Plângere contravenţională. Sentința nr. 2919/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2919/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 2919/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2919
Ședința publică din data de 09 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. U.
Grefier L. B. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul R. C. C., intervenienții I. D. A., . Sucursala Târgu-M. și . intimat I. M., având ca obiect plângere contravențională.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheiere de ședință din data de 25.05.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de azi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată :
Prin cererea de chemare în judecată formulată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014 petentul R. C. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a învederat instanței de judecată faptul că a fost sancționat cu reținerea permisului de conducere și sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 540 de lei, deoarece a fost implicat într-un accident rutier, petiționarul susținând că nu este vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
În drept, petentul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 31 și art. 34 din Legea nr. 32/1968,
În probațiune, petentul a atașat înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (fila 2).
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus material probator (filele 11-21).
La termenul de judecată din data de 26.01.2015 s-a dispus introducerea în cauză a celor două societăți asigurătoare . Sucursala Târgu-M. și ..
La termenul de judecată din data de 23.03.2015 s-a dispus introducerea în cauză a intervenientului I. D. A..
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța constată :
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/11.09.2014, s-au reținut următoarele:
În data de 11.09.2014, ora 10:30, pe DN 15 E Sântana de M. a condus auto BMW MS-89-RS, iar în momentul efectuării unei manevre de depășire auto Opel_ nu s-a asigurat de faptul că șoferul autoturismului OPEL a semnalizat intenția schimbării direcției de mers spre stânga, fapt pentru care s-a tamponat cu auto Opel cu numărul de înmatriculare_ .
Fapta săvârșită a fost încadrată în prevederile 118 lit. a din HG 1391/2006 ( conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat: a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus și art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 ( Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale).
Pentru săvârșirea faptelor susmenționate petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 540 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 60 zile.
Petentul nu a semnat procesul-verbal
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În concluzie, în cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
În concluzie, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care petentul să fi fost vătămat într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, iar potrivit art.249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (cauza Salabiaku împotriva Franței), cu mențiunea că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că dispozițiile Convenției nu se opun în principiu acestui fapt, dar că aceastea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag.
În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile reținute în materia circulației rutiere intră sub incidența dispozițiilor art.6 Cedo, astfel procedura referitoare la contestarea unui proces verbal în această materie, trebuie să se realizeze cu respectarea garanțiilor pevăzute de art.6 CEDO în materie penală, și implicit cu respectarea prezumției de nevinovăție.( cauza H. c.României).
Respectarea prezumției de nevinovăție se concretizează în posibilitatea oferită petentuluii, de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, într-un cadru procesual în care să-i fie conferită posibilitatea de a administra probe în condiții de contradictorialitate în susținerea netemeinciei procesului verbal.( A. împotriva României, nr._/03, pct. 45, H. c.României pct.14).
Fapta contravențională a fost constatată direct de către agentul constatator potrivit art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/ 2002, nefiind folosite mijloace tehnice certificate.
În aceste condiții, instanța reține că în favoarea procesului-verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, întrucât aspectele consemnate în cuprinsul actului sancționator sunt rezultatul constatărilor făcute de către un organ învestit de către stat cu autoritate în acest sens.
Respectarea prezumției de nevinovăție recunoscute petentului rezidă, în schimb în oferirea cadrului procesual, pentru susținerea poziției sale procesuale, în condiții de legalitate și cu respectarea dreptului la apărare.
În fapt, instanța reține că, prin suținerile formulate în plângerea contravențională, dar și din probele administrate în prezenta cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie care operează în favoarea actului sancționator.
În aceste condiții, în cauză nu au fost administrate probe care să susțină mențiunile formulate de către petent, deși i s-a asigurat acestuia cadrul procesual în vederea propunerii de probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută prin actul sancționator.
În acest caz, instanța, față de împrejurarea că faptele reținute în cuprinsul actului reflectă constatările personale ale agentului, va da efect prezumției de legalitate și temeinicie care operează în favoarea procesului-verbal și va aprecia că petentul nu a reușit să demonstreze o altă situație de fapt, probele administrate în cauză neînlăturând prezumția relativă care operează în favoarea actului sancționator.
Prin urmare, instanța reține că elementele faptice regăsite în cuprinsul actului sancționator îndeplinesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției).
În aprecierea proporționalității instanța ia în calcul și faptul că petentul nu conștientizează gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
Legiuitorul a considerat fapta ca fiind de un pericol major, dovadă fiind cuantumul sancțiunilor pecuniare prevăzute de lege precum și sancțiunile complementare.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Instanța apreciază că se impune și menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă determinată, întrucât prin aceasta se aduce la îndeplinire componenta preventivă a sancțiunii.
Restricționarea pentru o anumită perioadă a dreptului de a conduce poate avea un impact major asupra contravenienților în sensul disciplinării lor dar și pentru a dezvolta un sentiment de responsabilitate și respect în desfășurarea unei activități precum conducerea pe drumurile publice, pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze tocmai dată fiind importanța valorilor ce trebuie protejate.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată, cu menținerea sancțiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul R. C. C., domiciliat în Târgu-M., ., . cu intimatul I. M. cu sediul în Târgu-M., .. 16, jud. M. și intervenienții forțați . Târgu-M., ., ., ., cu sediul în București, sector 1, .. 25 și I. D. A., cu sediul în Târgu-M., .. 3, ., jud. M..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
Președinte, G. C. U. |
Grefier, L. B. D., Fiind plecată din instanță, semnează grefier-șef M. I. C. |
4 ex/25.08.2015
Red. UGC
Tehnored. UGC
| ← Evacuare. Sentința nr. 2624/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Validare poprire. Sentința nr. 2920/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
