Acţiune în constatare. Sentința nr. 3079/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3079/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 3079/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 3079/3015
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. G. C.
GREFIER: I. M. I.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamanta K. C. A., în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMÂNIA SA și O. F. SOLUȚIONS BV, având ca obiect acțiune în constatare.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 02 iunie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când după deliberare instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 20.01.2015, sub nr._, reclamanta K. C. A. a chemat în judecată pe pârâta O. B. ROMÂNIA SA și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
I. Să constatate că în Contractul credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C_ din data de 28.06.2007 și Actele Adiționale la contractul de credit, încheiat între subsemnata reclamanta și pârâtă sunt stipulate clauze abuzive și anume:
1. Clauza prevăzută la art. 9 pct. 9.1. lit. a) care prevede obligarea reclamantei la plata unui comision de acordare credit in cuantum de 2% din valoarea creditului acordat;
2. Clauzele prevăzute in contractul de credit la art. 8, pct. 8.1. din contractual de credit si articolele din Actul Adițional la contractul de credit, referitoare la condiții speciale de creditare privitoare la majorarea dobânzii, prin modificarea cuantumului marjei fixe component a dobânzii;
II.Să dispună anularea acestor clauze, excluderea lor din contractul de credit, respectiv Actele Adiționale si drept consecință să dispună: repunerea părților în situația anterioară inserării acestor clauze si obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamanta reprezentând sume încasate cu titlu de comision de acordare credit in cuantum de 734 CHF, diferența de dobândă, de la cea inițiala din contract de 6.5% la cea majorata unilateral, deoarece modalitatea de stabilire a variației dobânzii este lăsată la discreția băncii, nestabilindu-se o marja fixa:
III. Stabilirea marjei fixe. componenta a dobânzii curente, luându-se în calcul dobânda inițiala din contract si valoarea indicelui de referința LIBOR de la momentul semnării contractului, după următoarea formula de calcul: marja fixă-Dobânda inițiala (6.5 % ) valoare indice Libor de la momentul încheierii contractului de credit:
IV. Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra sumei plătite pârâtei cu titlu de comision acordare credit si diferența dintre dobânda inițială și dobânda majorată de la data plății a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâta a acestor sume;
V. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea celor solicitate reclamanta arată că a contractat de la pârâta S.C. O. B. ROMANIA SA.. Contractul credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C_ din data de 28.06.2007 in calitate de împrumutat acordându-i-se un credit ipotecar in valoare de 36.700 CHF pe o perioadă de 180 de luni.
Ca urmare a majorării ratei dobânzii în mod repetat și nejustificat de către pârâta, in ceea ce privește convenția de credit încheiata, reclamanta arată că a decis sa înregistreze prezenta acțiune. Parata a modificat unilateral dobânda, sens in care a primit mai multe adrese prin care parata îi comunica cuantumul noii “marje fixe” Se poate astfel lesne observa această majorare a dobânzii în lipsa oricărei negocieri, anunțări, semnări sau orice alt act care să ateste grija pârâtei față de obligația de a-și informa consumatorii. Sub pretextul modificărilor legislative prevăzute pentru modificarea si completarea unor acte normative privind proiecția consumatorilor a fost chemata la bancă să semneze un act adițional la convenția de credit încheiata. Reclamanta arată că nu a fost de acord cu prevederile actului adițional, sens in care nu l-a semnat.
în prezentarea făcută de către reprezentanții băncii, semnarea acestor acte adiționale ar fi urmat să-i aducă o . beneficii, beneficii care însă, nu doar că lipsesc în totalitate ci noile prevederi contractuale au îngreunat cu mult situația acesteia, cuprinzând o . clauze abuzive. Mai mult decât atât,în disprețul prevederilor pe care însăși pârâta le-a consemnat în actul adițional, respectiv cele ale OUG Nr. 174/2008, în mod unilateral a majorat rata dobânzii in toate convențiile de credit, deși art. II alin. 9:" art. 93 1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract; 2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare.
Cu privire la clauza care prevede comisionul de acordare credit, in cuantum de 734 CHF, perceput o singura data la valoarea creditului acordat”, reclamanta susține că nu este definit de către banca acest comision, ci este doar perceput sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;" și că respectiva clauză contractuală, în mod nelegal și neîntemeiat, a fost prevăzută în contract fără a-i da posibilitatea de a o negocia, sau de a solicita înlăturarea ei. Clauza a fost impusă și inclusă în cadrul contractului în virtutea poziției dominante pe care o instituție bancară o are față de cocontractanții ei precum și prin prisma caracterului de adeziune a contractului de creditare.
Reclamanta considerăm că respectivul comision de acordare este evident nelegal si nefondat, nu are un temei în fapt si drept deoarece prin garanțiile pe care le-a constituit în favoarea instituției de creditare (ipotecă, garanți fidejusori, alte comisioane, clauze contractuale stipulate în favoarea băncii ce conduc, în cadrul economiei contractului la favorizarea netă a creditoarei, fiind asigurata chiar cazul de forță majoră/cazul fortuit, scadența anticipată etc.) a asigurat banca, în mod cât se poate de clar și serios, că împrumutul respectiv va fi restituit. Prin urmare, este de neînțeles de ce un comerciant percepe un comision de acordare, având in vedere ca pentru ceea ce acorda clientului, își primește prețul, care este de fapt dobânda lunara, iar in cazul in care clientul nu mai poate susține ratele lunare, având in vedere ca aceste contracte de credit sunt titluri executorii, se poate executa silit imobilul adus garanție. Or. pentru banca nu este de ajuns faptul ca pentru produs bancar vândut subsemnatei ,achit prețul lui, care înseamnă dobânda, iar in cazul in care nu achită prețul, este pasibila de a fi executata silit, parata alegând total discreționar a-i percepe si o suma de acordare, ca si cum “bunăvoință” unui comerciant de a-si vinde produsele, nu de a da cu titlu gratuit, trebuie a fi remunerata de comparator. Lipsește astfel, cu prisosința, poziția de egalitate pe care trebuie sa se afle părțile contractante.
Cu privire la obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamantă ( drept consecință a repunerii părților în situația anterioară) sume reprezentând “comision acordare credit” si ..diferența de dobanda”, consideră că sumele încasate cu titlul de mai-sus au fost încasate nelegal, în urma unor clauze nule. Este o cerere accesorie petitului de anulare a acestor clauze, în consecință consideră că se impune restituirea acestora de la data încasării lor. în lipsa unor obligații contractuale, se impune repunerea părților în situația anterioară cu consecința restituirii integrale a prestațiilor efectuate în temeiul clauzei nule.
Cu privire la majorarea unilaterala a dobânzii, reclamanta susține că această majorare a fost aplicată fără vreo prealabilă informare și cu inducerea în eroarea cu privire la aplicarea unor reglementări mai favorabile cu încălcarea în fapt în mod flagrant a acestora. De asemenea, deși s-a stipulat in contractul de împrumut faptul ca aceasta modificare a dobânzii va opera in funcție de evoluția indicelui LIBOR, deși acesta a scăzut considerabil, rata a crescut, fiind absolut ilogica aceasta majorare a dobânzii.
Referitor la rata dobânzii curente raportat la contractul de credit încheiat, reclamanta arată că art. 8 pct. 8.1. din contract prevede: "La data încheierii prezentului contract, dobânda curenta este de 6,5%/pe an” Tot același articol 8.1. din contract prevede: “Dobânda este variabila in conformitate cu politica Băncii.”. Din cele expuse mai-sus, rezulta faptul ca dobânda este variabila în conformitate cu politica băncii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de către banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referința pentru flecare valuta (ex.: EURIBOR (Eur)/LIBOR (CHF)/ROBOR (RON) etc.), fără a exista consimțământul clientului.
Aceasta susține că în contract nu este menționata componenta efectiva a dobânzii, dar din informațiile scrise furnizate de banca ulterior, a rezultat ca dobânda este suma a doua elemente: marja băncii (compusa din costurile acesteia si profit) + valoarea indicelui de referința - LIBOR, în cazul de fata.
Reclamanta învederează că banca si-a majorat aceasta dobânda, în pofida faptului ca indicele de referința LIBOR a avut o evoluție descrescătoare începând cu anul 2007 ajungând la o scădere dramatica în martie 2009 (0._%), în 31.01.2013, fiind de aproximativ 0.022%, in prezent fiind de 0,021%, ceea ce ar fi impus si diminuarea corespunzătoare a ratei dobânzii, conform prevederilor contractuale si legale.
Prin urmare, în raport de voința pârtilor manifestata la încheierea contractului de credit si de prevederile art.93 lit.f, g si h din OUG nr.21/1992 introduse prin OUG nr. 174/2008, pârâta avea obligația de a propune reclamantei încheierea unui act adițional care sa prevadă ca dobânda este variabila exclusiv în raport de indicele de referința LIBOR CHF la 3 luni (ambele părți fiind de acord cu indicele LIBOR CHF la 3 luni), modificarea urmând a se produce atât în sens crescător, cât si în sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referința LIBOR, precum si modul de calcul al dobânzii după formula: marja băncii fixa + valoarea indicelui de referința LIBOR la 3 luni (marja băncii putând fi modificata doar cu acordul ambelor părți).
În probațiune reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri sens în care a depus alăturat împuternicire avocațiala si copii după Contractul de Credit, grafice de rambursare; cerere înregistrata la sediul paratei in vederea obținerii unui extras de cont eu privire la toate plățile efectuate de la momentul acordării creditului la zi si a udului adițional la contractul de credit.
În drept și-a întemeiat acțiune pe legea 190/1999 (actualizată) privind creditul ipotecar; legea 193/2000 (republicată și actualizată) privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, O.U.G. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor, Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
La data de 03.03.2015 pârâta O. B. România SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei având in vedere faptul ca pe rolul CJUE exista Dosarul C-143/13 având ca obiect definiția prețului si a obiectului din contractele bancare cu privire la clauzele abuzive. In acest sens, atașam prezentei încheierea de ședința din data de 21 mai 2014 din dosarul_ . a Judecătoriei T. care a dispus suspendarea judecării cauzei in baza art. 413, alin. 1. pct. 1 din Codul Proc.Civ. pana la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului aflat pe rolul CJUE.
Pârâta a mai solicitat în temeiul art. 247 Cod de procedura civila admiterea următoarelor excepții:
1) Excepția lipsei calitatii procesuale a subscrisei, in legătură cu cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta K. C. A..
2) Excepția ne timbrării/insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata.
3) Excepția lipsei competentei teritoriale a Judecătoriei Targu M. in conformitate cu prevederile art. 107 Cod Procedura Civila Potrivit prevederilor art. 107 Cod de procedura civila.
4) Excepția lipsei de interes unita cu excepția lipsei de obiect a solicitării de a constata caracterul abuziv al clauzei contractuale de la art. 8.1 a contractului de credit C_ /28.06.2007, precum si solicitarea de a se constata nulitatea absoluta a acesteia.
5) Excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanta.
6) Excepția prescripției dreptului material de a solicita restituirea comisionului de acordare a creditului, datorat conform art. 9.1 lit. a din contractul de credit al reclamantei.
În subsidiar, în cazul în care se va trece peste excepțiile invocate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii promovata de reclamanta, ca neîntemeiata.
În motivarea celor solicitate, pârâta arată că, în fapt, In data de 28.06.2007 reclamanta a contractat cu aceasta un credit de nevoi personale cu ipoteca pentru Persoane fizice prin contractul nr. C_ /28.06.2007, cu dobânda variabila, al cărui nivel la data acordării creditului era de 6,5%, in CHF- franci elvețieni.
Rata de dobânda aplicata contractului de credit nr. C_ /28.06.2007 a fost stabilita in forma procentuala, ca rata anuala de dobânda, variabila prin luarea în considerare a evoluției indicatorilor de referința, Banca rezervându-și totodată dreptul de a modifica in mod unilateral dobânda. Astfel, potrivit contractului de credit, astfel cum acesta a fost asumat si semnat de părți in conformitate cu legislația in vigoare la acea data, modificarea nivelului ratei de dobânda a fost stabilita convențional, prin acordul ambelor părți contractante, ca fiind un drept al Băncii de a modifica acest nivel, luând in considerare valoarea dobânzii de referința, părțile stabilind ca modificarea se poate face fără consimțământul prealabil al clientei. In contractul de credit semnat, nu era definita o formula de calcul a ratei dobânzii, nici o perioada de timp la care Banca era obligata sa procedeze la actualizarea raței de dobândă si nici o valoare a "marjei" sau o definiție a acesteia.
Pârâta învederează că creditul pe care subscrisa l-a pus la dispoziția clientei sale a fost acordat in temeiul unui contract încheiat în temeiul art. 969 Cod civil, cu respectarea dispozițiilor legale speciale in materie (cadrul legislativ care a guvernat activitatea de acordare de credite), anterior intrării in vigoare a unor acte normative - OUG nr. 174/2008 si respectiv,] OUG 50/2010 - care, prin modificarea unor reglementari legale in materia proiecției drepturilor consumatorilor, au avut si au in continuare incidența majora, de la momentul adoptării lor, asupra contractelor bancare încheiate cu persoanele fizice (consumatori). Acest cadru legal este format din reglementari specifice, cum ar fi de exemplu: Legea 190/1999, privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, Legea nr. 296/2004, privind codul consumului, Legea 289/2004, legea creditelor de consum pentru persoane fizice (abrogata in prezent prin art. 90 din OUG 50/2010), sau Codul Civil (Titlul III „Despre contracte sau convenții art. 942 - 985), Regulamentul BNR nr. 3/2007.
Astfel, contractul de credit, asumat si semnat de părți in conformitate cu legislația in vigoare la acea data, cuprindea clauze potrivit cărora, in completarea prevederilor legale obligatorii, susmenționate, modificarea nivelului ratei de dobânda a fost stabilita convențional, prin acordul ambelor părți contractante, ca fiind un drept al Băncii de a revizui acest nivel, in funcție de evoluția indicatorilor de referința, părțile stabilind ca modificarea ratei de dobânda aplicabile se poate face fără consimțământul prealabil al clientei, dar cu informarea acesteia in scris printr-o varianta agreata (scrisoare recomandata cu confirmare de primire/scrisoare simpla, extras de cont, etc.).
La împlinirea termenului de 90 de zile de la . OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, in conformitate cu art. 95 alin. (1) - (3), contractul de credit nr. C_ /28.06.2007 a fost modificat de drept, in conformitate cu prevederile actului normativ, clauzele acestuia fiind aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței, prin indicarea in contractul de credit a unor elemente de natura a asigura transparenta, in ceea ce privește calculul dobânzii, respectiv a formulei de calcul a dobânzii si a marjei băncii. Dobânda va fi alcătuita din marja fixa pe toata durata de creditare + indicele de referința, astfel cum este reglementat conform art. 37 lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 modificat prin Legea nr. 288/2010: "în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a)dobânda va fi compusa dintr-un indice de referință EURIBOR/ROROR/LIBOR la o anumita perioada sau din rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului." |
Pârâta susține că reclamanta nu a notificat creditorul cu privire la faptul ca nu dorește sa uzeze de dreptul conferit de legiuitor de a refuza aplicarea noilor dispoziții legale in materia protecției drepturilor consumatorilor, deși a avut la îndemână mijlocul legal sa o facă, confirmând, o data in plus, alegerea de a accepta modificarea contractului de credit in acest sens si, implicit, a actului adițional propus.
Potrivit prevederilor imperative ale OUG nr. 50/2010, se pot percepe numai următoarele comisioane: comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent (nu ambele simultan), comision de rambursare anticipata de maxim 1% si numai la credite cu dobânda fixa, comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor, costuri aferente asigurărilor daca e cazul, penalități.
Astfel, comisionul de acordare reprezintă o cheltuiala aferenta întocmirii documentației de credit fiind, in fapt, contravaloarea unei activități (serviciu) prestate de banca clientului (acordarea împrumutului). După analizarea dosarului depus la banca de către client, și aprobarea cererii de credit, se întocmește efectiv documentația de credit, constând in contractul de credit, contractele de garanție (mobiliara, imobiliara), documentele de tragere a creditului, graficul de rambursare, etc. Reclamantei i-a fost pus la dispoziție un exemplar al contractului de credit, care prevede ca pentru creditul acordat clienta va plați un comision de acordare, iar plata comisionului se efectuează de către clienta din surse proprii, in ziua semnării contractului. Ca societatea pârâtă este îndreptățită sa perceapă un astfel de comision vin sa întărească si prevederile art. 36 din OUG nr.50/2010, care arata ca banca este îndreptățită sa perceapă un astfel de comision in situația in care creditul este acordat.
Împrumutata K. C. A. a fost informata in mod concret si precis asupra condițiilor si caracteristicilor esențiale ale produselor si serviciilor oferite de pârâtă si in cunoștința de cauza a semnat contractul de credit, care la art. 8 prevede ca dobânda este variabila si se stabilește in forma procentuala ca rata anuala de dobândă.
Clienta a optat pentru contractarea unui credit cu dobânda variabila, cu toate efectele pe care le implica acest tip de produs. Chiar si pentru situațiile in care s-a stabilit o anumita rata a dobânzii prin art. 8, aceasta nu urma sa fie nemodificata pentru întreaga durata a Contractului de Credit (care este de 20 de ani). Nicio instituție de credit nu poate prevedea care sunt costurile pe care le va avea pentru un termen lung de peste 20 de ani, evoluțiile costurilor, astfel cum au fost acestea descrise mai sus, fiind imposibil de prevăzut uneori chiar pe perioade foarte scurte. Din aceasta cauza a fost necesara introducerea unei alte clauze, care sa permită Băncii sa adapteze aceasta rata la variațiile semnificative ale costurilor pieței interbancare.
În ceea ce privește caracterul negociat al clauzelor, pârâta susține că împrumutata a luat cunoștința anterior semnării de clauzele contractului de credit si de documentația aferenta analizații aprobării, acceptând termenii contractuali prin semnarea contractului de credit. De asemenea, caracterul dobânzii este variabil, împrumutata acceptând în acest mod atât riscul creșterii dobânzii, cat si avantajul scăderii acesteia. In plus, împrumutata nu a prezentat nicio dovada ca a propus o alta varianta de contractare, care sa fi fost refuzata de societate, acceptând astfel clauzele stabilite in contract.
In ceea ce privește cerința ca prin clauza incriminata sa se creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile pârtilor ( art.4 alin.l din legea nr.193/200), pârâta menționează că la momentul semnării contractului de credit legislația in vigoare nu interzicea stipularea unor clauze contractuale de variabilitate a dobânzii, astfel încât simpla stipulare in contract a unei prevederi referitoare la o dobânda variabila nu este de natura a crea un dezechilibru contractual si de a dovedi reaua-credinta a acesteia, in condițiile in care au fost acceptate în cunoștință de cauza de către clienta. Nu se poate susține ca modificarea dobânzii se realizează unilateral de către banca, fără acordul consumatorilor, câtă vreme aceasta posibilitate este prevăzută in contractul dintre părți si deci asumata de acestea prin semnarea contractului.
Deși reclamanta critică faptul că banca are dreptul de a modifica în mod unilateral dobânda, nu trebuie pierdut din vedere faptul că această modificare operează nu ca urmare a voinței unilaterale și arbitrale a băncii, ci ca urmare a punerii în aplicare, a executării clauzei contractuale care prevede că dobânda aplicabilă contractului este variabilă, potrivit acordului părților, în funcție de anumiți indici de referință.
In ceea ce privește solicitarea reclamantei de constatare a marjei băncii de la acordarea creditului (capătul de cerere nr. III), pârâta arată ca, in contractul de credit inițial nu era definita o marja a Băncii, la acel moment neexistând o prevedere legala care sa oblige creditorii la indicarea unui asemenea element de cost în calculul dobânzii. Mai mult decât atât, susținerile reclamantei potrivit căreia, la data acordării creditului nivelul dobânzii îngloba o marja a băncii sunt interpretări personale in dezacord total cu clauzele contractuale, neanalizate cu pârâta nici la momentul acordării creditului si nici ulterior. In aceste condiții, pârâta solicită pe cale de consecința, neluarea acestora in considerare si înlăturarea lor din cererea de chemare in judecata întrucât sunt nesusținute cu documente si neîntemeiate, acestea neavând acoperire, nici legala si nici contractuala.
Marja băncii a fost introdusa in contractul de credit in conformitate cu prevederile art. 37 din OUG nr.50/2010, iar pârâta susține că s-a conformat prevederilor ordonanței propunând reclamantei un act adițional pe care aceasta nu l-a acceptat in mod expres, fără a-1 contesta la momentul implementării prevederilor ordonanței si fără a-1 denunța mai târziu când, potrivit art. II, alin. 2) al Legii nr. 288/2010, putea ope legis sa o facă, iar subscrisa trebuia, de asemenea, ope legis> sa se conformeze si sa aducă prevederile contractuale la forma si condițiile anterioare adoptării si implementării OUG 50/2010.
Referitor la capetele II si IV ale cererii de chemare in judecata, referitor la „restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la subsemnata” pârâta solicită respingerea acestora ca neîntemeiate, având in vedere că toate plățile efectuate de către reclamanta in contul creditului contractat (rata de capital + rata de dobânda) au fost plați datorate in temeiul unui contract valabil încheiat de părți, contract ale cărui prevederi au fost respectate de către O. B. Romania SA. Incidente in acest sens sunt si dispozițiile art. 963/1092 cod civil potrivit căruia „orice plata presupune o datorie”.
In situația in care numai Banca ar fi obligata la restituirea sumelor deja achitate, s-ar crea o situație neechitabila, caracterizata juridic de îmbogățirea fără justa cauza a împrumutatei. Patrimoniul acesteia s-ar îmbogăți cu sumele de bani echivalente clauzelor eliminate, in timp ce patrimoniul Băncii nu s-ar reîntregi cu echivalentul folosinței sumelor acordate prin contractul de credit.
Cu privire Ia plata cheltuielilor de judecata, pârâta solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, iar in subsidiar, solicită aplicarea prevederilor art. 451 (2) Cod Proc. Civ.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus alăturat încheierea din data de 21 mai 2014 a Judecătoriei T., Sentința civila nr._/21.10.2014 a Judecătoriei Oradea in dosarul_/271/2014; Decizia nr. 1293/27.03.2013 a ICCJ in dosarul_, Contract de cesiune, Notificarea de informare cu privire la OUG 50/2010 si borderoul aferent, cererea de credit.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art. art. 205-208 Cod de procedura civila, art. 4 alin. l din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, art. 969 Cod civil, art. 3, alin. 1), lit. k) din Legea nr 289/2004, art. 93 lit. e), g) si h) din OUG nr.174/2008, OUG nr. 50/2010, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010.
La data de 24 martie 2015, reclamanta K. C. a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă O. F. Solutions BV, prin reprezentant O. B. România Sa.
Instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor ce fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea pe fond a cauzei, urmând ca, în măsura respingerii acestora, să fie analizate pe fond pretențiile reclamanților.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. B. Romania SA, instanța constată faptul că potrivit înscrisurilor depuse în probațiune în cauză rezultă cu claritate faptul că contractul de credit supus analizei a fost încheiat între reclamantă și pârâtă, toate clauzele ce urmează a face obiectul analizei fiind afirmativ negociate între cele 2 părți contractante. Ca urmare, faptul că, ulterior încheierii acestui contract, creanța ce a rezultat a fost cesionată în favoarea unei alte persoane juridice nu conduce la concluzia lipsei calității procesuale a cocontractantului într-o eventuală acțiune de constatare a caracterului abuziv a unor clauze contractuale. Dimpotrivă, pârâta este cea care are calitate procesuală, fiind entitatea juridică ce a semnat contractul, cesiunea intervenită ulterior nemodificând în nici un fel acest aspect, dimpotrivă fiind necesară prezența ambelor entități, atât cedent cât și cesionar, tocmai în vederea clarificării drepturilor ce puteau fi transmise pe calea cesiunii de creanță. Ca urmare, instanța urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la excepția lipsei de obiect și de interes a reclamanților referitor la petitul I.2 al cererii, instanța constată faptul că acest petit vizează constatarea caracterului abuziv a clauzei ce privește majorarea dobânzii, afirmativ modificată de către pârâtă ca efect al unui act normativ special aprobat ulterior încheierii contractului de credit.
Referitor la acest petit al acțiunii, ce vizează constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale ce vizează posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda, instanța constată că excepția invocată nu este întemeiată. Astfel, în temeiul acestor prevederi contractuale una dintre părți, respectiv pârâta, putea proceda afirmativ la modificarea procentului de dobândă, măsură care a afectat în mod direct reclamantul. Ca urmare, în condițiile în care în temeiul acestor prevederi au fost încasate sume de bani, chiar dacă aceste prevederi nu mai sunt afirmativ de actualitate, ele fiind modificate prin actul adițional ulterior încheiat, reclamantul are tot interesul în a solicita constatarea nulității lor, subsecvent putând obține o repunere în situația anterioară, cu consecința restituirii unor prestații. În egală măsură, chiar în cazul din prezenta speță, în care prevederea contractuală nu mai este în ființă la momentul judecării cererii, obiectul său este precis individualizat, vizând o prevedere contractuală care a produs efecte între părți, neputându-se susține cu temei că acest petit ar fi lipsit de obiect. Raportat la aceste aspecte, instanța va respinge excepțiile invocate raportat la acest petit.
Referitor la excepția inadmisibilității formulării prezentei cereri, instanța reține că această excepția vizează ansamblul cererii de chemare în judecată și este fundamentată pe exceptarea de la controlul judiciar a clauzelor contractuale referitoare la preț. Ori, instanța constată că în prezentul cadru procesual reclamantul nu a criticat prețul contractului încheiat între părți, ci clauzele specifice ce permit uneia dintre părți, respectiv intimatei, să modifice unilateral acest preț, fără un acord prealabil al celeilalte. Ori, astfel de clauze nu pot fi exceptate de la controlul judiciar, în condițiile în care, prin aplicarea lor, se încalcă tocmai echilibrul contractual și principiul bunei credințe în încheierea și executarea contractului. Raportat la aceste aspecte, instanța urmează a respinge excepția astfel invocată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește comisionul de acordare credit, instanța reține faptul că prin cererea introductivă de instanță se solicită constatarea nulității absolute a acestei clauze, iar ca urmare a acestui caracter restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acesteia. Potrivit jurisprudenței consacrate în materie, deși Legea nr. 193/2000 nu prevede ca sancțiune anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora în raport cu consumatorul, regimul juridic al acestei sancțiuni este identic cu cel al nulității absolute. Astfel, consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora (Decizia nr. 686/21.02.2013 a ÎCCJ). Ori, instanța constată că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, iar ca urmare a acestei constatări intervine repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea prestațiilor efectuate în temeiul clauzelor nule absolut. Ca urmare, solicitarea de obligare a pârâtei la plata unor sume nu este supusă vreunui termen de prescripție, în condițiile în care aceasta reprezintă în fapt o repunere în situația anterioară, iar nu un petit distinct.
De altfel, aceiași interpretare a fost oferită de către instanța supremă și într-o altă decizie de speță, respectiv Decizia nr. 760/27.02.2014, în cadrul căreia s-a statuat faptul că „în cazul constatării nulității clauzei … se naște și obligația de restituire a ceea ce s-a prestat în temeiul acesteia, nulitatea producând efecte retroactive de la data încheierii contractului, sumele achitate cu titlul de comision de risc fiind considerate ca nedatorate în baza principiului quod nullum est nullum producit effectum”. Ca urmare, instanța urmează a respinge această solitare.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al mai multor clauze, ce urmează a fi analizate distinct.
Referitor la prevederea cuprinsă la art. 8.1 din contractul ce credit, ce vizează modul de stabilire și de modificare a dobânzii, acesta prevede faptul că dobânda este variabilă în funcție de politica băncii, putând fi modificată unilateral de către aceasta, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista consimțământul împrumutatului. Noul procent de dobândă va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple, extras de cont sau prin afișare la sediul unității bancare.
Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;- art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța reține că această clauză trebuie analizată din perspectiva echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a modifica rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Așa cum s-a arătat mai sus, conform art. 1 lit. a din anexa legii, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Instanța constată că în cuprinsul contractului se prevede că rata dobânzii poate fi modificată în funcție de politica Băncii. Acest motiv, din punctul de vedere al clientului, ar trebui însă să constea într-o situație clar descrisă, care să se caracterizeze prin predictibilitate. Clientul trebuie să fie în măsură să anticipeze dacă o astfel de situație intervine, precum și consecințele care se produc.
Raportat la aceste considerații, instanța reține faptul că politica băncii nu îndeplinește condițiile pentru a reprezenta un motiv întemeiat, în înțelesul dat de prevederea legală mai sus citată. Un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei. Ori, simpla indicare a politicii de credite a băncii nu este suficientă pentru a fundamenta un motiv bine întemeiat.
Instanța reține că dificultatea stabilirii unor criterii obiective nu reprezintă un motiv suficient pentru ca acestea să nu fie, totuși, arătate și, în al doilea rând, dacă Banca ar fi totuși în imposibilitate de a găsi un criteriu obiectiv, ar trebui să își asume consecințele acestei imposibilități. Or, în cauză, dimpotrivă, cel care se află într-o poziție în care poate doar să ia act de modificarea ratei dobânzii, este clientul.
Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, aceasta clauza încalcă prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze pe consumator. Aceasta clauza care da dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda nu este raportata la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menționat generic drept „politica Băncii”, fără nici o altă explicație. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proporționala scopului urmărit.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția motivului întemeiat", pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul, în condiții de echilibru contractual. Ori, potrivit prevederilor contractuale, acesta are doar posibilitatea de a restitui întregul credit, împreună cu dobânzile aferente, într-o perioadă extrem de scurtă de timp, posibilitate care, analizată concret, nu reprezintă o alternativă reală. În egală măsură, instanța constată că dreptul băncii de a comunica o eventuală modificare a dobânzii chiar prin afișare la sediul său, fără o comunicare directă cu consumatorul, nu poate decât să afecteze drepturile acestuia, clientul fiind pus în situația de a constata că are de achitat o dobândă majorată, fără a fi în mod real înștiințat și fără a avea posibilitatea de a face nici un demers în acest sens.
Ca urmare a celor mai sus expuse, instanța urmează a constata caracterul abuziv al clauzelor astfel analizate, cu consecința obligării pârâtei de rang I la calcularea și plata în favoarea reclamantei a sumelor încasate cu titlul de plată nedatorată reprezentând diferența majorare dobândă de la momentul încheierii contractului de credit până la eliminarea clauzei în temeiul dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2010, prin actul adițional nr. 1/20.09.2010, actualizate cu rata dobânzii legale de la data plății până la restituirea integrală a sumelor. Instanța va avea astfel în vedere faptul că prin actul adițional mai sus menționat, modul de modificare al dobânzii a fost clarificat conform prevederilor legale adoptate la acel moment, prevederi legale ce permit consumatorului controlul asupra modului și cuantumului modificărilor intervenite.
Referitor la prevederile cuprinse la art. 9.1 lit. a din contract, instanța constată faptul că prin această clauză contractuală este reglementat comisionul de acordare, care este în cuantum de 2%, perceput o singură dată la valoarea creditului acordat.
Instanța reține faptul că potrivit art. 4 alin 1 O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Potrivit art 5 din același act normativ, În cazul contractelor standard preformulate, comerciantul are obligația să remită, la cerere, oricărei persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune.
În cauză, instanța reține faptul că persoanei fizice semnatare a contractului i s-a pus la dispoziție un exemplar al contractului, aceasta deținând și în prezent contractul semnat. În același timp, în conformitate cu prevederile art. 9.1 din contract, pentru creditul acordat clientul va plăti un comision de acordare de 2% din valoarea creditului, iar acesta se reține de către bancă din creditul acordat în momentul în care acesta este pus la dispoziția împrumutatului.
Instanța reține așadar faptul că la momentul semnării contractului clientul nu doar că era necesar a cunoaște obligația de a achita acest comision de acordare, dar acesta era reținut în mod automat de către bancă la momentul punerii la dispoziție a sumei împrumutate. Ori, în atari condiții instanța constată că nu poate fi invocată necunoașterea asupra acestui aspect, sau existența unui contract preformulat, care să fi vătămat interesele consumatorului. Comisionul în cauză a fost precis determinat, în cotă procentuală, fiind indicată inclusiv moneda în care urmează a fi achitat. În același timp, acesta a fost perceput ca fiind o contraprestație a unui serviciu corelativ oferit de către cocontractant, serviciu ce consta in procesarea documentelor și întocmirea întregii documentații necesare în vederea acordării creditului. Ca urmare, nu se poate reține că acest comision ar crea un dezechilibru între pozițiile celor 2 părți.
Mai mult, instanța constată faptul că acest comision, fiind cunoscut la data semnării contractului, a fost acceptat în mod direct de către consumator, fiind aplicabile prevederile art. 969 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, ce acordă valoare de lege contractului semnat între părți.
Raportat la aceste elemente, instanța constată faptul că nu poate fi constatată existența unei clauze abuzive în ceea ce privește comisionul de acordare credit inserat în contractul de credit, sens în care urmează a fi respinsă această solicitare a reclamantului.
Referitor la solicitarea reclamantei de stabilire a marjei fixe a băncii, aplicabilă în continuarea derulării contractului,, se va reține faptul că, în conformitate cu practica constantă în materie, în special cu deciziile deja consecrate ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța națională are posibilitatea de a constata o clauză ca fiind abuviză, cu consecința excluderii aplicării acesteia, însă nu are posibilitatea de a modifica conținutul acesteia. Petitul formulat de către reclamant vizează chiar intervenția instanței de judecată în sensul stabilirii de către aceasta a dobânzii ce urmează a fi aplicată contractului în derulare. Ori, potrivit celor statuate de către CJUE, art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări care să permită instanței naționale, atunci când constată nulitatea unei clause abusive cuprinse într-un contract încheiat cu un consummator să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze (cauza Banco Espanol de Credito SA, C-618/10). Ca urmare, instanța constată că nu este în măsură să intervină în contractul încheiat între părți în sensul de a stabili vreo marjî a băncii sau marjă de dobândă, acesta fiind prerogativul absolute al părților contractante.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind probate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. B. Romania SA, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge excepția lipsei de obiect al petitului I.2 al acțiunii formulate de către reclamantă, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge excepția lipsei de interes al petitului I.2 al acțiunii formulate de către reclamantă, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge excepția inadmisibilității formulării prezentei cereri, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la comisionul de acordare a creditului, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta K. C.-A., cu domiciliul în Tg. M., . . în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA SA, cu sediul în București, Calea Buzești nr. 66-68 sector 1, și și O. FAKTORING ZRT, prin O. B. ROMANIA, cu același sediu.
Constată nulitatea absolută a prevederilor cuprinse la pct. 8.1 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C_ din 28.06.2007 încheiat între reclamantă și pârâta de rang I.
Dispune obligarea pârâtei de rang I la calcularea și plata în favoarea reclamantei a sumelor încasate cu titlul de plată nedatorată reprezentând diferența majorare dobândă de la momentul încheierii contractului de credit până la eliminarea clauzei în temeiul dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2010, prin actul adițional nr. 1/20.09.2010, actualizate cu rata dobânzii legale de la data plății până la restituirea integrală a sumelor.
Respinge în rest acțiunea reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
G.-G. C. | I. M. I. |
4 ex./27.07.2015
Red. G.G.C.
Tehnored. IMI.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3080/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3077/2015.... → |
|---|
