Plângere contravenţională. Sentința nr. 2921/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2921/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 2921/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Sentința Civilă Nr. 2921/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. U.
Grefier L. B. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petenta R. N. G. și pe intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.10.2014.
La data de 08.06.2015 petenta prin registratura instanței a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la data de 25 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.10.2014 sub nr._, petenta R. N. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 03.10.2014, ca nelegal si netemeinic, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii si restituirea acesteia, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii de suspendare a dreptului de a conduce cu sancțiunea avertismentului.
În motivare petenta a arătat că în data de 03.10.2014 fost întocmit procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ fiind sancționata cu amenda in cuantum de 360 lei si suspendarea dreptului de a conduce autovehicule prin reținerea permisului de conducere, cu precizarea unei perioade de 30 de zile pentru care operează sancțiunea de suspendare a dreptului de a conduce si reținerea permisului de conducere.
Fapta reținuta de către agentul constatator in procesul verbal vizează o așa zisa neacordare de prioritate la pătrunderea pe DN 15.
Procesul verbal i-a fost comunicat prin posta la data de 09.10.2014.
Petenta a arătat că a fost oprita de către agentul constatator in localitatea Sangiorgiu de M., deși nu a încălcat nici o regula de circulație.
A arătat că după ce a fost oprita si a înmânat actele agentului constatator, acesta comunicându-i faptul ca ar fi încălcat regula de acordare a priorității la ieșirea pe DN 15, însa fără a-i preciza sau a-i prezenta vreo proba sau dovada care sa susțină cele expuse.
Mai mult, a precizat faptul ca a fost oprita la ieșirea din localitatea Sangiorgiu de M., cu mult după momentul la care agentul constatator susținea ca nu ar fi acordat prioritate de trecere, pentru ca deja rula pe DN 15 de minute bune.
În aceasta situație i-a expus agentului constatator ca nu a încălcat nicio regula de acordare a priorității de trecere si nu a săvârșit nicio abatere contravenționala, neexistând niciun autovehicul pe care sa îl fi incomodat sau deranjat in trafic.
Petenta a susținut că deși acestea au fost obiecțiunile sale prezentate agentului constatator, ele nu au fost menționate in procesul verbal la rubrica “ alte mențiuni”. La aceasta rubrica agentul constatator a consemnat singur faptul nu ar fi dorit sa semneze procesul verbal.
Petenta a precizat că în realitate a cerut insistent agentului constatator sa consemneze obiecțiile sale in procesul verbal, spunându-i ca nu o sa semneze procesul verbal pana ce acestea nu sunt consemnate. Nu a refuzat semnarea procesului verbal, ci a cerut ca acesta sa cuprindă obiecțiile sale.
In contextul in care nu a încălcat nicio regula de circulație, iar obiecțiile sale nu au fost luate in considerare de către agentul constatator a solicitat agentului constatator sa consemneze poziția conducătorului autoturismului despre care s-a pretins ca nu i-ar fi acordat prioritate de trecere, in calitate de martor, sau măcar sa fie identificat in cadrul procesului verbal.
Petenta a precizat că agentul constatator nu a consemnat poziția conducătorului autoturismului despre care s-a reținut ca nu i-ar fi acordat prioritate, iar procesul verbal conține semnătură unui martor care nu s-a aflat la locul faptei, martor ce confirma așa-zisul refuz de semnare a procesului verbal.
Petenta a solicitat să se constate că faptele reținute in procesul verbal nu sunt susținute de nicio proba, iar in realitate, nu este vinovata de săvârșirea faptei consemnate in procesul verbal.
Ca și aspecte de nelegalitate ale procesului verbal petenta a arătat că agentul constatator nu a consemnat poziția conducătorului autoturismului despre care a susținut ca nu i-ar fi acordat prioritate de trecere, iar procesul verbal nu are in susținere nicio proba.
In ceea ce privește consemnările agentului constatator, apreciază ca acestea singure, fără, a putea fi coroborate cu alte probe, nu pot avea valoare probatorie distincta, făcând trimitere la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia orice dubiu profita acuzatului, sens in care face trimitere la cauzele Angliei contra României din 04.10.2007 si Ozturk contra Germaniei, pronunțate in materie contravenționala, in care s-a statuat ca materia contravenționala aparține domeniului penal, acuzatul - contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție reglementata de dispozițiile art.6 al.2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, sarcina probei contrare incumbând agentului constatator.
Astfel, in lipsa unor probe care sa susțină cele consemnate in procesul verbal, acesta apare ca nelegal si netemeinic, având un caracter abuziv.
In ceea ce privește sarcina probei, ce aparține agentului constatator.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire ia acuzațiile în materie penală a statuat următoarele: - distincția între contravenții si infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Convenție.
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției.
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizare cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă.
In ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor si nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire si pedepsire, suntem în prezenta unei acuzații în materie penală. Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție.
Petenta a apreciat că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol sus-mentionat.
In susținerea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului petenta a arătat că pe lângă faptul ca fapta nu exista, trebuie sa se aprecieze si lipsa pericolului social, a gravitații faptei, inexistenta unui prejudiciu, inexistenta vreunui incident chiar minor in trafic dar si inexistenta vreunei recidive in acest sens.
Petenta a solicitat să se aprecieze asupra faptului ca nu a săvârșit abateri de acest fel, fiind un șofer disciplinat si responsabil.
In acest sens, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.
In drept a invocat art. 16,17, 21, 31 O 2/2001, OUG 195/2002, precum si toate textele de lege la care a făcut referire.
Intimatul nu a depus întâmpinare, dar a depus material probator.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f.5), cartea de identitate a vehiculului (f.6-7), actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal (f.16-25).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 03.10.2014, de I. M., petenta R. N. G. a fost sancționată cu amendă de 360 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, raportat la dispozițiile art. 135 lit. a din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 constând în aceea că a condus auto marca Land Rover cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15 prin localitatea S. de M., iar la pătrunderea pe DN 15 de pe o stradă fără prioritate nu a acordat prioritate de trecere unui autoturism care circula pe DN 15 pe relația Târgu-M.-S. de M..
Petenta a refuzat să semneze procesul-verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal atacat, în raport cu motivele de nulitate absolută și relativă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, art. 17, art. 18 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța reține că, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
Referitor la neindicarea locului săvârșirii contravenției, analizând procesul-verbal în discuție instanța apreciază că este indicat, respectiv S. de M..
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă,iar potrivit art.249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (cauza Salabiaku împotriva Franței), cu mențiunea că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că dispozițiile Convenției nu se opun în principiu acestui fapt, dar că aceastea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile reținute în materia circulației rutiere intră sub incidența dispozițiilor art.6 Cedo, astfel procedura referitoare la contestarea unui proces verbal în această materie, trebuie să se realizeze cu respectarea garanțiilor pevăzute de art.6 CEDO în materie penală, și implicit cu respectarea prezumției de nevinovăție.( cauza H. c.României).
Respectarea prezumției de nevinovăție se concretizează în posibilitatea oferită petentului, de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, într-un cadru procesual în care să-i fie conferită posibilitatea de a administra probe în condiții de contradictorialitate în susținerea netemeinciei procesului verbal.( A. împotriva României, nr._/03, pct. 45, H. c.României pct.14).
Potrivit art. 116 alin. 2 din OUG nr. 195/2002: constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, în cazul contravențiilor care sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de legalitate și temeinicie nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul constatator în momentul aplicării sancțiunii.
În aceste condiții, procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, pentru că nu cuprinde împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia.
În susținerea forței probante a procesului verbal întocmit, intimatul a depus la dosarul cauzei înregistrarea video efectuată cu prilejul întocmirii procesului verbal.
Din cuprinsul înregistrării video atașate la dosarul cauzei se observă că petenta nu acordă prioritate de trecere unui autoturism.
De asemenea, la dosarul cauzei a fost depus buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 11.03.2014, astfel, se reține că fapta a fost constatată cu respectarea dispozițiilor art. 116 alin. 2 OUG 195/2002 și ale normelor metrologice prevăzute de Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005, privind realizarea măsurătorilor cu un aparat verificat metrologic și de către o persoană abilitată în acest sens.
În același timp la dosarul cauzei, a fost depus și atestatul de operator radar al agentului care a încheiat procesul-verbal de contravenție în cauză, S. C. M..
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile […]săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: c) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
În continuare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 135 lit. a din HG 1391/2006: conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: a) la intersecția nedirijată atunci când pătrunde pe un drum național venind de pe un drum județean, comunal sau local;
De asemenea, reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, prin expresia "acordare a priorității" se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În contextul reglementărilor arătate, fapta petentei care a condus auto marca Land Rover cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15 prin localitatea S. de M., iar la pătrunderea pe DN 15 de pe o stradă fără prioritate nu a acordat prioritate de trecere unui autoturism care circula pe DN 15 pe relația Târgu-M.-S. de M.. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, raportat la dispozițiile 135 lit. a din HG 1391/2006.
Instanța reține că situația de fapt constatată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție corespunde adevărului, datele și aspectele consemnate în procesul-verbal nefiind contracarate de argumentele și probele petentului, astfel că prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3), la individualizarea sancțiunii se va ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În concret, instanța constată că sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei aplicată de agentul constatator pentru contravenția săvârșită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere faptul că gradul de pericol social al faptei săvârșite este ridicat, aspect care rezultă din împrejurarea că a generat o stare de indisciplină în trafic, deoarece, deși petenta a observat sau trebuia să observe că trebuie să acorde prioritate de trecere autoturismului care circula pe drumul cu prioritate, a nesocotit regulile de conduită în trafic și nu a acordat acestuia prioritate.
În continuare, instanța reține că rațiunea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la momentul edictării normelor încălcate a fost dată de necesitatea asigurării desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, astfel că înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului nu se justifică.
Instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă determinată, întrucât prin aceasta se aduce la îndeplinire componenta preventivă a sancțiunii.
Restricționarea pentru o anumită perioadă a dreptului de a conduce poate avea un impact major asupra contravenienților în sensul disciplinării lor, dar și pentru a dezvolta un sentiment de responsabilitate și respect în desfășurarea unei activități precum conducerea pe drumurile publice, pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze tocmai dată fiind importanța valorilor ce trebuie protejate.
Față de aspectele învederate mai sus instanța va respinge plângerea formulată de petentă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de către petenta R. N. G., domiciliată în S. de M., ., jud. M. în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Târgu-M., .. 16, jud. M..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
Președinte, G. C. U. |
Grefier, L. B. D., Fiind plecată din instanță, semnează grefier-șef M. I. C. |
4 ex/01.09.2015
Red. UGC/
Teh N.S.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2979/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2983/2015.... → |
|---|
