 4 din dosar: pe când pensia reclamantei este în cuantum de 351 lei lunar, a pârâtului este în valoare de 883 lei lunar.
În drept, relevante față de pretențiile reclamantei sunt dispozițiile art 516 alin. 1 C.civ, conform cărora „(1) Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.”, și ale art. 527 C.civ., care impun “(1) Poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.” Se impune a se avea în vedere, pentru a determina în ce măsură cererea reclamantei este îndreptățită, și dispozițiile art. 524 C.civ, care prevăd: „Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.”.
Față de dispozițiile legale citate mai sus, între părțile prezentului dosar – soț soție, ar exista o obligație legală de întreținere, însă ea este condiționată, pe de o parte, de starea de nevoie a reclamantei, și, pe de altă parte, de posibilitatea pârâtului de a presta efectiv întreținere. Simplul dezechilibru între veniturile celor două părți nu este suficient pentru a justifica obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere. Se impune, de asemenea, a se verifica existența stării de nevoie, a posibilităților concrete ale pârâtului, și măsura în care susținerea reclamantei – în sensul că dânsa suportă exclusiv cheltuielile zilnice de întreținere ale locuinței – se confirmă.
Pentru a analiza starea de nevoie a reclamantei, respectiv măsura în care pârâtul contribuie la cheltuielile comune, s-a administrat proba cu înscrisuri, solicitându-se reclamantei să depună facturi și chitanțe ce probează suportarea respectivelor cheltuieli, și proba testimonială cu martora C. G. (f. 32). În dovedirea cheltuielilor suportate, reclamanta a depus la filele 32,33, factura și chitanța ce probează achitarea sumei de 5,56 lei, pentru plata energiei electrice consumate pentru perioada 7.04.2015 – 6.07.2015.
În ce privește proba testimonială administrată, cu martora C. G., fiica părților, aceasta a indicat, inițial, că mama ei – reclamanta i s-a plâns că pârâtul nu participă deloc la cheltuielile gospodăriei. Vizavi de modalitatea de gospodărire a banilor părților, martora a relevat că, în ceea ce privește alimentele necesare, fiecare parte își cumpără, separat, propriile alimente. În ceea ce privește cheltuielile implicate de utilitățile din locuința comună, martora a învederat că singurele utilități furnizate în respectiva gospodărie sunt curentul electric, și lemnele necesare pentru încălzire, și că aceste utilități sunt suportate financiar de tatăl ei, exclusiv. Tot pârâtul este și cel care suportă financiar plata impozitului pentru locuința comună. Apoi, pârâtul investește bani proprii în terenul moștenit de dânsul, în suprafață de 1 ha și 50 ari, teren ale cărui culturi – grâu și furaje sunt folosite tot în gospodăria comună, inclusiv pentru întreținerea vacii părților, al cărei lapte este folosit tot de părți.
Întrebată fiind ce alte cheltuieli importante are reclamanta, martora a relevat că banii reclamantei sunt cheltuiți în mare măsură pentru a suporta cheltuielile fiului părților, care se află în nevoie, nu lucrează și este bolnav. Reclamanta suportă cheltuielile cu alimentarea fiului părților, și impozitul pentru locuința lui.
Observăm, așadar, că starea de nevoie pretinsă de reclamantă nu se confirmă, după cum nu se confirmă nici afirmația că pârâtul nu ar contribui la cheltuielile gospodăriei. Dimpotrivă, pârâtul este cel ce suportă exclusiv utilitățile gospodăriei, și, deși nu cumpără și alimentele pentru reclamantă, contribuie, prin veniturile proprii, și la alimentația acesteia, de vreme ce produsele obținute din exploatarea terenului proprietatea pârâtului sunt valorificate tot în gospodăria părților. Pentru întreținerea personală, reclamanta este nevoită să suporte, deci, doar cheltuielile cu parte din produsele alimentare de care are nevoie, cheltuieli pentru care veniturile sale personale sunt suficiente.
În ceea ce privește situația descrisă de martoră, respectiv existența fiului părților despre care se susține că s-ar afla în stare de nevoie, reținem faptul că prezentul complet a fost învestit cu analiza pretinsei stări de nevoie a reclamantei, iar nu a unei alte persoane. Ori, reclamanta beneficiază de veniturile necesare suportării propriei întrețineri, și beneficiază de ajutorul pârâtului în ce privește cheltuielile din propria gospodărie.
Pentru aceste considerente, se impune a se respinge acțiunea formulată de reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâtul S. J., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S. A., CNP_, domiciliată în Ihod, nr. 35, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul S. J., CNP_, cu domiciliul în Ihod, nr. 35, jud. M..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 11.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. C. R. A. M.
Red.A.C.C.
Tehnord. A.C.
4 ex./29.09.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6001/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2172/2015. Judecătoria... → |
|---|
